Update articol:

Ce înseamnă demiterea fără justă cauză a CEO-ului și cum ar trebui să fie comunicată acționarilor

firme online, Economia digitală Sursa Pixabay

Asociația Administratorilor Independenți (AAI) a explicat, pentru Financial Intelligence, ce înseamnă demiterea fără justă cauză a CEO-ului și cum ar trebui să fie comunicată acționarilor, din punctul de vedere al respectării practicilor de guvernanță corporativă.

Recent, Consiliul de Administrație al Electrica S.A. a hotărât revocarea dnei. Georgeta-Corina Popescu din funcția de Director General, fără justă cauză, începând cu data de 16 mai 2022. Explicațiile pentru acționari și investitori, în comunicatul dat Bursei de Valori București au lipsit. Într-un comunicat de presă, însă, conducerea Electrica îi mulțumește doamnei Corina Popescu pentru activitatea sa, pentru schimbările semnificative produse la nivelul Grupului Electrica și spune că este un executiv recunoscut internațional, cu o experiență impresionantă în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale.

Potrivit e-nergia, cum revocarea este fără cauză, adică nu din motive imputabile ei, Corina Popescu va primi despăgubirile din contract, circa 400.000 de euro.

Redăm mai jos, explicațiile generale referitoare la demiterea fără justă cauză, oferite de Asociația Administratorilor Independenți.

***

AAI exprimă doar opinii în legătură cu practicile de guvernanță deoarece nu consideră etic a comenta situații particulare în absența unor analize aprofundate. Scopul AAI este de a promova practicile de bună guvernanță și de a conștientiza decidenții din mediul de afaceri cu privire la faptul că aceste standarde asigură premizele dezvoltării unor  afaceri durabile.

În ceea ce privește relația dintre administratori și directorii executivi cărora le sunt delegate atribuții de conducere, practicile de bună guvernanță presupun ca cele două părți să agreeze, în detaliu, acei termeni ai colaborării care le permit aducerea la îndeplinire a obiectivelor și țintelor stabilite. Acești termeni trebuie incluși în contractul de mandat, contract ce prevede în mod evident și condițiile în care părțile se despart.

„Revocarea fară justă cauză” nu este o practică nici ilegală, nici abuzivă și nici incorectă din perspectiva niciuneia dintre părți, însă condițiile în care aceasta se aplică trebuie stabilite cu diligență. De altfel, chiar legea 31 privind societățile vorbește la art. 1431 despre această clauză menționand că „(4) Directorii pot fi revocați oricând de către consiliul de administrație. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune-interese”. Revocarea fără justă cauză reprezintă exercitarea dreptului administratorilor de a înceta anticipat contractul de mandat al unui director executiv în situația în care motivarea nu este legată de aspecte care țin de legalitatea actului de conducere, iar motivele care stau la baza deciziei nu au fost expres reglementate contractual. Includerea unor plăți compensatorii în contractele de mandat este o practică des întâlnită, atât în mediul de afaceri din România cât și în cel internațional, menită să limiteze acțiunea de revocare sau chiar posibile abuzuri din partea decidenților și să recompenseze în același timp directorul pentru pierderea locului de muncă. De altfel, acest mecanism este întâlnit și în relația dintre angajator și angajați, potrivit Codului Muncii, mecanism care se aplică unor situații agreate și stipulate în contractul colectiv de muncă.

Din practica de business, demiterea fară justă cauză poate avea loc în situații precum: modificarea în timp, a felului în care cele două părți înțeleg să procedeze pentru atingerea obiectivelor și îndeplinirea așteptărilor acționarilor. Aducerea la îndeplinire a unor indicatori care au fost stabiliți pe perioade mai mari de timp nu este simplu în condiții de volatilitate a pieței, de schimbări ale condițiilor macroeconomice sau de impredictibilitate legislativă, iar multe astfel de premise sunt esențiale pentru navigarea cu succes printre provocări. Administratorii și directorii trebuie să aibă o întelegere unitară cu privire la modul în care trebuie acționat pentru îndeplinirea obiectivelor, iar aceasta presupune asigurarea unui grad de stabilitate la nivelul consiliului care a aprobat planul de management. O altă condiție necesară o reprezintă susținerea măsurilor prin consecventa aprobare de către administratori a diverselor operațiuni de etapă. În același timp și conducerea executivă trebuie să dovedească coerență în actul managerial dar și să propună acțiuni de ajustare a „foii de parcurs” justificându-le temeinic necesitatea în contextul nou apărut. Dacă divergențele care apar pe acest parcurs ajung să fie ireconciliabile atunci revocarea fără justă cauză poate constitui o soluție de ieșire din impas. Un alt exemplu de revocare fără justă cauză îl reprezintă situația în care profilul și expertiza directorului executiv nu mai corespund contextului actual/curent datorită schimbării condițiilor de piață și aici vorbim de exemplul clasic al managerului de creștere recrutat atunci când economia este pe trend de creștere versus al celui de restructurare de care este nevoie atunci când apar crizele economice iar afacerile trebuie restructurate.

Considerăm că dificultatea cea mai mare a actului de conducere o reprezintă faptul că deciziile și angajamentele care sunt luate la un moment dat produc rezultatele în timp, cele mai multe la finalul unui an iar unele chiar peste mai mulți ani. Dacă acestea nu sunt bine fundamentate, nu includ premizele care stau la baza luării lor sau nu descriu contextul de afaceri de la acel moment este dificil de concluzionat, la finalul anului, contribuția factorilor care au condus la succes sau la eșec. De aceea practicile de bună guvernanță pun mare accent pe acțiunea de documentare a hotărârilor care sunt luate deopotrivă la nivelul conducerii executive și neexecutive precum și punerea lor în context și nu analizate punctual.    

În ceea ce privește plata unor daune interese sau ceea ce numim în mod curent plăți compensatorii, practicile de bună guvernanță spun că acestea trebuie stabilite anticipat, prin contractul de mandat și că este potrivit să fie fixate prin raportare la nivelul remunerației fixe și variabile. Nivelul acestor compensații trebuie stabilit proporțional cu nivelul afacerilor companiei respectiv cu nivelul practicat în industrie. De altfel, reglementările pieței de capital solicită consiliului să supună, anual, aprobării adunării generale a acționarilor politica de remunerare a administratorilor neexecutivi precum și a directorilor executivi, politică ce trebuie să includă informații cu privire la existența sau inexistența în contractele de mandat, a unor clauze privind plățile compensatorii. Totodată, consiliul are obligația să prezinte la finalul anului un raport care să menționeze plățile efective. Reglementatorii solicită publicarea acestor informații deoarece acestea pot influența decizia investitorilor de a cumpăra acțiuni într-o companie sau de a dezinvesti.

Administratorii au responsabilitatea comunicării cu acționarii iar nivelul de granularitate al informațiilor furnizate ține de modalitatea de comunicare pe care acestia o consideră adecvată în relația cu investitorii. De altfel și acesta este sau ar trebui să fie un aspect important pe care acționarii îl urmăresc în considerarea deciziei de investire sau dezinvestire.