Update articol:
Comunicare a Comisiei Europene despre aplicarea Directivei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii:

Clauzele contractuale care nu sunt redactate într-un limbaj clar și inteligibil trebuie interpretate în favoarea consumatorului

sursa Facebook
  • Instanțele naționale trebuie să respecte jurisprudența CJUE, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
  •  Legislația din Romania conține o listă orientativă de clauze considerate abuzive, care a fost extinsă în comparație cu Directiva europeană
 

Legislația din Romania conține o listă orientativă de clauze considerate abuzive, care a fost extinsă în comparație cu Directiva europeană privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, arată un draft de comunicare a Comisiei Europene, citând informații transmise de statele membre.

De asemenea, CE arată că este de competența autorităților naționale, în special a instanțelor naționale, să aprecieze transparența și caracterul abuziv al anumitor clauze contractuale în lumina circumstanțelor specifice ale fiecărei spețe, dar că instanțele naționale trebuie să respecte jurisprudența CJUE, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit draftului citat, clauzele contractuale care nu sunt redactate într-un limbaj clar și inteligibil trebuie interpretate în favoarea consumatorului.

Comisia a făcut, în 2017, o verificare a adecvării legislației în materie de protecție a consumatorilor și o evaluare cuprinzătoare a Directivei europene.

Evaluarea a identificat o anumită lipsă de claritate în ceea ce privește interpretarea directivei în cauză și a aplicării acesteia în ceea ce privește, de exemplu: (i) domeniul de aplicare al exceptărilor pentru clauzele privind prețul și obiectul principal al contractului; (ii) consecințele juridice ale caracterului neobligatoriu al clauzelor contractuale abuzive; și (iii) obligația instanțelor naționale de ași asuma un rol activ în aplicarea DCA în cazuri individuale.

Astfel, în aprilie 2018, Comisia a anunțat că Comisia va adopta orientări privind DCA (directiva europeană) în 2019 pentru a clarifica problemele care au apărut în aplicarea directivei.

Comisia ar dori să crească gradul de conștientizare cu privire la jurisprudență în rândul tuturor părților interesate, cum ar fi consumatorii, întreprinderile, autoritățile statelor membre, inclusiv instanțele naționale, și  practicienii din domeniul dreptului, în întreaga UE și, prin urmare, să faciliteze aplicarea sa concretă.

“Deși DCA a atins un nivel înalt de protecție a consumatorilor și de armonizare a conceptelorcheie din domeniul protecției împotriva clauzelor contractuale abuzive pe piața internă, în statele membre există particularități pe care participanții pe piață și practicienii din domeniul dreptului vor trebui le ia, de asemenea, în considerare. Aceste particularități pot viza un domeniu de aplicare mai larg al normelor naționale care transpun DCA sau pot consta în norme mai detaliate sau mai stricte privind caracterul abuziv al clauzelor contractuale. Printre exemple se numără o „listă neagră” de clauze contractuale care sunt considerate ca fiind abuzive în orice situație, listele de clauze contractuale prezumate ca fiind abuzive, examinarea inclusiv a clauzelor contractuale care au fost negociate individual, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale care definesc obiectul principal al contractului sau a caracterului adecvat al prețului sau al remunerației, chiar și în cazul în care aceste clauze sunt transparente. Pot exista, de asemenea, cerințe mai puțin exigente pentru a considera că o clauză contractuală este abuzivă în temeiul dispoziției generale privind caracterul abuziv, de exemplu atunci când transpunerea în dreptul intern nu impune ca dezechilibrul între drepturile și obligațiile părților să fie semnificativ sau ca dezechilibrul să fie în contradicție cu cerința de bună-credință”.

 

Comunicarea CE prezintă Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În privința României, este prezentat cazul Bogdan Matei și Ioana Ofelia Matei  contra SC Volksbank România SA, referitor la clauze abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, excluderea clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului sau la caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil, clauze care conțin uncomision de riscperceput de creditor și care îl autorizează pe acesta, în anumite condiții, modifice în mod unilateral rata dobânzii

În 2015, în acest caz, CJUE a stabilit că instanţele locale se pot pronunţa asupra caracterului abuziv pe care l-ar putea avea clauzele referitoare la dobânda şi comisionul de risc din contractele de credite.

Comisia detaliază prevederile Directivei europene aplicabile în acest caz.

Conform CE, în cazul în care instanțele supreme naționale elaborează anumite criterii de apreciere a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, pe care instanțele de grad inferior trebuie le respecte de facto dacă nu doresc li se anuleze hotărârile sau care pot avea chiar un caracter obligatoriu formal pentru aceste instanțe de grad inferior, acest lucru este, în principiu, compatibil cu DCA. Cu toate acestea, criteriile utilizate de instanțele supreme naționale trebuie să respecte jurisprudența Curții și nu trebuie să împiedice instanța competentă să ofere consumatorilor o cale de atac eficientă pentru a-și proteja drepturile sau să adreseze o întrebare preliminară Curții.

De asemenea, Comisia mai arată că o clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

DCA conține cerințe de transparență pentru vânzătorii sau furnizorii care nu utilizează clauze contractuale negociate individual. Acestea sunt exprimate în normele potrivit cărora clauzele contractuale trebuie fie (redactate) întrun limbaj clar și inteligibil [articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din DCA] și în cerința potrivit căreia consumatorii trebuie aibă posibilitatea de a se familiariza cu clauzele contractuale înainte de încheierea contractului (punctul 1 litera (i) din anexă și al douăzecilea considerent).

Potrivit Comisiei, clauzele contractuale care nu sunt redactate întrun limbaj clar și inteligibil trebuie interpretate în favoarea consumatorului.

Astfel, obiectul principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului și al remunerației stabilite în contract fac obiectul unei aprecieri în temeiul articolului 3 alineatul (1) numai în măsura în care aceste clauze nu sunt redactate într-un limbaj clar și inteligibil . Neîndeplinirea cerințelor de transparență poate constitui un element al aprecierii caracterului abuziv al unei anumite clauze contractuale și poate chiar indice caracterul abuziv, conform Comisiei.

CJUE a subliniat în repetate rânduri , deși rolul său este de a oferi orientări cu privire la interpretarea transparenței și a caracterului abuziv, este de competența autorităților naționale, în special a instanțelor naționale, aprecieze transparența și caracterul abuziv al anumitor clauze contractuale în lumina circumstanțelor specifice ale fiecărei spețe.

În comunicarea Comisiei se face referire la o speță având ca obiect un contract de credit încheiat întro monedă străină, în care Curtea s-a exprimat:  “În speță, mai multe elemente din dosarul pus la dispoziția Curții tind să indice că o clauză […] inserată într-un contract de credit încheiat într-o monedă străină între un profesionist și un consumator fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia creditul trebuie rambursat în aceeași monedă, intră sub incidența noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.  

[…] faptul un credit trebuie fie rambursat întro anumită monedă nu privește, în principiu, o modalitate accesorie de plată, ci natura însăși a obligației debitorului, constituind astfel un element esențial al unui contract de împrumut. “

În această privință, Curtea a subliniat diferența dintre clauzele contractuale potrivit cărora împrumutul trebuie restituit în aceeași monedă străină în care a fost contractat și clauzele contractuale potrivit cărora un împrumut contractat într-o monedă străină trebuie restituit în moneda națională în funcție de cursul de schimb practicată de instituția bancară. Curtea a considerat că o clauză contractuală inserată într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină, potrivit căreia împrumutul trebuie restituit în aceeași monedă străină în care a fost contractat, stabilește o prestație esențială care caracterizează acest contract. Prin urmare, respectiva clauză se referă la „obiectul principal al contractului” în sensul articolului 4 alineatul (2). Nu prezintă relevanță, în acest context, dacă suma împrumutată este pusă la dispoziția consumatorului în moneda locală, iar nu în moneda stipulată în contract.