Update articol:

Mandatul neutralităţii pentru extinderea capacităţilor nucleare

Mandatul neutralităţii pentru extinderea capacităţilor nucleare
 - poza 1

Energia nucleară joacă astazi un rol important în mixul energetic al UE, contribuind la securitatea aprovizionării și la obiectivele de decarbonizare. Conform celui de-al optulea Program Ilustrativ pentru Energie Nucleară (PINC), sunt necesare investiții de circa 241 miliarde EUR, inclusiv pentru reactoare noi și prelungirea duratei de viață a celor existente.

În concret, în baza datelor analizate de Comisia Europeana (Planurile naționale integrate energie-climă ale statelor membre, notificările realizate în baza art. 41 din Tratatul Euratom, baza de date PRIS (Power reactor information system) pentru reactoare în operare, puterea instalată în domeniul nuclear în UE la nivelul anului 2050 ar urma să ajungă la 109 GW (scenariul de bază) rezultată din prelungirea duratei de viață a reactoarelor existente și construcția unora noi de capacitate mare, cu posibilitate de variație între 70 GW și 144 GW.

În context, prelungirea duratei de viață a centralelor existente este un element cheie al contribuției energiei nucleare pe termen lung în mixul energetic al UE. La cei 109 GW s-ar adaugă și capacitatea planificată a fi construită prin reactoare SMR (între 17 și 53 GW, conform scenariilor pre-parteneriatului european pentru SMR). Datele finale ar atinge astfel nivelul anticipat de Alianța Nucleară Europeană de 150 GW. Capacitatea nucleară instalată în prezent în UE este de 98 GW.

În Romania, energia nucleară reprezintă aproximativ 20% din necesarul de consum, fiind un pilon fundamental al decarbonizării și al securității aprovizionării. Dezvoltarea în continuare a energiei nucleare în România constituie un element esențial al strategiei energetice și al Planului național privind energia și clima (PNEC) prezentat Comisiei Europene. Retehnologizarea Unității 1, Unitățile 3 și 4, proiectul SMR, producția de izotopi medicali, sunt proiecte strategice pentru România, precum și pentru regiune și UE, în ceea ce privește securitatea energetică, stabilitatea prețurilor, competitivitatea industrială, activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și creșterea economică generală. Aceste proiecte vor furniza nu numai energie electrică, ci și beneficii non-energetice cu implicații mai profunde pentru industrie și cetățeni.

Sprijinul politic pe termen lung, indiferent de ciclurile politice,  este extrem de important pentru orice sector sau sursă de energie. În cazul energiei nucleare, la nivel internaţional, industria nucleară a intrat într-o etapă de renaştere şi reconfigurare, iar la nivel european acest sprijin se concretizează în prezent, prin recunoașterea contribuției energiei nucleare la îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare.

România și țările cu viziuni similare, la nivel internaţional şi european,  din cadrul Alianței Nucleare, pledează constant pentru complementaritatea si neutralitatea surselor de energie în ceea ce privește atingerea obiectivelor climatice, precum și în ceea ce privește accesul egal la finanțare. Proiectele nucleare au fost dezvoltate în UE cu diferite tipuri de sprijin și implicare din partea statului, astfel încât sprijinul politic național este, de asemenea, un factor foarte important, alături de acceptarea publică.

Planul AcceleratedEU, lansat recent, prevede că „energia nucleară reprezintă o componentă importantă a strategiilor de decarbonizare, de competitivitate industrială și de securitate a aprovizionării. Aproape jumătate dintre statele membre includ energia nucleară în mixul energetic național. Planurile naționale actualizate privind energia și clima indică faptul că se preconizează o creștere a capacității nucleare instalate. Centralele nucleare furnizează energie curată, adecvată pentru îmbunătățirea integrării sistemului și pentru asigurarea flexibilității, facilitând astfel extinderea în continuare a altor tehnologii curate. Aceste beneficii revin întregului sistem energetic al UE. Noile reactoare modulare mici sau evitarea retragerii premature a capacității nucleare existente pot contribui la reducerea  necesității de a utiliza combustibili fosili, inclusiv în sistemele de încălzire centralizată și în procesele industriale. După cum se arată în Strategia PINC, există, de asemenea, un potențial neexploatat în ceea ce privește centralele nucleare existente.”

Comisia Europeană a creat în mod oficial alianța industrială dedicată reactoarelor modulare mici (SMR), care se va concentra pe accelerarea implementării acestora și pe asigurarea unui lanț de aprovizionare puternic în UE, inclusiv a unei forțe de muncă bine pregătită.

România operează tehnologie CANDU de 30 de ani, energia nucleară fiind o sursă susţinută constant la nivel national. Nuclearelectrica retehnologizează Unitatea 1 CNE Cernavodă, dezvoltă Unităţile 3 si 4 şi implementează tehnologiile avansate prin proiectul reactoarelor modulare mici, a căror importanţă rezidă în primul rând din capacitatea de ajustare a puterii  pentru a face faţă fluctuaţiilor din sistem, aspect important în asigurarea complementării cu sursele regenerabile.

Proiectele nucleare sunt extrem de complexe, se derulează pe perioade foarte lungi de timp (estimativ 10 ani/new build sau retehnologizări). Investițiile mari în sectorul nuclear, dar și în alte sectoare strategice, necesită patru elemente cheie: predictibilitate, bancabilitate, capacitate de execuție și sprijinul autorităților.

Prin complexitatea lor, proiectele nucleare transcend, cum este și firesc, ciclurile politice, la nivel internățional, european și național, existând o convergență ideologică crescândă în ceea ce privește extinderea capacităților nucleare din rațiuni de securitate energetică, independența energetică și disponibilitate a sursei.

Aspect demonstrat în România atât prin susținerea politică internă, încă de la începutul programului nuclear românesc-anii ’70, dar și prin parteneriatele pe termen foarte lung cu Canada, SUA, Coreea de Sud, Italia, etc pentru punerea în funcțiune a  Unităților 1 și 2, primul sprijin financiar din partea SUA fiind din timpul administrației Reagan, în 1981;  proiectul Unităților 3 și 4 de-a lungul anilor și recent, în ultimii 4-5 ani, dar și prin raportare la tehnologiile nucleare avansate,   proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR), care deși a fost inițiat  relativ recent, în 2019, în administrația Trump, a continuat în administrația Biden, și în prezent, din nou, în administrația Trump. De asemenea, sprijinul financiar a urmat o traiectorie similară, România obțînând de-a lungul timpului acest sprijin de la SUA pentru Unitățile 1 și 2, creditul EURATOM pentru Unitatea 2 și alte contracte de finanțare avantajoasă pentru unitățile 1 și 2, iar recent, pentru retehnologizarea Unității 1 și Unitățile 3 și 4, contracte de credit cu instituții bancare globale, dar și intenții de finanțare ale unor organisme internaționale pentru proiectele de extindere de capacități nucleare.

Practic, industria nucleară, cu precădere cea din România, deține categoric capacitatea de execuție (know-how), sprijinul autorităților, interesul instutiilor bancare globale, iar toate acestea pot asigura predictibilitatea pe termen lung. România are în dezvoltare proiecte care valorifica la maxim potențialul energiei nucleare, dincolo de producție: instalația de detritiere, prin care tritiul, din deșeu nuclear, poate fi combustibil pentru alte tipuri de reactoare și izotopii medicali care au un rol esențial în tratamentele împotriva cancerului.

Proiectele nucleare sunt proiecte riguroase, a căror dezvoltare necesită un ciclu lung de pregătire și execuție.  În contextul în care la nivel internățional se depun eforturi pentru a asigura competitivitate și  reziliență sporite în toate sectoarele, energia nucleară reprezintă o sursă de energie scalabilă, ușor accesibilă, sigură și eficientă din punct de vedere economic.  România are o experiență de peste 60 de ani în sectorul nuclear, o forță de muncă bine pregătită și un lanț de aprovizionare intern.  De asemenea, România face parte dintr-o familie mai largă de state membre – Alianța nucleară, care continuă să se extindă și să-și pună greutatea în spatele noilor proiecte nucleare din întreaga UE. România are, de asemenea, pe lângă istoricul în operare și punere în funcțiune, pe cel al parteneriatelor internaționale, de tradiție, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din punct de vedere financiar, un parcurs constant, stabil, riguros în peste 60 de ani de program nuclear.

Declarația făcută de Ursula von der Leyen cu ocazia reuniunii mondiale la nivel înalt privind energia nucleară de la Paris, din 10 martie anul acesta, potrivit căreia a întoarce spatele energiei nucleare a fost o greșeală strategică, a marcat o schimbare clară de discurs.