• Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate/Vicepreședinte al Comisiei Europene, a scris pe blog despre Reuniunea miniștrilor de externe G20 şi diferitele perspective din întreaga lume când vine vorba despre invazia Rusiei în Ucraina și consecințele acesteia.

Săptămâna trecută, Reuniunea miniștrilor de externe G20 de la Bali a evidențiat diferitele perspective din întreaga lume când vine vorba de invazia Rusiei în Ucraina și de consecințele acesteia. Trebuie să ne continuăm eforturile de a ne convinge partenerii, fiind în același timp sensibili la nevoile lor.

Tocmai m-am întors de la două zile intense de „întâlniri rapide diplomatice” în jurul Reuniunii miniștrilor de externe G20 din Indonezia. Unul dintre avantajele unor astfel de întâlniri este că se pot întâlni mulți colegi într-o perioadă scurtă de timp. Deci, pe lângă participarea la sesiunile plenare, mi-am întâlnit și omologii mei din China, India și alte câteva țări din America Latină, Asia și Africa.

În termeni abstracti, toată lumea este de acord cu privire la apărarea unor principii precum suveranitatea teritorială și neutilizarea forței. Cu toate acestea, acest lucru arată adesea diferit atunci când trebuie să devină concret, cum ar fi consecințele războiului neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei.

Principala concluzie este că, în termeni abstracţi, toată lumea este de acord cu necesitatea multilateralismului și a apărării unor principii precum suveranitatea teritorială și neutilizarea forței. Cu toate acestea, acest lucru arată adesea diferit atunci când trebuie să devină concret, cum ar fi consecințele războiului neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei. Adevărul dur este că interesele naționale depășesc adesea angajamentele generale față de idealuri mai mari.

Înainte de a detalia acest lucru, permiteți-mi să rezum pe scurt pe ce ne-am concentrat în timpul sesiunilor ministeriale. În prima noastră sesiune centrată pe „Multilateralism”, a existat un acord larg că sistemul multilateral este sub o presiune ca niciodată. Există un deficit în multilateralism, într-un moment în care avem nevoie de el, mai ales din cauza ascensiunii puterii politice. Și, deși am asistat la această tendință de câțiva ani, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a dus aceste evoluții la un nivel cu totul nou. Acest război neprovocat constituie o încălcare flagrantă a dreptului internațional, încălcând principiile de bază ale Cartei ONU și punând în pericol redresarea economică globală. Am subliniat din nou că acesta nu este „un război european”, ci un conflict internațional care privește întreaga lume. În fața agresiunii, nimeni nu poate fi neutru. Nimeni nu poate trăi în siguranță într-o lume în care utilizarea ilegală a forței este normalizată sau tolerată.

Există un deficit în multilateralism, într-un moment în care avem nevoie de el, mai ales din cauza ascensiunii puterii politice. Și, deși am asistat la această tendință de câțiva ani, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a dus aceste evoluții la un nivel cu totul nou.

În timpul celei de-a doua sesiuni privind „Abordarea securității alimentare și energetice”, în ciuda unui acord larg cu privire la necesitatea soluționării acestor crize duble, miniștrii nu au fost de acord cu privire la modul de abordare a acestei probleme și cine este responsabil pentru provocările actuale (și viitoare). Am subliniat încă o dată că, în ciuda tuturor propagandei și minciunilor venite de la Kremlin, această criză alimentară nu este cauzată de UE sau de sancțiunile internaționale. Nu vizăm sectorul agricol din Rusia, nici nu interzicem importurile de bunuri agricole sau îngrăşăminte ruseşti, nici plata unor astfel de produse. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este cel care agravează dramatic criza alimentară.

Rusia a invadat “un coș de pâine a lumii” (Ucraina), transformând căile maritime ale Mării Negre într-o zonă de război. Aceasta este o încercare deliberată de a folosi alimentele ca armă împotriva celor mai vulnerabile țări din lume, în special în Africa.

Rusia a invadat “un coș de pâine a lumii”, transformând căile maritime ale Mării Negre într-o zonă de război, blocând în același timp 20 de milioane de tone de cereale în depozitele ucrainene. Aceasta este o încercare deliberată de a folosi alimentele ca armă împotriva celor mai vulnerabile țări din lume, în special în Africa. Potrivit ONU, astăzi, 1,2 miliarde de oameni – unul din șase din populația lumii – sunt supuși unei „furtuni perfecte”, deoarece sunt grav expuși la combinația dintre creșterea prețurilor la alimente, creșterea prețurilor la energie și înăsprirea condițiilor financiare. În sectorul energetic, adevăratele motive pentru prețurile ridicate și o piață strânsă sunt penuria artificială de aprovizionare, în special de gaz, cauzată încă o dată de Rusia. Desigur, trebuie să acționăm ca UE și ca comunitate internațională pentru a aborda crizele alimentare și energetice. Cu toate acestea, cea mai rapidă soluție rămâne în mâinile unui singur om: președintele Putin, care are puterea de a opri războiul său fără sens și de a evita o calamitate globală alimentară și energetică.

O mai bună înțelegere a situației diferitelor țări

Discutarea acestor probleme în timpul celor două sesiuni și întâlnirilor mele bilaterale mi-a oferit o mai bună înțelegere a situației diferitelor țări. Într-adevăr, la votul din martie de la Adunarea Generală a ONU, 140 de state au condamnat agresiunea rusă și niciun membru al G20, în afară de agresor, nu s-a opus acestei rezoluții. Dar cu privire la modul în care a evoluat și la consecințele războiului, opiniile diferă foarte mult. G7 și țările similare sunt unite în condamnarea și sancționarea Rusiei și în încercarea de a trage regimul la răspundere. Dar alte țări, și putem vorbi aici despre majoritatea „Sudului Global”, adoptă adesea o perspectivă diferită.

În principiu, toată lumea condamnă atacul asupra integrității teritoriale și a suveranității unei țări. Dar când vine vorba de a numi agresorul și de a spune cine este responsabil pentru consecințe, mulți sunt reticenți din diferite motive. Unii sunt mai preocupați de consecințele războiului pentru ei înșiși, decât de cine este responsabil pentru aceste dificultăți și cum să pună capăt acestui război; alții se plâng de „standarde duble” sau pur și simplu doresc să-și păstreze relația bilaterală bună cu Rusia. Și mulți sunt vagi și nu doresc să ia parte, pentru că acest lucru le-ar pune în pericol interesele geopolitice.

Bătălia globală a narațiunilor este în plină desfășurare și, deocamdată, nu câștigăm. În calitate de UE, trebuie să ne angajăm în continuare pentru a respinge minciunile rusești și propaganda de război. De asemenea, trebuie să îi ajutăm într-un mod concret și vizibil pe cei care sunt cei mai afectați de războiul lui Putin.

Bătălia globală a narațiunilor este în plină desfășurare și, deocamdată, nu câștigăm. În calitate de UE, trebuie să ne angajăm în continuare pentru a respinge minciunile rusești și propaganda de război, clarificând cine este responsabil pentru agresiune și, prin urmare, pentru consecințele acesteia. De asemenea, trebuie să ne arătăm solidaritatea cu victima, adică cu Ucraina, în timp ce îi ajutăm într-un mod concret și vizibil pe cei care sunt cei mai afectați de consecințele îngrozitorului război al lui Putin, dar care, într-un fel, caută ajutor la Rusia.

Cursul însuși al Reuniunii G20 a fost destul de grăitor

Cursul însuși al Reuniunii G20 a fost destul de grăitor. Suntem întotdeauna serioși în ceea ce privește angajamentul nostru multilateral și arătăm respect față de opiniile celorlalți. Acesta nu a fost cazul Rusiei. Ministrul de externe Lavrov a părăsit Reuniunea G20 imediat după intervenția sa în prima sesiune. Nici măcar nu s-a obosit să asculte ce aveau de spus alții. Această decizie vă spune tot ce trebuie să știți despre cât de mult îi pasă Rusiei de forurile multilaterale. Sper că unii membri ai G20 care vor să fie neutri cu privire la războiul din Ucraina au înţeles.