Update articol:
Articol preluat de pe opiniibnr.ro

Daniel Dăianu: Moneda comună are nevoie de o zonă euro robustă

Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy, a semnat recent un articol care a ridicat, probabil, multe sprâncene printre oficiali din UE (“It is time to recognize that the euro was a mistake/Este momentul să admitem că euro a fost o greșeală”, Financial Times, 4 November). Deoarece este o diatribă la adresa monedei comune, care, se afirmă, ar fi fost o stratagemă a Franței de a ține ancorată Germania în Uniune. Într-un fel, sună precum faimoasa expresie a Lordului Ismay: că NATO este o alianță necesară pentru a-i ține pe ruși afară, pe germani sub control și pe americani în Europa. Textul conține o serie de observații la adresa euro care, sub diverse forme, au fost în dezbaterea publică de-a lungul anilor. Astfel, nu puțini economiști au deplâns că moneda comună a fost introdusă fără a avea aranjamente fiscale adecvate. Însuși Otmar Issing, primul economist șef al Băncii Centrale Europene, a remarcat acest fapt. Să amintim că Raportul McDougall din 1977 constată că o uniune economică și monetară va fi fragilă dacă nu va beneficia de un buget comun semnificativ. Este evidentă și o divergență economică între Nordul și Sudul zonei euro, care nu poate fi explicată numai prin factori ce nu țin de funcționarea uniunii monetare.

Este greu să respingi ceea ce este de bun simţ economic, părți constitutive ale unei gândiri consolidate privind ce ar defini o zona euro robustă: aranjamente de “partajare a riscurilor”(risk-sharing), inclusiv o “capacitate fiscală”, care să nu fie cu statut inferior aranjamentelor de reducere a riscurilor (risk reduction), un fond de rezoluție solid, o schemă colectivă de garantare a depozitelor (EDIS), reguli fiscale care să nu amplifice pro-ciclicitatea când este nevoie de corecții macroeconomice de amploare, o poziție (stance) macroeconomică la nivelul zonei euro și, nu în cele din urmă, un activ sigur (safe asset) care să ajute euro să fie o monedă de rezervă competitivă în spațiul global. O chestiune la care face aluzie Guvernatorul Matolcsy este că rațiuni de ordin politic au împiedicat, sau încetinit, reformarea design-ului instituțional al zonei euro. Aș menționa că este ironic că Germania, care se poate spune că este marele câștigător economic al introducerii euro, pare să subaprecieze această situație; fiindcă moneda comună a operat precum o marcă germană subevaluată, ceea ce explică, în largă măsură, mari surplusuri ale balanței sale externe. În aceeași categorie putem include și Olanda.

Dar una este să observi neajunsuri în formatul instituțional și mecanisme ale zonei euro și altceva să consideri că euro a fost o eroare strategică. Dacă acceptăm că moneda comună are menirea de a susține Uniunea Europeană în competiția globală și să ajute menținerea stabilității în Europa, apariția sa era inevitabilă la un moment dat. Că introducerea euro a fost poate prematură este o teză cu mică relevanță acum. Ce contează în schimb sunt hibe de construcție, care nu aveau cum să nu aibă consecințe; unele dintre hibe au fost subestimate de politicieni, altele au fost insuficient înțelese inclusiv de nu puțini economiști.

Dar să judecăm istoria și destinul monedei comune cu beneficiul analizei retrospective și în perspectiva temporală. În 1999, China nu era încă gigantul economic (și nu numai), aparent tot mai amenințător. Iar SUA nu se conturau drept un rival economic atât de tăios pentru Uniune, într-o lume ce se multipolarizează, în care NATO și relația transatlantică din nefericire slăbesc. Există totodată lanțuri de producție ce exprimă integrare economică de profunzime și care pot reduce din eficacitatea utilizării politicilor monetare independente ca instrumente de corecție macroeconomică –deși m-aș feri să afirm că politica monetară nu mai are utilitate în economii nu pitice (ex: Cehia, Polonia, România, Ungaria) în comparație cu țări care au folosit/folosesc regimuri de consiliu monetar. Sunt de subliniat și pericole mari noi, care reclamă un răspuns colectiv, într-o Uniune ce are nevoie de coeziune internă.

Opinia că o recompunere a zonei euro ar face UE mai robustă nu mi se pare convingătoare. Dacă zona euro s-ar fragmenta, aceasta ar lovi proiectul european, probabil în mod fatal. O asemenea evoluție ar fi rea pentru toți, pentru relația transatlantică. Și NATO ar avea mult de suferit.

Zona euro are nevoie de reforme profunde în funcționarea sa pentru a deveni robustă, pentru a face moneda comună robustă și pentru a sprijini Uniunea în ansamblu. Propunerea minstrului german de finanțe, Olof Scholz, privind schema colectivă de garantare a depzitelor este un pas înainte, chiar dacă modest. Și este de sperat că propuneri din documentele de reflecție ale Comisiei Europene din 2017, din alte documente serioase, vor găsi întruchipare în realitate; cu cât mai curând, cu atât mai bine. Nu trebuie să așteptăm o nouă criză severă pentru a ne trezi la realitate, pentru a face “orice este necesar pentru a salva euro”( whatever it takes to save the euro) –ca să repet declarația ca și magică a lui Mario Draghi din iulie 2012.

Reformele în mecanismele zonei euro, pentru a o face robustă, sunt salutare pentru țările care nu sunt încă în Uniunea Monetară. Economia românească are de atins o masă critică de convergență reală și de realizat consolidare macroeconomică durabilă (controlul durabil al deficitelor) pentru a intra în Macanismul Cursurilor de Schimb (ERM2) și apoi, în zona euro.

BVBStiri BVB

SOCIETATEA ENERGETICA ELECTRICA S.A. (EL) (26/11/2020)

Tranzactii parti afiliate - SDMN si EFSA

BITTNET SYSTEMS SA BUCURESTI (BNET) (26/11/2020)

Participare si vot electronic la AGA din 26.11.2020

VES SA (VESY) (26/11/2020)

Informatii suplimentare privind operatiunile de capital social

ROMCAB SA (MCAB) (26/11/2020)

Depunere plan de reorganizare