Independența Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) nu este un privilegiu, ci o obligație europeană crucială pentru stabilitatea economică a României, a transmis Ovidiu Wlassopol, membru neexecutiv al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), autoritatea care se ocupă cu supravegherea și reglementarea pieței de capital, a asigurărilor și pensiilor private.
El a postat pe Facebook: “În calitate de membru neexecutiv al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), consider că introducerea instituției noastre în Legea salarizării unitare, ca urmare a deciziilor recente de restructurare, plasează România într-o zonă de risc macroeconomic și juridic major.
Apariția recentă în presă a detaliilor privind investigația pe care ASF o desfășoară cu privire la o posibilă divulgare de informații privilegiate de către Ministerul Energiei (condus de premierul demis Ilie Bolojan) în cazul Hidroelectrica ridică semne de întrebare legitime. În acest context, măsura de încorsetare a ASF poate fi interpretată inclusiv ca o reacție de adversitate față de exercitarea rolului legal de supraveghere și control al abuzului de piață.
Trebuie să înțelegem clar: nerespectarea angajamentelor europene vine cu un cost direct pe care cetățenii îl vor plăti. Modificarea ulterioară haotică a legislației salarizării unitare în privința autorităților de reglementare înainte de termenul de 5 ani pune în pericol jaloanele stricte din PNRR. Riscăm blocarea sau returnarea a 750 de milioane de euro din fondurile PNRR, o sumă pe care bugetul de stat nu își permite sub nicio formă să o piardă.
Mai mult, ignorarea tratatelor comunitare ne expune direct la o procedură iminentă de infringement. Sunt convins că România nu își permite să plătească penalități și amenzi de milioane de euro pentru fiecare zi de întârziere în care legislația națională încalcă directivele europene.
Cadrul juridic european este fără echivoc. Directiva RCA, Directiva MiFID II și Directiva privind pensiile private (IORP II) vorbesc expres despre respectarea cu sfințenie a independenței financiare și operaționale a autorităților de reglementare. ASF trebuie să aibă resurse suficiente pentru a realiza o supraveghere eficientă a piețelor non-bancare.
Misiunea noastră nu poate fi îndeplinită prin grile rigide specifice aparatului bugetar clasic, dintr-un motiv simplu:
●Supravegherea nu înseamnă vânzare sau investiții: Controlul piețelor financiare complexe este o activitate complet distinctă de business-ul pur comercial.
●Expertiza se construiește în zeci de ani: Personalul de înaltă calitate nu se atrage gata format de pe piață. Acești specialiști se pregătesc în timp, prin programe de certificare extrem de stricte.
●Retenția talentelor necesită competitivitate: Pentru a putea controla de la egal la egal entități private mamut, ASF trebuie să aibă capacitatea de a atrage profesioniști de top, oferind pachete competitive la nivelul industriei financiare private.
Apariția în spațiul public a propunerii privind un „indice anual de competitivitate” la stabilirea salariilor arată că vulnerabilitatea a fost parțial conștientizată. Cu toate acestea, încorsetarea ASF în mecanisme bugetare centralizate afectează direct independența cerută de partenerii europeni, deoarece personalul nou atras va fi retribuit la un nivel mai scăzut, ceea ce va duce la scăderea atractivității.
Păstrarea stabilității piețelor de asigurări, de capital și de pensii private din România depinde direct de o autoritate puternică, autonomă și corect dimensionată. Orice pas în spate ne costă bani grei din PNRR sau penalități pe fiecare zi de întârziere în caz de infringement și ne îndepărtează de bunele practici europene.”









