Publicarea online a datornicilor fiscali locali poate fi legală doar dacă trece testul proporționalității. În forma actuală, mecanismul ridică probleme de secret fiscal, coerență procedurală și eficiență reală la colectare, potrivit unui comunicat CC Tax Advisory. Guvernul a stabilit, prin HG nr. 220/2026, pragurile minime pentru includerea contribuabililor în listele debitorilor la bugetele locale: 1.200 lei pentru persoane fizice și 5.000 lei pentru persoane juridice. Listele se publică trimestrial, iar radierea se face în 15 zile de la stingerea integrală a obligațiilor restante.
CC Tax Advisory atrage atenția că discuția nu este dacă statul poate publica în abstract asemenea liste, ci dacă modelul ales respectă cerințele de proporționalitate, necesitate și coerență juridică. Codul de procedură fiscală tratează datoriile contribuabilului ca informații protejate de secretul fiscal, dar același Cod obligă organele fiscale să publice pe pagina de internet proprie lista debitorilor și cuantumul obligațiilor restante.
„Avem o contradicție pe care statul nu mai poate să o ocolească: datoria fiscală este, în principiu, informație protejată de secretul fiscal, dar devine publică automat imediat ce trece de un prag administrativ. Asta înseamnă că nu mai vorbim doar despre colectare, ci despre expunere reputațională cu efecte economice directe”, a declarat Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory.
CC Tax Advisory subliniază că, în cauza L.B. contra Ungariei, CEDO nu a spus că statele nu pot publica liste de debitori fiscali. A spus ceva mai important: nu poți construi o listă automată, nediferențiată și stigmatizantă fără să demonstrezi de ce publicarea acelei persoane și a acelor date este necesară și proporțională pentru scopul urmărit. Cu alte cuvinte, nu este suficient să invoci generic „interesul colectării”. Legiuitorul trebuie să arate că a cântărit situațiile diferite în care se află contribuabilii și că nu pune în aceeași categorie, fără discernământ, evazionistul, contribuabilul aflat în blocaj temporar de lichiditate și contribuabilul care contestă în instanță o creanță fiscală. Or, modelul românesc este vulnerabil exact aici: el pornește de la simpla existență a unei restanțe și nu de la conduita fiscală a persoanei, de la intenție sau de la caracterul definitiv al situației juridice.
Cornelia Năstase, adaugă: „Asta spune, de fapt, CEDO: nu ai voie să faci liste fiscale cu logica plasei de pescuit. Nu poți arunca aceeași măsură peste toți, fără să conteze dacă vorbim despre rea-credință, despre un litigiu în curs sau despre o dificultate temporară de plată. În momentul în care pui pe aceeași listă și contribuabilul care contestă suma în instanță, și rău-platnicul autentic, nu mai faci administrare fiscală inteligentă, ci stigmatizare în masă. România are nevoie de colectare mai inteligentă, nu de rușinare mai rapidă. Digitalizarea eficientă înseamnă comunicare clară, prevenție, eșalonări realiste și selecție inteligentă a riscului fiscal”.
CC Tax Advisory subliniază și o asimetrie care spune mult despre filosofia actuală a administrației fiscale. Pentru comunicarea actului administrativ fiscal, legea merge gradual: prin poștă cu confirmare de primire, prin remiterea actului, iar dacă aceste căi nu funcționează, prin publicitate. În această ultimă ipoteză, art. 47 din Codul de procedură fiscală prevede afișarea unui anunț la sediul organului fiscal și pe pagina de internet proprie, actul fiind considerat comunicat după 15 zile. În schimb, pentru lista debitorilor, publicarea online a numelui și a cuantumului datoriei este mecanismul central al presiunii reputaționale.
„Pe scurt: pentru actul care stă la baza datoriei, statul păstrează o procedură graduală și prudentă. Pentru stigmatizarea contribuabilului, merge direct la publicare online. Presiunea reputațională este digitală și rapidă; garanțiile procedurale rămân birocratice și lente”, a adăugat Cornelia Năstase.
Din perspectivă economică, CC Tax Advisory avertizează că o asemenea măsură poate produce exact efectul opus celui declarat. Pentru firmele aflate deja sub presiune de cash-flow, publicarea numelui pe lista debitorilor poate afecta contractele, relația cu băncile și accesul la finanțare, reducând tocmai capacitatea de a plăti. În loc să accelereze colectarea, măsura poate accelera deteriorarea poziției financiare a contribuabilului.
„Lista rușinii poate arăta bine politic, dar asta nu înseamnă că și funcționează bine din punct de vedere fiscal. Un contribuabil care nu are lichiditate nu devine solvabil pentru că este expus online. În schimb, poate deveni mai repede insolvabil. Statul riscă să obțină mai puțini bani și mai multe litigii”, a punctat Cornelia Năstase.
| Știri BVB