Nu poți să crezi că vei avea un preț bun la energie pentru 2025, când tu astăzi, în noiembrie, ai lichiditate zero, tranzacții aproape zero pe 2025, a declarat sâmbătă, directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), Daniela Dărăban.
Despre o soluție în locul plafonării care să nu crească prețul, Dana Daraban a spus: “Problema este ponderea costului cu achiziția energiei. Dacă ne uităm care sunt elementele care duc la creșterea prețului în factura finală vedem că în aproximativ 50% este procentul pe care furnizorul îl plătește cu achiziția energiei. Restul sunt toate segmente de cost fix – tariful de distribuție, taxe, T.V.A., tariful de transport, cele de sistem. Deci toate sunt fixe, plus marja furnizorului. Dar oricum, și când nu era plafonată, marja nu depășea niciodată 5%. Deci cumva între 3 și 5% au fost istoric marjele furnizorului. Când ne uităm la aceste componente de cost, componenta care are ponderea cea mai mare și este volatilă este costul de achiziție. Dacă piața nu va asigura posibilitatea de a achiziționa energie la un preț bun, nu vom avea un preț final bun.
Noi am propus soluții încă din luna martie, de când s- a dat Ordonanța 32. Am spus și ne- am asumat de la început că această ieșire din actuala schemă de plafonare trebuie făcută cu atenție pe toate segmentele de piață, inclusiv pe piața liberă, pe partea de angro, de achiziții și de lichiditate a pieței. În momentul de față, dacă vă uitați pe tranzacțiile care se efectuează pentru 2025, veți vedea că lichiditatea este zero, aproape zero. În aceste condiții, ne gândim că o singură soluție pe care o mai ai la dispoziție astăzi, în noiembrie, este o decizie, un mod de a asigura lichiditate cu care ești cât de cât obișnuit. Am avut această situație, cu Gas Release Program, pentru o perioadă de timp exact în acest scop, de a crea lichiditate pe piață.
Propunerea noastră a fost ca autoritățile să facă ceva similar și pe piața de energie electrică – un power release program. Este o modalitate de a asigura accesul la energie în cursul anului 2025 într- un mod de programare a cantităților. Nu vorbim de control de preț, este doar la cantități. Credem că este o soluție. Nu spunem că este singura, poate sunt și altele, dar nu poți să crezi că vei avea un preț bun pentru 2025, când tu astăzi, în noiembrie, ai lichiditate zero, tranzacții aproape zero pe 2025.
Trebuie să înțelegem că suntem cu toții în această piață, iar un eșec al ieșirii din acest mod de plafonare cât mai repede posibil și data la care ar trebui să se facă este martie 2025 va costa până la urmă toată piața de energie, pentru că acest mod de a plafona prețurile, dacă continuă, începe deja să devină nociv pieței. Nu avem lichiditate, nu mai există competiție.
Un alt efect nociv al plafonării este această zonă de confort a statului român. Ei stau liniștiți pentru că există aceste plafoane, există o anumită siguranță, dar nu se uită și nu analizează impactul în momentul de față pe piață. Este un pic de liniște ciudată, o preocupare nu la fel de importantă cum o considerăm noi. Nu este, cred, pe lista priorităților dintr- un motiv care îmi scapă. Piața de energie din România are nevoie de decizii și are nevoie de decizii la timp. Aici, când te uiți și vezi că nu ai tranzacții pentru 2025 și când vezi că la ofertare, adică modul în care se ofertează, nu este un mod care să asigure lichiditate, nu te întrebi totuși ce facem cu această piață de energie?”
Directorul ACUE a subliniat că o continuare a schemei de plafonare ar avea un efect în lanţ pe toată piaţa, iar furnizorii nu se ştie cât vor mai putea să ducă, pe partea financiară, din împrumuturi, aceste scheme: “Există şi acest risc administrativ, cu reveniri peste decizii. Anul trecut, ANRE a acceptat într-un fel, acum revizuieşte. Să ştiţi că toate aceste costuri, de riscuri de reglementare şi riscuri administrative în orice afacere, sunt cuantificabile. Ele reprezintă un risc care poate, la un moment dat, să ducă la o decizie a unui business, să zică: domnule, chiar nu mai vreau să-mi desfăşor activitatea în aceste condiţii. După care, pe tot lanţul… Deci până la urmă clientul va suferi, pentru că nu va exista competiţie la ofertele către clientul final”.
- Dărăban (ACUE): Din estimările noastre, datoriile către furnizorii de energie electrică ajung undeva la un miliard de euro, pentru 2024
Datoriile statului către furnizorii de energie electrică, în urma aplicării schemei de plafonare a preţurilor la energie, se cifrează la circa un miliard de euro, pentru 2024, dar această sumă nu este confirmată de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, a declarat Daniela Dărăban.
“Membrii ACUE acoperă 50% şi ceva din piaţa de energie electrică, 90% şi un pic din piaţa de gaze naturale. Din estimările noastre, pe energie electrică este de fapt şi de drept problema pe 2024, când încă s-a mai facturat pentru cele două plafoane. Credem, din estimările noastre, că suntem undeva la un miliard de euro datorie pentru 2024. Dar, din nefericire, suma nu este confirmată de ANRE, pentru că, în cursul anului 2024, ANRE şi-a schimbat viziunea vizavi de modul în care se depun documentaţiile pe platformele de decontare, schimbare care a generat foarte multe întârzieri, corecţii în ghidul de depunere. Ultimele corecţii au apărut undeva în luna august 2024 şi în momentul de faţă probabil că furnizorii sunt în faza în care ori se clarifică, ori au început să încarce date. Dar acesta este motivul întârzierii. La nivelul gazelor naturale, în cursul anului 2023 şi în 2024, s-a facturat foarte mult sub plafon şi mai sunt sume de recuperat probabil foarte multe din regularizări, dar sunt de ordinul sutelor de milioane, în jur de 300 de milioane de lei”.
Întrebată cât timp mai sunt furnizorii dispuși să aștepte plățile de la stat, Dana Daraban a spus: “Cred că am ajuns cumva la momentul la care ar trebui să spunem că acest mod de finanțare a ajutorului social trebuie să se schimbe până în martie 2025. Ajungem în al patrulea an de implementare, când furnizorii și-au asumat prin obligația legii, un nou rol, cel de a finanța reducerile de preț decise de statul român. Schema este foarte greoaie și greu de administrat. Vedeți toate aceste modificări, completări, reinterpretări. Ne dorim să ieșim din această schemă, pentru că rolul furnizorilor este altul pe piața de energie și am vrea să facem lucrurile la care ne pricepem – să asigurăm energie”.