Dragă Europa (Radu Magdin)

Anul acesta te sărbătorim mai mult în inimă decât oficial. Nu pentru că nu te-am mai iubi. Ci pentru că noi, românii, avem iar talentul acela balcanic de a transforma orice aniversare într-o criză politică.

Să nu te superi.

Și, dacă tot suntem la capitolul sinceritate, te rugăm să ne ierți și pentru populismul nostru crescând față de tine. De multe ori ți se pun în cârcă lucruri pe care nici măcar nu le-ai făcut. Bruxelles-ul a devenit de ani buni vinovatul perfect: prea departe ca să voteze la alegeri, prea complicat ca să se apere în talk-show-uri.

Când crește prețul la roșii, e de vină Europa.
Când cade guvernul, probabil tot tu.
Dacă plouă în weekend… încă investigăm.

Și te rugăm să ierți și partidele noastre pro-europene. Uneori îți invocă numele mai des decât invocă buna guvernare. Prea mulți confundă “suntem europeni” cu “nu mai trebuie să facem nimic”. Repetam cuvântul reforme la pachet cu Europa si menționăm banii din PNRR, și gata. Or, adevărul e că Europa nu este un substitut pentru competență. Nici pentru autostrăzi terminate la timp. Nici pentru spitale curate. Nici pentru respect față de cetățean.

Tu ne-ai dat cadrul. Noi încă lucrăm la conținut.

Și încă ceva, dragă Europa: să nu te superi dacă în perioada următoare unii dintre noi vor spune mai des „pro-occidental” decât „pro-european”. Nu e trădare semantică. Este doar adaptarea instinctivă la o lume mai nesigură. În fond, familia occidentală are mai multe camere, iar noi vrem să dormim în toate simultan, cu NATO la ușă și cu fondurile europene în sufragerie.

Dar să știi ceva important: mulți dintre noi nu mai vor doar să stea cuminți la masa europeană. Vor să conteze. Vor influență. Vor respect. Vor putere.

Iar asta, apropo, este patriotism adevărat.

Patriot nu înseamnă să urli împotriva Europei de pe TikTok. Patriot înseamnă să fii suficient de bun și de puternic încât să contezi în Europa. Să negociezi bine. Să trimiți oameni din ce in ce mai competenți la Bruxelles. Să folosești inteligent mecanismele pe care le ai. Să fii atât de sigur pe tine încât să nu vezi în fiecare compromis o capitulare națională.

Și acum, după ce ne-am mai certat puțin, trebuie și să-ți mulțumim.

Pentru miliardele investite în noi după 2007. Pentru fondurile de preaderare. Pentru drumurile pe care le criticăm zilnic, dar pe care acum 20 de ani nici nu le aveam. Pentru orașele care arată astăzi occidental. Pentru satele în care există apă curentă și canalizare. Pentru libertatea de a pleca, dar și pentru șansa de a ne întoarce.

Românii uită uneori cât de mult s-a schimbat țara.

Trebuie doar să mergi puțin prin regiune, în state care încă bat la ușa Uniunii, ca să înțelegi diferența dintre promisiune și apartenență. Europa nu ne-a făcut perfecți. Dar ne-a făcut incomparabil mai prosperi, mai conectați și mai greu de îngenuncheat.

Așa că, dragă Europa, chiar și atunci când ne mai enervezi, când te mai criticăm, când ne mai umflăm patriotic în pene electorale, să știi ceva:

România încă te iubește.

Doar că, asemenea oricărei relații serioase, am trecut de faza de fluturi în stomac și am intrat în etapa matură: cea în care ne certăm, dar construim împreună.

La mulți ani, Europa, hai, sa ne traiești!