Autor Mihaela Croitoru, Sustainability Lens
În cadrul Romanian Sustainability Forum 2026, organizat de Financial Intelligence, Mihaela Croitoru, CEO al Sustainability Lens și adviser în sustenabilitate, climă și ESG, a adus în discuție o perspectivă care se conturează tot mai clar în mediul de afaceri: sustenabilitatea nu mai poate fi tratată exclusiv ca obligație de raportare, ci ca instrument de management al riscului și de competitivitate.
Intervenția sa, intitulată „De la CSR embrionar la competitivitate”, a propus o privire istorică asupra modului în care sustenabilitatea a evoluat în mediul corporativ și a explicat de ce, chiar și într-un context de relaxare a cerințelor de raportare, companiile nu își permit să ignore gestionarea riscurilor de sustenabilitate.
Sustenabilitatea a apărut din nevoia de stabilitate
Responsabilitatea corporativă nu s-a născut din idealism, ci din nevoia de a evita destabilizarea economică și socială în perioade de creștere accelerată. „Sustenabilitatea nu a apărut pentru că marile corporații au devenit brusc morale. A apărut pentru că alternativa era haosul”, a declarat Mihaela Croitoru, în cadrul forumului.
În perioada industrializării accelerate din SUA, tensiunile dintre capital și forța de muncă au dus la apariția primelor forme de CSR, ca răspuns la riscuri sociale care deveniseră prea costisitoare pentru a fi ignorate. Ulterior, accentul s-a mutat treptat către riscurile de mediu și de guvernanță, mai ales după crize majore care au generat pierderi financiare și reputaționale semnificative, cum a fost naufragiul petrolierului Exxon Valdez din 1989.
Raportarea nu creează riscuri, le face vizibile
Schimbările recente la nivel european, inclusiv ajustările privind aria de aplicare a CSRD, pot crea impresia că presiunea asupra companiilor scade. În realitate riscurile rămân — doar obligația de a le raporta se poate modifica. „Raportarea nu creează riscuri. Le face vizibile”, a subliniat Mihaela Silvia Croitoru.
Companiile se confruntă deja cu volatilitate energetică, presiuni pe lanțurile de aprovizionare, acces mai dificil la finanțare sau riscuri reputaționale. În acest context, instrumentele ESG și analiza de dublă materialitate devin utile nu doar pentru conformare, ci pentru înțelegerea impactului real asupra modelului de business.
De la conformare la competitivitate
Ritmul rapid al implementării a diferitelor reglementări europene din domeniul sustenabilității (cum ar fi Directiva NFRD, Directiva CSRD) a generat însă presiuni considerabile asupra companiilor, iar reacția pieței a dus la recalibrări semnificative si chiar dereglementare. Totuși, sustenabilitatea nu ar trebui să depindă exclusiv de obligația de raportare. Atunci când este integrată în strategia de business, ea devine un instrument de reziliență și competitivitate, contribuind la anticiparea riscurilor și la consolidarea poziției pe piață.
În tot mai multe organizații, discuția se mută de la costuri versus profit către riscuri pe termen scurt versus riscuri pe termen lung. Această schimbare de perspectivă transformă sustenabilitatea într-o componentă esențială a deciziilor strategice.
O întrebare pentru mediul de afaceri
Intervenția Mihaelei Croitoru a lăsat audiența cu o întrebare relevantă pentru contextul actual: ce riscuri rămân neadresate atunci când sustenabilitatea este tratată doar ca o obligație birocratică?
Pentru companiile care își propun să facă trecerea de la conformare la competitivitate, gestionarea sustenabilității devine un proces continuu de analiză, integrare și decizie. Într-un mediu economic volatil și cu reglementări în schimbare, capacitatea de a traduce sustenabilitatea în strategie de business poate face diferența între reacție și anticipare.
În acest context, tot mai multe organizații caută sprijin specializat pentru a integra sustenabilitatea în modelul lor operațional și decizional, nu doar în raportare. Iar discuțiile inițiate în cadrul unor forumuri precum Romanian Sustainability Forum 2025 arată că această tranziție este deja în curs.
| Știri BVB