România are un deficit de forță de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită față de nevoile/cerințele posturilor) persistent și mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje și în indicatorii de tensionare ai pieței muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă, potrivit concluziilor din cel mai recent Raport asupra Inflației al BNR (într-o casetă dedicată pieței muncii), scrie Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație BNR, într-o postare pe LinkedIn.
Acest deficit lovește atât la bază, cât și la vârf: cel mai acut se manifestă la ocupații cu competențe elementare, dar persistă și în IT&C, științe, inginerie și sănătate, notează el: “Paradoxal, piața muncii este, în același timp, relativ tensionată (cu deficit de forță de muncă), dar și dispune de rezerve importante. Asta pentru că avem una dintre cele mai mici rate de participare a forței de muncă din UE (deci oameni care ar putea, dar, cel puțin formal, nu muncesc, mai ales în rândul tinerilor, al femeilor și al minorității rome) și una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nici nu participă la activități de formare profesională.
Demografia nu ne este favorabilă: ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (față de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populația totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035. Surprinzător, nu întinerim. Iar îmbătrânirea populației influențează în mod direct oferta de forță de muncă disponibilă pe termen mediu și lung.
Revenind la migrație, după mai bine de două decenii de migrație net negativă, România a trecut pe plus în 2022–2023. Asta nu înseamnă că toți românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai și revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranți (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea și menținerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 și revenirea unei părți a diasporei după pandemie.
Așadar, numărul imigranților a crescut în special datorită lucrătorilor proveniți din Nepal, Sri Lanka, Vietnam și alte state non-UE (în general, muncitori necalificați care aparțin țărilor în curs de dezvoltare sau cei plecați din Ucraina) și mai puțin din UE, în timp ce emigrarea îi privește adesea pe lucrătorii calificați.
Migrația net pozitivă este o corecție de piață utilă (apare când cererea de muncă e ridicată, iar salariile și condițiie de trai sunt atractive), dar se putea și mai bine. Ideal era să putem reține muncitorii calificați, susținând productivitatea, însă chiar și așa cum este, migrația net pozitivă este de preferat migrației net negative.”
| Știri BVB