de Dan Pălăngean
România este țara membră UE care a reușit cea mai mare reducere a sărăciei între anii 2019 și 2025, potrivit datelor publicate de Eurostat. Indicatorul luat ca referință este rata ancorată de risc de sărăcie cu baza în 2019 iar schimbarea este cu totul excepțională, de pe prima poziție pe penultima în decurs de doar 6 ani.
Astfel, scăderea consemnată pentru țara noastră a fost de 17,4 puncte procentuale (pp), până la 6,4%, mai mare decât cea obținută de Bulgaria (-15,3 pp, spre 7,3%). Cele mai mici reduceri au fost înregistrate de Austria (-1,4 pp, la 11,9%) și Danemarca (-1 pp, la 11,5%). Au fost chiar și state ce au marcat creșteri ale acestui indicator social, precum Finlanda (+0,9 pp, la 12,5%), Germania (+2,1pp, la 16,9%) și Franța (+3,3 pp, la 16,9%).
De reținut, sărăcia relativă se aplică în interiorul unei țări și nu la comparații între țări. Reperul statistic de sărăcie este stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent din populația totală. Astfel, traducerea datelor Eurostat este că România a obținut cea mai mare scădere a sărăciei absolute din UE.
Astfel, mediana veniturilor a urcat de la 14% din media UE în 2010 până la 36% în 2025 și milioane de români au reușit să treacă pragul de 60% din valoarea de referință anul trecut. Totodată, suprinzător, coeficientul Gini (care măsoară inegalitatea veniturilor) s-a îmbunătățit de la 37,4 în 2015 la doar 27,3 în 2025, adică sub valoarea pe ansamblul UE, de 29,2%.
Pentru referință, menționăm că cele mai ridicate valori au fost înregistrate anul trecut de Bulgaria (37,7), Letonia (35,6) și Lituania (35,5). Vecina de la vest, Ungaria, a înregistrat un nivel de 29,5, ușor peste media europeană, în timp ce sub pragul de 25 s-au încadrat doar Slovacia, Belgia, Cehia, Slovenia și Polonia.
Asta nu înseamnă că nu mai avem foarte multe de făcut pentru eradicarea sărăciei, unde rata curentă de 18,4% din populație înseamnă aproape trei milioane și jumătate de persoane. Totodată, extinderea la indicatorul AROPE (risc de sărăcie și/sau excludere socială) ne duce tocmai pe podium, cu 27,4%, imediat după Grecia (27,5%) și în urma Bulgariei (29%).
Pentru a percepe mai corect acest aparent pardox, imaginați-vă o cursă în care linia de finish se mișcă înainte cu viteza celui mai rapid alergător. Rata standard măsoară câți alergători rămân în urma plutonului principal (distanța relativă). Rata ancorată la un moment dat arată câți alergători au trecut de un reper static (distanța absolută). Așadar, nivelul de trai al românilor s-a îmbunătățit considerabil față de unde erau în urmă cu doar șase ani iar diferența între cetățeni s-a redus dar rămâne considerabilă.
Este o situație destul de dificil de gestionat, deoarece datele seci sunt în contradicție cu imaginea publică propagată în România. Practic, ar trebui explicat că macrostablizarea este absolut necesară pentru a nu compromite viitorul și ceea ce experimentăm acum este o ajustare la posibilitățile date de rezultatul economic, nu o austeritate impusă arbitrar. Ajustare crucială în politicile economice ce vor fi implementate în următorii ani.
| Știri BVB