Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic România
România are nevoie de un nou contract între stat și mediul de afaceri centrat pe ideea de ambiție. Scopul nu e să împărțim ce avem, ci să câștigăm împreună ce nu avem încă: piețe, contracte, capital și influență.
Economia globală nu mai e o competiție între companii, ci între ecosisteme. Câștigă țările care pun la aceeași masă diplomația, finanțarea, infrastructura și antreprenoriatul și care transformă repede o relație politică într-un contract comercial. România are piesele cu care să joace. Are antreprenori care au dovedit că pot concura pe piețele externe, campioni regionali și o generație de fondatori pentru care granița nu mai e limita naturală a creșterii. Are apartenența la UE și NATO și o poziție-cheie la Marea Neagră. Îi lipsește însă mecanismul care să le facă să joace în aceeași echipă.
Propun să-l numim JV România Globală: un joint venture între stat și RO INC. Statul deschide uși, companiile construiesc afaceri, iar împreună construiesc relevanță pentru România.
RO INC.: nu un holding de stat, ci o comunitate cu o ambiție comună
Când o companie sud-coreeană sau franceză intră pe o piață strategică, nu intră singură. În spatele ei stau diplomația economică, agenția de credit pentru export, asigurarea riscului, camerele de comerț și rețelele de influență ale țării sale. Seulul are KOTRA, Parisul are Team France Export. Modelul este diferit, dar logica e aceeași: interesul companiei și interesul național merg împreună.
RO INC. este versiunea românească. Nu vorbim de o instituție nouă și nici de un club al marilor companii, ci de o comunitate economică organizată în jurul unui obiectiv: mai multă Românie pe piețele lumii. Din ea ar face parte antreprenori, companii private, întreprinderi de stat competitive, bănci, investitori și profesioniști din diaspora. Statul nu se substituie deciziilor de business, ci le ajută să intre pe noi piețe. Mediul privat nu așteaptă inițiativa statului, ci vine cu proiecte, capital și apetit pentru risc.
De la exporturi la prezență
Investițiile străine au modernizat România și au legat-o de lanțurile europene de producție. Următoarea etapă de maturitate cere și drumul invers: capital, companii și expertiză românească prezente în lume. Miza nu e una de imagine. Deficitul comercial al României a depășit 32 de miliarde de euro în 2025, iar o economie care trăiește din consum și importuri nu se poate sprijini la nesfârșit pe același motor.
India, Asia de Sud-Est, Golful, Africa și America Latină nu sunt piețe pentru oricine și nici pentru toți în același timp. Tocmai de aceea avem nevoie de prioritizare, informație comercială și parteneri locali, nu de antreprenori lăsați să descopere singuri fiecare piață. Ambasadele noastre pot deveni platforme de conectare economică mult mai puternice dacă primesc un mandat politic clar, resurse și obiective comerciale asumate. Diaspora profesională poate fi o rețea de intelligence și acces. Marile familii de business pot construi prezențe durabile, de la o generație la alta, în străinătate.
Nu ajunge doar să exportăm mai mult. Trebuie să contăm mai mult.
Middle Corridor: geografia devine economie doar dacă o construiești
Testul imediat privește Marea Neagră. Pe 16 noiembrie, Bruxelles-ul a găzduit a doua reuniune ministerială UE pe securitate și conectivitate cu Asia Centrală, Caucazul de Sud și regiunea Mării Negre. A doua zi, comisarii Marta Kos și Jozef Síkela discută cu mediul privat și cu instituțiile financiare internaționale despre competitivitatea Coridorului Transcaspic. În iunie, Comisia lansase deja Connectivity Agenda Platform, cu acorduri care ar urma să mobilizeze până la 2 miliarde de euro pentru infrastructura din regiunea Mării Negre și din Caucazul de Sud.
Constanța, Dunărea, calea ferată, interconectările energetice și cablurile digitale pot pune România pe harta noilor fluxuri economice dintre Europa și Asia. Dar poziția geografică nu produce automat prosperitate. Geografia oferă oportunitatea, infrastructura creează accesul, iar companiile generează valoarea. Un coridor fără operatori logistici, bănci, asigurători și furnizori de tehnologie români rămâne o simplă rută de tranzit. Întrebarea corectă nu e câte mărfuri trec prin România, ci câtă valoare rămâne aici.
Asta înseamnă proiecte bancabile, terminale eficiente, infrastructură interoperabilă și, mai ales, un mediu privat adus la masă de la început, nu invitat la final, pentru că așa dă bine.
Global Gateway: de la beneficiari la parteneri
După ce a atins ținta inițială de 300 de miliarde de euro, UE și-a propus să mobilizeze prin Global Gateway 400 de miliarde de euro în investiții la nivel global până în 2027. Pentru România, întrebarea nu e doar ce fonduri aducem acasă. Contează și câte companii românești construiesc infrastructură în Africa, livrează soluții energetice în Asia sau intră în consorții internaționale ca parteneri reali, nu din poziția de subcontractori ocazionali.
Team Romania, mecanismul național coordonat de ARICE, cu MAE, alaturi de Exim Banca Românească si Banca de Investitii si Dezvoltare în nucleul instituțional, este un început bun. Oferă alerte privind licitațiile internaționale, misiuni comerciale și sprijin pentru intrarea în consorții europene. Succesul lui se va măsura însă în proiecte câștigate, nu în ședințe de coordonare.
InvestFrontier, platforma construită de World Economic Forum împreună cu Comisia Europeană pentru a atrage capital privat în piețele de frontieră, este o altă ușă pe care băncile, investitorii și companiile românești ar trebui să o încerce. Iar prezența românească la Davos și la marile forumuri trebuie legată direct de astfel de obiective. Nu e suficient să fim în sală. Trebuie să fim și în proiecte cât mai concrete.
Cum funcționează JV-ul: formula celor trei I
JV-ul nu are nevoie de o nouă birocrație. Se poate sprijini pe instituțiile existente, coordonate mai bine și cu responsabilități clare, după o formulă simplă: Identificăm, Integrăm, Internaționalizăm. Identificăm piețele și proiectele unde avem avantaje reale și parteneri credibili. Integrăm capacitățile statului, ale companiilor, ale finanțatorilor și ale rețelelor românești din lume. Ne internaționalizăm prin contracte, investiții și prezență permanentă.
Concret, JV-ul ar porni cu trei portofolii: piețele prioritare, companiile pregătite de expansiune și proiectele internaționale la care putem avea acces. La acestea se adaugă un tablou de bord anual, cu piețele noi accesate, consorțiile constituite, contractele câștigate și investițiile realizate. Accesul trebuie să aibă reguli transparente, pentru că un parteneriat între stat și RO INC. nu are voie să devină un sistem de noi privilegii pentru cei bine conectați. El trebuie să rămână deschis competenței și performanței.
De la punte la jucător
Ne place să ne descriem drept punte, poartă sau hub. Sunt formule comode. O punte valorează cât fluxurile care o traversează, un hub cât activitatea pe care o atrage, iar un partener strategic cât rezultatele pe care le livrează.
În deceniul care urmează, România poate fi piață de destinație, teritoriu de tranzit sau participant activ la construcția noilor rețele globale. Poate fi toate trei, dacă se organizează. România Globală nu înseamnă o Românie cunoscută în lume, ci una care face afaceri, investește și contează în lume. Nici statul, nici mediul privat nu pot face asta singuri.
Statul cu diplomația, RO INC. cu antreprenoriatul, România cu ambiția. Acesta e JV-ul care ne poate duce de la potențial la prezență reală.