Autori: Oana Ștefănoiu și Nicoleta Segărceanu, parteneri Acta Capital Market@HR Advisory SRL
I. În loc de preambul…
Regulamentul (UE) nr. 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1937 (MiCA – Markets in Crypto-Assets) reprezintă cea mai amplă și ambițioasă intervenție legislativă a Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor financiare emergente. Adoptat la 31 mai 2023 și intrat în vigoare la 30 decembrie 2024, MiCA constituie primul cadru normativ unitar la nivel global dedicat reglementării emisiunii, tranzacționării și furnizării de servicii legate de criptoactive. Într-un ecosistem dominat până recent de fragmentare, incertitudine juridică și asimetrii de reglementare, MiCA introduce o arhitectură coerentă, armonizată și predictibilă, menită să asigure stabilitatea pieței, protecția investitorilor și integritatea tranzacțiilor.
Importanța acestui Regulament depășește însă sfera tehnologiei blockchain. MiCA reconfigurează raporturile dintre piața criptoactivelor și piața de capital, stabilind limite juridice clare între activele digitale și instrumentele financiare tradiționale. În acest sens, MiCA nu este doar un act normativ tehnic, ci un instrument de politică legislativă care redefinește modul în care Uniunea Europeană înțelege și integrează inovația financiară în ordinea juridică existentă.
Pentru România, în prezent, impactul MiCA este amplificat de particularitățile cadrului instituțional intern. În lipsa unei legislații naționale de punere în aplicare a acestui Regulament, piața funcționează într-un regim de aplicabilitate directă a normelor europene, dar cu un vid legislativ sub aspect procedural semnificativ în ceea ce privește autorizarea, supravegherea și sancționarea entităților active în domeniu. Această lipsă de coeziune între normele materiale europene și mecanismele legislative naționale de punere în aplicare a acestora generează provocări majore pentru emitenți, furnizori de servicii și autoritățile competente.
Articolul de față își propune să ofere o analiză comprehensivă a Regulamentului MiCA, cu accent pe implicațiile acestuia asupra pieței de capital. Structura acestuia urmărește, atât arhitectura internă a Regulamentului, cât și interacțiunea acestuia cu regimurile juridice consacrate (MiFID II, MAR), precum și dificultățile specifice implementării în România. Printr-o abordare sistematică, articolul evidențiază transformările pe care MiCA le produce în materia calificării juridice a activelor digitale, a responsabilităților emitenților, a protecției investitorilor și a supravegherii piețelor.
Regulamentul MiCA este construit pe cinci piloni fundamentali, fiecare vizând o dimensiune esențială a funcționării pieței criptoactivelor.
Primul pilon privește transparența și publicarea informațiilor, instituind obligația elaborării unei cărți albe (white paper) pentru emiterea sau admiterea la tranzacționare a criptoactivelor. Al doilea pilon reglementează autorizarea și supravegherea furnizorilor de servicii de criptoactive (CASP) și a emitenților de tokenuri raportate la active (ART) și tokenuri de monedă electronică (EMT). Al treilea pilon este dedicat protecției deținătorilor de criptoactive, prin instituirea unor mecanisme robuste de garantare a drepturilor acestora. Al patrulea pilon vizează protecția clienților furnizorilor de servicii, impunând standarde operaționale și de guvernanță. În fine, al cincilea pilon introduce un regim de prevenire a abuzului pe piață, inspirat din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață (MAR), adaptat specificului tehnologic al piețelor digitale.
Domeniul de aplicare al MiCA este definit prin excludere. Regulamentul se aplică exclusiv criptoactivelor care nu se încadrează în definițiile consacrate ale instrumentelor financiare, monedelor electronice, depozitelor structurate sau altor active reglementate de legislația financiară europeană. Articolul 2 alineatul (4) din Regulament consacră principiul prevalenței regimului piețelor de capital, în sensul în care, dacă un criptoactiv întrunește caracteristicile unui instrument financiar, acesta rămâne supus MiFID II, MAR, EMIR și CSDR, nu MiCA. Această delimitare transformă analiza juridică a cărților albe într-un exercițiu de calificare juridică, în care substanța economică prevalează asupra formei.
MiCA clasifică criptoactivele în trei categorii principale: tokenuri raportate la active (ART), tokenuri de monedă electronică (EMT) și alte criptoactive, categorie ce include majoritatea criptomonedelor și tokenurilor utilitare. Această clasificare permite aplicarea unor reguli proporționale cu riscul, evitând astfel, atât suprareglementarea, cât și lacunele legislative.
Prin uniformizarea terminologiei și a cerințelor, MiCA creează un cadru coerent pentru emitenți, furnizori de servicii, platforme de tranzacționare și autorități de supraveghere. În același timp, regulamentul introduce mecanisme de cooperare între autoritățile naționale și ESMA, în special în cazul furnizorilor semnificativi, definiți ca entități cu peste 15 milioane de utilizatori activi anual în Uniune.
II. Delimitarea dintre criptoactive și instrumentele financiare
Una dintre cele mai importante contribuții conceptuale ale Regulamentului MiCA constă în delimitarea riguroasă dintre criptoactive și instrumentele financiare reglementate de MiFID II. Această distincție nu este doar tehnică, ci structurală, întrucât determină regimul juridic aplicabil, autoritatea competentă, nivelul de protecție a investitorilor și întregul set de obligații de transparență, guvernanță și conduită.
Astfel cum am menționat deja, articolul 2 alineatul (4) din MiCA consacră principiul prevalenței regimului piețelor de capital, astfel încât, dacă un criptoactiv întrunește caracteristicile unui instrument financiar, acesta este exclus din sfera MiCA și rămâne supus legislației tradiționale (MiFID II, MAR, EMIR, CSDR). Această regulă reflectă opțiunea legislativă a Uniunii Europene de a evita suprapunerea regimurilor juridice și de a preveni arbitrajul de reglementare. În esență, MiCA nu creează o categorie paralelă de instrumente financiare digitale, ci reglementează doar acele active care nu se încadrează în categoriile consacrate.
În acest context, analiza juridică a „white paper”-ului devine un exercițiu de calificare juridică, nu o simplă formalitate administrativă cum, în mod eronat, s-ar putea aprecia. Emitenții au obligația de a demonstra, printr-o încadrare juridică fundamentată, că activul digital nu constituie un instrument financiar. Această opinie trebuie să reflecte substanța economică a drepturilor conferite de criptoactiv, nu forma tehnică a implementării sale. De exemplu, un token care conferă drepturi patrimoniale similare acțiunilor sau obligațiunilor va fi tratat ca instrument financiar, indiferent de tehnologia utilizată.
Riscurile realizării unei încadrări eronate sunt semnificative. Emiterea sau tranzacționarea unui instrument financiar sub aparența unui criptoactiv supus MiCA poate atrage sancțiuni severe, nulitatea operațiunilor și chiar răspunderea civilă și penală a emitentului. În plus, autoritățile de supraveghere pot considera că emitentul a eludat regimul prudențial aplicabil piețelor de capital, ceea ce poate conduce la măsuri restrictive, care pot varia de la suspendarea activității sau interzicerea ofertei.
Pentru autoritățile naționale, această delimitare implică o obligație de diligență profesională sporită. Examinarea cărților albe nu limitează emitentul la operațiunea de verificare a conformității formale, ci presupune o evaluare substanțială a drepturilor conferite de activul digital. În lipsa unei astfel de evaluări, există riscul ca active care ar trebui reglementate de MiFID II să fie tratate ca simple criptoactive, afectând integritatea pieței de capital și protecția investitorilor.
III. Regimul juridic al emitenților de tokenuri raportate la active (ART)
Tokenurile raportate la active (asset‑referenced tokens – ART) reprezintă categoria cea mai sensibilă din perspectiva stabilității financiare, întrucât presupun menținerea unei valori stabile prin raportare la un coș de active, valute sau alte criptoactive. Din acest motiv, MiCA instituie un regim de autorizare strict, apropiat de cel aplicabil instituțiilor financiare tradiționale.
Emiterea publică sau solicitarea admiterii la tranzacționare a ART este permisă doar entităților autorizate de autoritatea competentă din statul membru de origine. Cererea de autorizare trebuie să includă un set amplu de documente, detaliate prin standarde tehnice de reglementare (RTS) elaborate de EBA și ESMA. Printre acestea se numără programul de activitate, mecanismele de guvernanță, procedurile de gestionare a riscurilor, cerințele de fonduri proprii și structura rezervelor care susțin valoarea tokenului.
Procedura de autorizare este complexă și implică consultarea mai multor autorități europene. După depunerea cererii complete de autorizare, autoritatea competentă are la dispoziție 60 de zile lucrătoare pentru a lua o decizie cu privire la autorizare. În acest interval, opinia acesteia este transmisă către EBA, ESMA, BCE și banca centrală națională a statului de referință. Dacă BCE sau banca centrală națională emite un punct de vedere negativ privind impactul asupra politicii monetare, suveranității monetare sau funcționării sistemelor de plăți, cererea de autorizare este respinsă.
MiCA introduce praguri valorice stricte pentru ART-urile utilizate ca mijloc de schimb. Dacă numărul mediu de tranzacții zilnice depășește un milion sau valoarea medie zilnică depășește 200 de milioane EUR într-o zonă monetară, emitentul trebuie să înceteze emiterea de noi tokenuri și să prezinte un plan de remediere. Aceste măsuri reflectă preocuparea Uniunii Europene de a preveni apariția unor sisteme de plăți paralele care ar putea afecta stabilitatea monetară.
Emitentul are obligația de a acționa onest, echitabil și profesionist în interesul deținătorilor. Această obligație se materializează în cerințe privind transparența informațiilor din cartea albă, acuratețea comunicărilor de marketing, mecanismele de tratare a plângerilor și responsabilitatea pentru informațiile furnizate. Emitenții trebuie să instituie proceduri clare pentru soluționarea reclamațiilor, să ofere acces gratuit la aceste mecanisme și să faciliteze rezolvarea litigiilor dintre deținătorii de criptoactive și furnizori/distribuitori.
Pentru instituțiile de credit, MiCA prevede un regim special, având în vedere că acestea sunt deja supuse unor cerințe prudențiale stricte. Totuși, chiar și în acest caz, emiterea de ART necesită respectarea unor obligații suplimentare privind transparența, guvernanța și gestionarea rezervelor.
IV. Regimul juridic al emitenților de tokenuri de monedă electronică (EMT)
În arhitectura Regulamentului MiCA, tokenurile de monedă electronică (EMT) ocupă un loc distinct, întrucât reprezintă categoria de criptoactive cu cel mai ridicat potențial de interferență cu funcțiile monetare tradiționale. Spre deosebire de tokenurile raportate la active (ART), care își ancorează valoarea într-un coș diversificat de active, EMT‑urile presupun menținerea unei valori stabile prin raportare la o singură monedă oficială, ceea ce le apropie conceptual de moneda electronică reglementată de Directiva nr. 2009/110/CE. Această proximitate justifică opțiunea legiuitorului european pentru un regim juridic strict, cu accente prudențiale evidente, menit să prevină apariția unor substituți funcționali ai monedei fiduciare în afara cadrului bancar tradițional.
MiCA consacră o regulă fundamentală care constă în faptul că, emiterea de EMT este rezervată exclusiv instituțiilor de credit și instituțiilor emitente de monedă electronică. Această limitare nu este una formală, ci reflectă o opțiune de politică legislativă prin care Uniunea Europeană protejează stabilitatea monetară și integritatea sistemelor de plăți. Emiterea de EMT de către alte persoane juridice este interzisă, iar orice tentativă de a ocoli acest regim juridic poate atrage sancțiuni severe, inclusiv interzicerea activității. În esență, MiCA nu creează o piață liberă a monedei electronice digitale, ci o integrează în mod controlat în ecosistemul financiar supravegheat.
Regimul de autorizare aplicabil emitenților de tokenuri de monedă electronică (EMT) este unul substanțial mai exigent decât cel aplicabil altor categorii de criptoactive, chiar și în cazul entităților deja autorizate în temeiul legislației bancare sau privind moneda electronică. Autorizația prevăzută de MiCA nu se suprapune mecanic peste autorizațiile existente, ci presupune o evaluare suplimentară a capacității emitentului de a gestiona riscurile specifice activelor digitale. În România, Banca Națională a României acționează simultan, atât în calitate de autoritate competentă, cât și de bancă centrală națională, fiind instituția responsabilă pentru analiza cererii de autorizare. Procedura implică, în mod obligatoriu, consultarea Autorității Bancare Europene, a ESMA și a Băncii Centrale Europene, aceasta din urmă având posibilitatea de a emite un punct de vedere cu privire la impactul potențial al EMT asupra politicii monetare, suveranității monetare sau funcționării sistemelor de plăți. Un aviz negativ al BCE poate conduce la respingerea cererii de autorizare. Această arhitectură procedurală reflectă sensibilitatea deosebită a EMT‑urilor și potențialul lor de a genera efecte sistemice în ecosistemul financiar european.
Obligațiile prudențiale impuse emitenților de EMT sunt substanțiale. Acesta trebuie să mențină rezerve în proporție de 1:1 cu valoarea tokenurilor emise, să asigure separarea strictă a activelor clienților de activele proprii și să implementeze mecanisme robuste de guvernanță, control intern și gestionare a riscurilor operaționale și cibernetice. În plus, emitentul este obligat să ofere deținătorilor dreptul necondiționat de răscumpărare la valoarea nominală, în orice moment, fără întârzieri nejustificate și fără penalități. Acest drept, care reproduce mecanismele consacrate în materia monedei electronice, reprezintă o garanție esențială pentru protecția utilizatorilor și pentru menținerea încrederii în stabilitatea tokenului.
Pentru a preveni apariția unor sisteme de plăți paralele și pentru a limita riscul ca tokenurile de monedă electronică să dobândească o funcție cvasi‑monetară în afara cadrului de control exercitat de băncile centrale, Regulamentul MiCA instituie praguri cantitative stricte privind utilizarea EMT ca mijloc de schimb. Astfel, potrivit articolului 58 din Regulament, în situația în care numărul mediu de tranzacții zilnice efectuate cu un EMT într-o anumită zonă monetară depășește un milion, sau valoarea medie zilnică a acestor tranzacții depășește 200 de milioane EUR, emitentul este obligat să înceteze emiterea de noi tokenuri și să prezinte autorității competente un plan de remediere destinat readucerii activității sub pragurile stabilite. Este relevant de subliniat că aceste praguri sunt identice cu cele prevăzute de MiCA pentru tokenurile raportate la active (ART) utilizate ca mijloc de schimb, ceea ce reflectă opțiunea legiuitorului european pentru un tratament simetric al tuturor formelor de criptoactive cu potențial monetar, indiferent de mecanismul lor de stabilizare.
Regimul de transparență aplicabil emitenților de EMT este, de asemenea, unul riguros. Cartea albă (white paper) aferentă EMT‑urilor trebuie aprobată de autoritatea competentă înainte de publicare, spre deosebire de regimul aplicabil criptoactivelor obișnuite, unde notificarea este suficientă. Documentul trebuie să includă informații detaliate privind mecanismele de stabilizare, structura rezervelor, riscurile asociate, drepturile deținătorilor și procedurile de răscumpărare. Comunicările de marketing trebuie să fie coerente cu informațiile din cartea albă și nu pot induce în eroare investitorii, responsabilitatea pentru acuratețea acestora revenind integral emitentului.
Supravegherea continuă a emitenților de EMT este una intensă și presupune raportări periodice, audituri independente, monitorizarea rezervelor și notificarea imediată a oricăror incidente operaționale sau de securitate. În cazul EMT‑urilor cu impact potențial sistemic, Autoritatea Bancară Europeană poate impune cerințe suplimentare, consolidând astfel caracterul prudențial al regimului.
În ansamblu, regimul juridic al EMT‑urilor reflectă o abordare legislativă prudentă, în care inovația tehnologică este integrată în mod controlat în sistemul financiar, fără a compromite stabilitatea monetară sau protecția utilizatorilor. MiCA nu transformă EMT‑urile într-o alternativă liberă la moneda fiduciară, ci le încadrează într-un regim strict, destinat entităților supravegheate, consolidând astfel coerența și siguranța ecosistemului financiar european.
V. Regimul juridic al emitenților de criptoactive, altele decât ART și EMT
Criptoactivele care nu sunt clasificate drept ART sau EMT beneficiază de un regim mai flexibil, reflectând riscurile mai reduse pe care le prezintă. Emitenții trebuie să fie constituiți ca persoane juridice, să elaboreze și să publice o carte albă și să respecte cerințele privind comunicările de marketing. Spre deosebire de ART, cartea albă nu este supusă aprobării prealabile a autorității competente, ci doar notificării acesteia cu cel puțin 20 de zile lucrătoare înainte de publicare.
Notificarea trebuie să includă o opinie juridică fundamentată care să ateste că activul nu constituie ART, EMT sau instrument financiar. Această obligație subliniază rolul emitentului ca prim garant al corectei încadrări juridice a activului.
MiCA prevede o serie de excepții de la obligația de a elabora și notifica o carte albă. Printre acestea se numără ofertele adresate unui număr mai mic de 150 de persoane per stat membru, ofertele cu valoare totală sub un milion de euro într-o perioadă de 12 luni și ofertele adresate exclusiv investitorilor calificați. Alte excepții vizează criptoactivele oferite gratuit, cele create automat ca recompensă pentru validarea tranzacțiilor, tokenurile utilitare care oferă acces la un bun sau serviciu existent și tokenurile utilizabile într-o rețea limitată de comercianți.
Regulamentul consacră un drept de retragere pentru investitorii de retail, care pot renunța la ofertă în termen de 14 zile calendaristice, fără justificare și fără penalități. Acest drept nu se aplică dacă activul a fost deja admis la tranzacționare înainte de exercitarea sa.
Responsabilitatea juridică pentru informațiile din cartea albă revine emitentului și persoanelor responsabile pentru ofertă. Aceștia răspund pentru orice informație falsă, înșelătoare sau omisă care poate afecta decizia investitorilor.
VI. Furnizorii de servicii de criptoactive (CASP)
Regulamentul MiCA introduce pentru prima dată în dreptul european o categorie juridică distinctă: furnizorii de servicii de criptoactive (crypto‑asset service providers – CASP). Aceștia reprezintă infrastructura operațională a pieței cripto, echivalentul firmelor de investiții, al depozitarilor sau al operatorilor de piață din arhitectura tradițională a piețelor de capital. Prin urmare, regimul juridic aplicabil CASP este unul complex, care combină cerințe de autorizare, guvernanță, protecție a clienților și supraveghere continuă.
Furnizorii de servicii de criptoactive sunt definiți ca persoane juridice a căror activitate profesională constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii legate de criptoactive către terți. Lista serviciilor reglementate este amplă și include administrarea platformelor de tranzacționare, custodia criptoactivelor, schimbul între criptoactive și monede fiduciare, schimbul între diferite criptoactive, executarea ordinelor, plasamentul, consilierea și gestionarea portofoliilor de criptoactive.
Autorizarea CASP este obligatorie pentru orice entitate care dorește să furnizeze servicii în Uniunea Europeană. Procedura de autorizare este detaliată și presupune prezentarea unei documentații complete, care să demonstreze capacitatea operațională, soliditatea financiară, mecanismele de guvernanță și procedurile de gestionare a riscurilor. Autoritatea competentă are obligația de a evalua nu doar conformitatea formală, ci și robustețea modelului de afaceri și adecvarea conducerii.
Entitățile deja reglementate (instituții de credit autorizate, depozitari centrali de valori mobiliare, firme de investiții, operatori de piață, instituții de monedă electronică, companii de administrare a OPCVM-urilor și administratorii de fonduri de investiții alternative) își pot desfășura activitatea în acest sector în baza unei simple notificări transmise autorității naționale. De asemenea, acestea vor fi exceptate de la respectarea anumitor prevederi din MiCA. Ulterior, autoritatea națională are obligația de a raporta toți furnizorii de servicii către ESMA.
O noutate majoră introdusă de MiCA este categoria furnizorilor de servicii de criptoactive semnificativi. Aceștia sunt definiți ca entități care au, în medie, cel puțin 15 milioane de utilizatori activi anual în Uniune. Deși supravegherea rămâne la nivel național, importanța sistemică a acestor furnizori impune o cooperare strânsă cu ESMA, care primește rapoarte anuale privind evoluțiile relevante. Această abordare reflectă preocuparea Uniunii Europene pentru riscurile sistemice generate de platformele de dimensiuni mari, similare celor identificate în sectorul BigTech.
CASP trebuie să respecte standarde riguroase de guvernanță, inclusiv cerințe privind administrarea prudentă, separarea funcțiilor, gestionarea conflictelor de interese și implementarea unor mecanisme eficiente de control intern. În plus, aceștia au obligația de a proteja fondurile și criptoactivele clienților, de a menține registre exacte ale tranzacțiilor și de a implementa proceduri de continuitate a activității.
Protecția clienților este un element central al regimului CASP. Regulamentul impune obligații privind transparența costurilor, informarea adecvată a clienților, gestionarea reclamațiilor și prevenirea practicilor înșelătoare. În plus, furnizorii de servicii de criptoactive trebuie să instituie mecanisme pentru detectarea și prevenirea abuzului de piață, în concordanță cu regimul prevăzut de MiCA pentru integritatea piețelor.
VII. Prevenirea abuzului de piață în ecosistemul criptoactivelor
MiCA introduce un regim de prevenire a abuzului pe piață inspirat din Regulamentul privind abuzul de piață (MAR), adaptat specificului tehnologic al piețelor de criptoactive. Obiectivul este asigurarea integrității tranzacțiilor și protejarea încrederii investitorilor, într-un context în care volatilitatea ridicată și anonimitatea relativă pot facilita comportamente abuzive.
Regulamentul interzice manipularea pieței, definită ca orice comportament care transmite semnale false sau înșelătoare privind oferta, cererea sau prețul unui criptoactiv. Aceasta include tranzacții artificiale, răspândirea de informații false, utilizarea algoritmilor pentru manipularea volumelor și orice altă practică menită să distorsioneze prețul.
De asemenea, MiCA interzice utilizarea informațiilor privilegiate. Persoanele care dețin informații nepublice, precise și susceptibile de a influența prețul unui criptoactiv nu pot tranzacționa pe baza acestora și nu le pot divulga altor persoane. Această interdicție se aplică, atât emitenților, cât și furnizorilor de servicii, dezvoltatorilor de protocoale și altor persoane implicate în ecosistem.
Platformele de tranzacționare au obligația de a implementa sisteme de monitorizare a tranzacțiilor, de a detecta comportamentele suspecte și de a raporta autorităților competente. Aceste cerințe sunt similare celor aplicabile operatorilor de piață tradiționali, reflectând convergența dintre piețele cripto și piețele de capital.
Regimul de prevenire a abuzului de piață are implicații semnificative pentru investitori, întrucât oferă un nivel sporit de protecție și reduce riscul de manipulare. În același timp, acesta impune furnizorilor de servicii obligații operaționale complexe, care necesită investiții în tehnologie și resurse umane specializate.
VIII. Implementarea MiCA în România
Implementarea MiCA în România nu s-a realizat încă, fiind în prezența unui vid legislativ procedural. Deși Regulamentul este direct aplicabil, lipsa unui act normativ național care să desemneze autoritățile competente, să stabilească procedurile administrative și să configureze regimul sancționator creează dificultăți majore pentru entitățile care doresc să se conformeze prevederilor MiCA.
Proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului elaborat de Ministerul Finanțelor pentru implementarea MiCA nu a fost încă adoptat, ceea ce înseamnă că nu există un cadru formal pentru autorizarea furnizorilor de servicii de criptoactive, aprobarea cărților albe sau pentru aplicarea, după caz, a sancțiunilor prevăzute de Regulament. În absența acestui cadru legislativ absolut necesar pentru implementarea MiCA, entitățile românești nu pot parcurge procedurile administrative necesare pentru a-și desfășura activitatea într-un cadru legal, în domeniul criptoactivelor.
În schimb, la nivelul țării noastre, a fost adoptată și este în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2025, care modifică Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor pentru a integra cerințele MiCA și Regulamentul TFR (Travel Rule). Această ordonanță de urgență a Guvernului extinde lista entităților raportoare pentru a include furnizorii de servicii de criptoactive și introduce obligații privind transmiterea datelor de identificare a plătitorului și beneficiarului în cazul transferurilor de criptoactive.
O.U.G. nr. 10/2025 clarifică și partajarea competențelor între Autoritateqa de Supraveghere Financiară (A.S.F.) și Banca Națională a României (B.N.R.) A.S.F. are atribuții exclusive de supraveghere pentru furnizorii de servicii de criptoactive care nu sunt instituții de credit sau instituții emitente de monedă electronică, în timp ce B.N.R. supraveghează entitățile care au această calitate. Această împărțire reflectă structura duală a pieței financiare românești și asigură că toate entitățile active în domeniul cripto sunt supuse unui regim de supraveghere adecvat.
Totuși, în lipsa unui act normativ primar, de implementare a MiCA, România se confruntă cu un vid procedural care împiedică aplicarea efectivă a prevederilor Regulamentului. În acest context, entitățile nu pot formula cereri de autorizare, autoritățile nu pot soluționa astfel de cereri și nici aplica sancțiuni corespunzătoare, după caz, iar piața funcționează într-un regim de incertitudine juridică.
IX. Implicațiile MiCA pentru piața de capital
Regulamentul MiCA produce efecte structurale asupra pieței de capital, întrucât redefinește frontierele dintre activele digitale și instrumentele financiare, influențează activitatea intermediarilor tradiționali și introduce noi standarde de transparență și conduită. În esență, MiCA nu este doar o reglementare a pieței cripto, ci un act normativ care reconfigurează arhitectura juridică a întregului ecosistem financiar european.
Prin consacrarea principiului prevalenței regimului MiFID II, MiCA obligă emitenții și autoritățile să efectueze o analiză riguroasă a naturii juridice a activelor digitale. Această analiză devine un element esențial al guvernanței corporative, întrucât determină regimul aplicabil, obligațiile de transparență, cerințele prudențiale și nivelul de protecție a investitorilor. În practică, multe proiecte de tokenizare vor trebui evaluate prin prisma MiFID II, ceea ce poate conduce la reclasificarea unor active ca instrumente financiare.
Emiterea de active digitale de către societățile listate sau de către entitățile reglementate va necesita o analiză dublă care va consta în conformitatea cu prevederile MiCA și compatibilitatea cu regimul pieței de capital. Emitenții vor trebui să evite situațiile în care un token utilitar sau un token de acces este, în realitate, un instrument financiar mascat. În plus, obligațiile de transparență prevăzute de MiCA pot interacționa cu obligațiile de raportare continuă prevăzute de MAR.
Intermediarii tradiționali pot deveni furnizori de servicii de criptoactive, însă acest lucru presupune obținerea unei autorizări distincte conform MiCA. SSIF-urile care doresc să ofere servicii de custodie, executare sau administrare a platformelor de tranzacționare pentru criptoactive vor trebui să respecte cerințele CASP, care sunt similare, dar nu identice cu cele prevăzute de MiFID II. Această dualitate poate genera costuri suplimentare de conformitate și necesitatea adaptării infrastructurii operaționale.
MiCA introduce un nivel sporit de protecție pentru investitorii de retail, prin instituirea unor cerințe privind transparența, comunicările de marketing, dreptul de retragere și responsabilitatea emitentului pentru informațiile furnizate. În același timp, investitorii instituționali beneficiază de un cadru mai predictibil, care reduce riscurile juridice asociate investițiilor în active digitale.
MiCA reduce riscurile sistemice prin reglementarea furnizorilor semnificativi și prin impunerea unor limite privind utilizarea ART ca mijloc de plată. Totuși, apariția unor platforme de dimensiuni mari poate genera noi riscuri, similare celor asociate BigTech. Pe de altă parte, MiCA creează oportunități pentru dezvoltarea pieței de tokenizare, pentru integrarea tehnologiei blockchain în infrastructura pieței de capital și pentru apariția unor noi modele de afaceri.
În lumina prevederilor instituite de MiCA, atât A.S.F., cât și B.N.R. vor trebui să își adapteze mecanismele de supraveghere pentru a integra noile cerințe tehnologice, inclusiv monitorizarea tranzacțiilor pe blockchain, analiza comportamentelor algoritmice și evaluarea riscurilor asociate furnizorilor semnificativi. Această adaptare presupune investiții în tehnologie, formare profesională și cooperare internațională.
În concluzie, Regulamentul MiCA reprezintă un moment de impact în evoluția piețelor financiare europene. Prin crearea unui cadru juridic unitar pentru criptoactive, Uniunea Europeană oferă un răspuns coerent la provocările generate de tehnologiile emergente, asigurând în același timp protecția investitorilor și integritatea piețelor.
Pentru piața de capital, MiCA are un impact profund, întrucât redefinește frontierele dintre activele digitale și instrumentele financiare, influențează activitatea intermediarilor și introduce noi standarde de transparență și conduită. În același timp, Regulamentul creează oportunități pentru inovare, pentru dezvoltarea pieței de tokenizare și pentru integrarea tehnologiei blockchain în infrastructura financiară.
Astfel cum am arătat deja, în România, implementarea MiCA este îngreunată de absența unui cadru procedural național, ceea ce generează incertitudine juridică și dificultăți pentru entitățile care doresc să se conformeze. Adoptarea rapidă a unui act normativ de implementare a MiCA este esențială pentru funcționarea pieței și pentru protejarea investitorilor.
Pe termen lung, succesul MiCA depinde de capacitatea autorităților naționale și europene de a coopera, de a adapta mecanismele de supraveghere și de a răspunde evoluțiilor tehnologice. Într-o piață în continuă transformare, MiCA oferă un cadru stabil, dar flexibil, care poate susține dezvoltarea unui ecosistem financiar digital sigur, transparent și competitiv.
| Știri BVB