Update articol:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene: În contractele de împrumut indexat într-o monedă străină, încheiate în Polonia, clauzele abuzive referitoare la diferența de curs valutar nu pot fi înlocuite cu dispoziții generale ale dreptului civil polonez 

Asociaţia  Credere: Victorie pentru polonezi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Cauza C-260/18 Dziubak

CJUE:  În cazurile în care, după eliminarea clauzelor abuzive, natura obiectului principal al acestor contracte se poate schimba, în sensul că acele contracte nu ar mai fi indexate în moneda străină, menținându-se în același timp o rată a dobânzii pe baza ratei acestei monede străine, dreptul Uniunii nu se opune invalidării acestor contracte

În anul 2008, domnul Kamil Dziubak și doamna Justyna Dziubak (denumiți în continuare „împrumutații”) au încheiat cu banca Raiffeisen un contract de împrumut ipotecar exprimat în zloți polonezi (PLN), însă indexat în francul elvețian (CHF). Astfel, în timp ce punerea la dispoziție a fondurilor a fost efectuată în PLN, soldul debitor restant și ratele lunare de rambursare au fost exprimate în CHF, într-o modalitate în care acestea din urmă trebuiau însă prelevate în PLN din contul bancar al împrumutaților.

Decizia in original: 

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=218625&pageIndex=0&doclang=FR&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=1942479&fbclid=IwAR3Ml9fGmhX4stPnt0Kw8V7wiHgIcH8BEeTHa79W3s8-ToZbFs-6_7AknGA

La momentul deblocării împrumutului, suma rămasă datorată și exprimată în CHF a fost stabilită pe baza cursului de cumpărare PLN-CHF aplicabil la Raiffeisen în
momentul deblocării fondurilor, în timp ce ratele lunare de rambursare au fost calculate în funcție de cursul de vânzare PLN-CHF aplicabil în această bancă în momentul scadenței lor. Prin încheierea unui contract de împrumut indexat în CHF, împrumutații beneficiau de o rată a dobânzii pe baza ratei acestei monede străine, care era mai mică decât rata aplicabilă PLN, însă erau expuși riscului de schimb valutar determinat de fluctuația cursului de schimb PLN-CHF.

Împrumutații au sesizat Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) solicitând constatarea nulității contractului de împrumut în cauză pentru motivul că clauzele acestui contract, care prevăd aplicarea unei diferențe de curs constând în recurgerea la cursul de cumpărare pentru punerea la dispoziție a fondurilor și la cursul de vânzare pentru rambursarea acestora, ar constitui clauze abuzive ilicite care nu îi angajează în temeiul directivei privind clauzele abuzive în contractele de consum (1)  și a căror eliminare ar determina desființarea
contractului.

Astfel, în opinia împrumutaților, din moment ce aceste clauze ar fi eliminate, ar fi imposibil să se stabilească un curs de schimb corect, astfel încât contractul nu ar putea continua să existe. Mai mult, ei afirmă că, chiar dacă s-ar dovedi că acest contract de împrumut poate fi executat fără clauzele respective în calitate de contract de împrumut exprimat în PLN, dar care nu mai face obiectul indexării în CHF, împrumutul ar trebui să continue să fie supus celor mai avantajoase
dobânzi pentru CHF.

Făcând trimitere la Hotărârea Kásler (2), în care Curtea de Justiție a arătat că instanța națională poate în anumite condiții să substituie o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept intern în scopul restabilirii unui echilibru între părțile la contract și a menținerii validității acestuia, instanța poloneză solicită Curții să stabilească dacă, după eliminarea lor, clauzele abuzive pot fi înlocuite cu dispoziții generale din dreptul polonez care prevăd că efectele exprimate într-un contract sunt completate cu efectele care decurg din principiile echității sau din obiceiuri.

Instanța poloneză dorește de asemenea să afle dacă directiva îi permite să invalideze contractul atunci când menținerea contractului fără clauzele abuzive ar avea drept consecință modificarea naturii obiectului său principal în măsura în care, deși împrumutul în cauză nu mai este indexat în CHF, dobânzile ar continua să fie calculate pe baza ratei aplicabile acestei monede străine.

În hotărârea de astăzi, Curtea constată mai întâi că posibilitatea de substituire prevăzută de Hotărârea Kásler este limitată la dispozițiile de drept intern cu caracter supletiv sau aplicabile în cazul unui acord între părți și se întemeiază în special pe motivul că asemenea dispoziții sunt considerate că nu conțin clauze abuzive.
Astfel, în cazul acestor dispoziții există presupunerea că reflectă echilibrul pe care legiuitorul național a dorit să îl stabilească între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la anumite contracte, în cazurile în care părțile nu s-au îndepărtat de o regulă standard prevăzută de legiuitorul național în privința contractelor în cauză sau au ales în mod expres aplicabilitatea unei reguli instituite de legiuitorul național în acest scop. Or, dispozițiile generale din dreptul polonez sus-menționate nu par să fi făcut obiectul unei evaluări specifice din partea legiuitorului în scopul
stabilirii acestui echilibru, astfel încât ele nu beneficiază de prezumția lipsei caracterului abuziv.

În consecință, Curtea consideră că aceste dispoziții nu pot remedia lacunele unui contract provocate de eliminarea clauzelor abuzive cuprinse în acesta.
În acest context, Curtea apreciază că, întrucât posibilitatea de substituire urmărește să asigure punerea în aplicare a protecției consumatorului prin salvgardarea intereselor sale reale și actuale împotriva consecințelor eventual prejudiciabile care pot rezulta din invalidarea contractului în cauză în ansamblul său, aceste consecințe trebuie apreciate în raport cu circumstanțele existente sau previzibile în momentul litigiului referitor la eliminarea clauzelor abuzive vizate, iar nu al celor existente în momentul încheierii contractului.

Curtea amintește în continuare că, în temeiul directivei, un contract din care au fost eliminate clauzele abuzive pe care le conținea continuă să angajeze părțile potrivit celorlalte dispoziții ale sale, în măsura în care poate continua să existe fără clauzele abuzive eliminate, iar o asemenea persistență a contractului este posibilă din punct de vedere juridic în dreptul intern. În această privință, Curtea reține că, potrivit instanței naționale, după simpla eliminare a clauzelor referitoare la diferența dintre cursurile de schimb, natura obiectului principal al contractului pare să se modifice prin efectul cumulat al renunțării la indexarea în CHF și al continuării aplicării unei rate a dobânzii pe baza ratei CHF. Or, dat fiind că o asemenea modificare pare din punct de vedere juridic imposibilă în dreptul polonez, directiva nu se opune invalidării contractului de către instanța poloneză.

Cu privire la acest aspect, Curtea subliniază că anularea clauzelor în litigiu ar conduce nu numai la eliminarea mecanismului de indexare și a diferenței dintre cursurile de schimb, ci, indirect, și la dispariția riscului valutar, care este legat direct de indexarea împrumutului într-o monedă străină.

Or, Curtea amintește că clauzele referitoare la riscul valutar definesc obiectul principal al unui contract de împrumut indexat într-o monedă străină, astfel încât posibilitatea obiectivă a menținerii contractului de împrumut în discuție apare, în orice caz, ca fiind incertă. 

În sfârșit, Curtea amintește că, în cazul în care consumatorul preferă să nu se prevaleze de sistemul de protecție instituit de directivă împotriva clauzelor abuzive, acesta nu se aplică. În această privință, potrivit precizărilor Curții, consumatorul trebuie de asemenea să poată refuza, în temeiul aceluiași sistem, să fie protejat împotriva consecințelor prejudiciabile provocate de invalidarea contractului în ansamblul său, atunci când nu dorește să beneficieze de această
protecție.

Asociaţia  Credere: Victorie pentru polonezi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Cauza C-260/18 Dziubak

Asociaţia Credere spune: “În interpretarea dată de CJUE, polonezii pot obține nulitatea contractelor de credit. Situația din Polonia diferă față de cea din România. Potrivit contractelor de credit semnate de soții Dziubak, sumele au fost puse la dispoziția împrumutaților în zloți polonezi (clauză contractuală), iar plata ratelor se efectuează din contul deschis în zloți polonezi, dar în funcție de evoluția ZLOT-CHF (mecanism de indexare).

CJUE lasă de înțeles că odată cu eliminarea clauzelor de indexare contractul își pierde din funcționalitate. De menționat faptul că soții Dziubak au solicitat, prin cererea introdusă la Tribunalul din Varșovia, chiar nulitatea întregului contract de credit. Totodată, CJUE menționează că un împrumutat se poate opune soluției de desființare a contractului de credit, din moment ce într-un anumit context această variantă i-ar putea crea serioase prejudicii consumatorului.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene va fi publicată în decursul acestei zile.

PS: La prima vedere, soluția pronunțată de CJUE nu ar avea implicații și pentru împrumutații din România, dar așteptăm publicarea hotărârii integrale pe pagina Curții”.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunţat astăzi dacă a fost legal pentru Raiffeisen Bank să acorde credite ipotecare în valută clienţilor polonezi, o decizie aşteptată cu sufletul la gură deoarece băncile poloneze sunt supuse la presiuni pentru a-i despăgubi pe miile de debitori.

CJUE a fost sesizată de către un judecător polonez pentru a decide dacă astfel de credite ipotecare în valută încalcă legislaţia europeană. Potrivit celor mai recente date ale Ministerului Justiţiei din Polonia, numărul cazurilor noi iniţiate în tribunalele poloneze în primele şase luni ale acestui an au crescut cu 39% până la 2.021.

Au trecut aproape două decenii de când 700.000 de polonezi, atraşi de dobânzile mult mai reduse la creditele ipotecare în franci elveţieni comparativ cu cele în zloţi, au contractat credite ipotecare în franci elveţieni. Acest portofoliu de credite se ridică în prezent la 124 miliarde zloţi (31 miliarde dolari), aproape o treime din totalul creditelor ipotecare din Polonia, însă mulţi debitori plătesc rate mult mai mari decât se aşteptau din cauza creşterii valorii francului elveţian.

Deşi creditele ipotecare în franci elveţieni au generat probleme şi în alte ţări din Europa, inclusiv în Ungaria, România şi Croaţia, Polonia a făcut cei mai mici paşi în a răspunde la plângerile debitorilor.

De la colapsul băncii americane Lehman Brothers, în anul 2008, şi până în prezent francul elveţian s-a apreciat cu 85%, de la 2,18 zloţi până la 4,04 zloţi pentru un franc, numai în acest an moneda elveţiană apreciindu-se cu 6% în raport cu zlotul polonez. Cel mai greu an pentru polonezi a fost 2015, când francul s-a apreciat exploziv după ce Banca Naţională a Elveţiei a eliminat un prag minim al cursului de schimb. Între timp, mulţi polonezi s-au adresat tribunalelor, în ceea ce a devenit cea mai gravă criză cu care s-au confruntat băncile poloneze de la căderea comunismului.

Asociaţia de lobby a sectorului bancar din Polonia estimează costurile totale la 60 miliarde zloţi (15 miliarde dolari) dacă toţi cei care au un credit ipotecar în valută ar avea succes în justiţie, de patru ori mai mult decât profitul net înregistrat în 2018 de băncile poloneze.

1 -Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
(JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
2 Hotărârea Curții din 30 aprilie 2014, Kásler și Káslerné Rábai (C-26/13); a se vedea de asemenea CP 66/14).

BVBStiri BVB

MedLife S.A. (M) (16/09/2021)

Tranzactii management - art. 19 Reg. (UE) 596/2014

SIF BANAT CRISANA S.A. (SIF1) (16/09/2021)

Modificare calendar financiar 2021