Autor: Laurențiu Stan, fondatorul și directorul Kapital Minds
Anul 2025 a fost unul de ajustări majore pentru economia României. Piața se află într-un punct de răscruce: pe de o parte, unele companii internaționale se retrag sau își reduc operațiunile, iar pe de altă parte, altele intră sau își extind investițiile. Această polarizare arată că nu asistăm la un exod generalizat, dar nici la o efervescență investițională fără precedent. România trece printr-un proces de reașezare, în care companiile evaluează realist costurile, predictibilitatea fiscală și oportunitățile regionale.
Printre plecările semnificative se numără Karl Mayer, care a renunțat la o investiție de aproape 500 milioane euro, anulând proiectele pentru două fabrici și închizând operațiunile locale. Impactul nu se limitează la cei 31 de angajați existenți, ci se extinde la pierderea unui proiect industrial major care ar fi generat sute de locuri de muncă și know-how tehnologic. Haier a închis fabrica de frigidere de la Ploiești, continuând o tendință începută în 2024 prin reduceri succesive de personal, afectând câteva sute de locuri de muncă și o investiție de circa 70 milioane euro. Kingfisher, prin Brico Dépôt, și-a vândut întreaga rețea de 31 magazine către Altex. Deși operațiunile continuă, ieșirea unui jucător internațional transmite un semnal clar despre presiunea asupra marjelor și a predictibilității locale. BSH/Bosch a amânat sau a renunțat la proiecte de extindere, țara noastră pierzând astfel oportunități industriale cu sute de locuri de muncă potențiale. Carrefour analizează o recalibrare a portofoliului sau vânzarea unor active, iar rețeaua de circa 450 magazine ar face ca un eventual exit să aibă un impact semnificativ asupra lanțurilor de aprovizionare și locurilor de muncă. Toate aceste mișcări arată cât de vulnerabile sunt sectoarele cu marje mici și expuse la volatilitate fiscală sau fluctuații ale consumului.
Pe de altă parte, România continuă să atragă investiții semnificative, în special în industriile strategice. Rheinmetall din Germania investește 535 milioane euro pentru construirea unei fabrici de pulbere pentru muniție, care va crea aproximativ 700 de locuri de muncă, în cadrul strategiei de consolidare a industriei de apărare. Stihl investește 125 milioane euro într-o fabrică de unelte electrice fără fir în regiunea Nord-Vest, iar Lasselsberger din Austria anunță o investiție de 166 milioane euro în ceramică, consolidând percepția României ca piață relevantă pentru producția industrială și materiale de construcții. Tesla Energy Storage plănuiește o unitate de sisteme energetice de 100 milioane euro în Brăila. În plus, România rămâne atractivă și pentru companiile turcești, care valorifică accesul la piața UE și baza de producție competitivă pentru a dezvolta operațiuni regionale.
Aceste proiecte demonstrează că, în ciuda provocărilor economice și politice, România continuă să fie relevantă pentru investitorii care caută sectoare cu valoare adăugată ridicată și perspective pe termen mediu. Industria, energia și tehnologia sunt domeniile care consolidează încrederea capitalului străin și pot contribui la stabilitatea și creșterea economică a țării.
Investițiile străine directe reprezintă unul dintre cei mai sensibili indicatori ai încrederii economice. După doi ani de fluxuri record, IED în 2025 arată prudență: investitorii sunt prezenți, dar nu mai mizează pe România cu același entuziasm. Incertitudinea fiscală, deficitul mare și volatilitatea deciziilor creează un mediu în care capitalul străin devine selectiv și prudent. Trendul este vizibil mai ales în producție și retail, unde deciziile de extindere sunt amânate, nu din lipsă de oportunități, ci din lipsă de predictibilitate fiscală și legislativă. Chiar și tehnologia, sector rezilient, se mișcă mai lent, din cauza tensiunilor pe piața muncii și a creșterii costurilor. Comparativ cu vecinii din regiune, România pierde teren: Polonia și Cehia atrag capital prin stabilitate fiscală și strategii pe termen lung, Ungaria prin facilități clare, iar Bulgaria prin costuri și regim fiscal stabil. România rămâne atractivă, dar insuficient previzibilă pentru capitalul mare.
România nu pierde atractivitate, ci predictibilitate. Plecările din 2025 nu indică lipsa oportunităților, ci reacția rapidă a investitorilor la incertitudini fiscale și economice. Intrările în energie, tehnologie și industrie arată că piața rămâne relevantă pentru capitalul strategic, dar riscul real nu este retragerea companiilor existente, ci nevenirea celor noi. Lecția este simplă: investitorii nu se bazează pe promisiuni, ci pe reguli clare și stabilitate. Țara mai are timp să transforme vulnerabilitățile actuale în avantaje competitive, însă deciziile strategice trebuie luate rapid. În 2025, România se află la intersecția dintre risc și oportunitate, iar traiectoria investițională a următorilor ani depinde de cât de repede va asigura claritate și continuitate pentru mediul de afaceri. Capitalul străin va alege mereu predictibilitatea în fața potențialului.
| Știri BVB