Kashmirul a fost un punct fierbinte în relațiile dintre India și Pakistan. Kashmir, revendicată de ambele ţări, este acum unul dintre cele mai militarizate locuri din lume.
Iată un scurt rezumat făcut de CNN:
1947: India și Pakistanul obțin independența față de Marea Britanie. Conducătorul Kashmirului decide inițial să rămână independent, alegând să nu se alăture nici Pakistanului, nici Indiei. După invazia militanților din Pakistan, acesta semnează o scrisoare de aderare la India. Pakistanul nu recunoaște scrisoarea ca document legal, declanșând războiul. În 1949, cele două țări convin să-și retragă toate trupele în spatele unei linii de încetare a focului convenite de comun acord, cunoscută ulterior sub numele de Linia de Control.
1965: India și Pakistan intră din nou în război pentru Kashmir. Ciocnirea nu a rezolvat disputa teritorială.
1971: Acesta a fost cel mai mare război purtat între cele două țări, care a dus la o înfrângere umilitoare pentru Pakistan și la crearea statului Bangladesh din regiunea cunoscută anterior sub numele de Pakistanul de Est.
1999: India și Pakistanul se angajează într-un conflict frontalier limitat în Kashmir, după ce invadatori înarmați din Pakistan trec Linia de Control în orașul Kargil.
Tensiunile dintre India și Pakistan cu privire la Kashmir au crescut în ultimii ani, după ce guvernul naționalist hindus al prim-ministrului indian Narendra Modi a revocat autonomia constituțională a regiunii în 2019, aducând-o sub controlul direct al New Delhi.
* Iată cum se compară armatele Indiei și Pakistanului
După cifre, armata Indiei poate fi considerată superioară celei a Pakistanului în orice conflict convențional.
Bugetul apărării indiene este de peste nouă ori mai mare decât cel al Pakistanului, potrivit ediției din acest an a „The Military Balance”, o evaluare a forțelor armate realizată de Institutul Internațional pentru Studii Strategice.
Acest buget susține o forță indiană activă de aproape 1,5 milioane de persoane, comparativ cu 660.000 în Pakistan.
Pe teren, armata indiană, cu 1,2 milioane de soldați, dispune de 3.750 de tancuri de luptă și peste 10.000 de piese de artilerie, în timp ce forța blindată a Pakistanului reprezintă doar două treimi din cea a Indiei, iar Islamabadul are mai puțin de jumătate din piesele de artilerie din arsenalul New Delhiului.
Pe mare, avantajul marinei indiene este copleșitor. Aceasta dispune de două portavioane, 12 distrugătoare cu rachete ghidate, 11 fregate cu rachete ghidate și 16 submarine de atac.
Pakistanul nu are portavioane și nici distrugătoare cu rachete ghidate, iar 11 fregate mai mici cu rachete ghidate constituie coloana vertebrală a flotei sale navale. De asemenea, dispune de doar jumătate din numărul de submarine pe care le are India.
Ambele forțe aeriene se bazează în mare măsură pe avioane vechi din era sovietică, inclusiv MiG-21 în India și echivalentul chinez – J-7 – în Pakistan.
India a investit în avioane multifuncționale Rafale de fabricație franceză, având în prezent 36 în serviciu, potrivit „The Military Balance”.
Pakistanul a adăugat avioane multifuncționale J-10 chinezești, având în prezent peste 20 în flota sa.
Deși Pakistanul mai are încă zeci de avioane de vânătoare F-16 fabricate în SUA, coloana vertebrală a flotei sale a devenit JF-17, un proiect comun cu China care a intrat în funcțiune la începutul anilor 2000. Aproximativ 150 sunt în serviciu.
Aeronavele fabricate în Rusia joacă un rol semnificativ în flota aeriană a Indiei, cu peste 100 de avioane de vânătoare MiG-29 în serviciu în cadrul forțelor aeriene și navale, plus peste 260 de avioane de atac la sol Su-30.
Rivalii sunt mai apropiați în ceea ce privește capacitățile forțelor nucleare, cu aproximativ cinci duzini de lansatoare sol-sol fiecare, deși India dispune de rachete balistice cu rază mai lungă de acțiune decât Pakistanul.