Update articol:
INTERVIU – PARTEA A III-A

Gabriel Dumitrașcu:  „Bucureștiul va intra în 2020 cu un deficit bugetar de un miliard de lei, din cauza proastei administrări”

*„Dacă nu știi să administrezi și vrei să fii doar populist, nu vei dezvolta Bucureștiul”
 *„Obligațiunile Bucurestiului sunt garantate cu veniturile bugetare, deci nu există niciun risc pentru investitori, decât cel mult o amânare a plăților”

Capitala va încheia acest an cu un deficit bugetar de un miliard de lei, bani pe care va trebui să îi plătească în 2020, față de 520 de milioane de lei, în 2018, estimează Gabriel Dumitrașcu, expert în energie și membru PNL, candidat în cursa internă a partidului pentru Primăria generală.

Acesta ne-a vorbit, într-un interviu, despre situația aproape falimentară a Primăriei generale, dar și despre problemele care au generat-o.

În opinia sa, lipsa de venituri bugetare este generată de proasta administrare: „Dacă nu știi să administrezi și vrei să fii doar populist, nu vei dezvolta Bucureștiul”.

Situația nu prezintă riscuri pentru deținătorii de obligațiuni ale municipalității, întrucât acestea sunt garantate cu veniturile, potrivit domnului Dumitrașcu.

 *** 

Cum comentați declarația primarului general al Capitalei că Bucureștiul este aproape de faliment?

Gabriel Dumitrașcu: Nu este o surpriză. În februarie, făcând analiza execuției bugetare pe 2018, demonstram că execuția bugetară s-a încheiat cu un deficit de 520 de milioane de lei. Uitându-mă pe 2017, am constatat că și atunci a fost un deficit de peste 500 de milioane de lei. Încercând să anticipez ce se va întâmpla cu bugetul 2019, în condițiile în care Guvernul anunțase o reducere de alocări din impozitul pe venit către București, spuneam că veniturile Capitalei vor fi insuficiente pentru a acoperi cheltuielile obligatorii plus continuarea investițiilor deja începute. Spuneam, atunci, că bugetul Bucureștiului nu se va putea baza pe venituri mai mari de 3,8 miliarde lei. Mă așteptam ca Primăria să dea dovadă de realism și să prioritizeze cheltuielile astfel încât să se încadreze în venituri. Dar, surpriză, în aprilie, când a apărut proiectul de buget, am constatat că Primăria a extins cheltuielile față de anul anterior și venea cu propuneri de cheltuieli de 6,8 miliarde lei. În momentul respectiv, anunțam că se prefigurează un faliment al Bucureștiului și explicam și de ce. Din păcate, lucrurile s-au adeverit. Bugetul unei municipalități funcționează la fel ca în orice familie. Mai întâi, îți asiguri sursele de venit, pe baza cărora începi să faci alocarea de cheltuieli. Primăria a băgat în acest buget, pe lângă cheltuieli generate în anii anteriori, dar care erau obligatorii, programe excendentare de asistență. Eu nu spun că nu sunt și categorii defavorizate, dar să le asigure baza dată de lege și asistența socială la nivel de bază și, dacă există disponibil în plus, atunci se pot aloca fonduri și pentru alte proiecte sociale.

În al doilea rând, în zona de investiții, Bucureștiul are începute investiții de acum 10-12 ani, nefinalizate. Numai costurile de întreținere a acelor investiții cresc valoarea inițială a investițiilor, făcându-le neeficiente. Primăria, și acum, și în viitor, va trebui să prioritizeze aceste cheltuieli în funcție de gravitatea problemelor pe care le rezolvă pentru bucureșteni. Trebuie să aloce prioritar banii, astfel încât doar acele investiții benefice să fie finalizate, în prima etapă, și să nu mai deschidă noi investiții până nu finalizează proiectele vechi. Dacă sunt și proiecte care se demonstrează a fi inutile, depășite de timp, Primăria ar face bine să o spună și să le stopeze.

Mergând la argumentația posibilului faliment și încetării de plăți, un argument îl găsesc justificat și anume faptul că, în primul trimestru, și lunile următoare, alocările au fost mai mici decât în anii anteriori. Așa este, iar acest lucru este o consencință a dezmățului bugetar în care se află țara, a lipsei de încasări, a faptului că, în ciuda creșterii economice de 5%, suntem o țară care ne împrumutăm și lucrăm pe deficit. Lucrând pe deficit și pe împrumuturi, în primul trimestru, neavând încasări, a fost foarte greu ca trezoreria municipiului București să poată asigura fluxul de bani, ca să plătească facturile curente plus cei 520 de milioane de lei cu care a intrat în acest an, restanță din anul anterior. Așa s-a ajuns la situația în care, la un moment dat, Primăria Capitalei era datoare peste 1,5 miliarde lei la diverse companii, asta după primul trimestru.

Mergând la alt argument, că sumele au fost insuficiente, niciodată nu îți dă cineva atât cât ai vrea să cheltuiești. Nu cred că există țară care să poată suporta un dezmăț cum este la București. Faptul că spun lucrurile corect îl demonstrează rectificarea bugetară făcută recent. Ce să vezi? După ce a clamat o lună de zile falimentul Bucureștiului și vina Guvernului pentru acest posibil faliment, la rectificarea trecută, doamna Gabriela Firea nu a tăiat bani din capitolul de alocări de la bugetul central, ci a tăiat 600 de milioane de lei din veniturile proprii ale bugetului Bucureștiului. Asta demonstrează că și-a supraestimat banii pe care îi va crea Bucureștiului, adică doamna Firea cu administrația ei, dar nu a făcut decât 5-10% din ce estima la început de an. Din cei 6,8 miliarde de lei, vreo 3,4 miliarde sunt bani de la bugetul central, cotă parte din impozitul pe venit și din TVA, și vreo 3,4 miliarde sunt venituri proprii ale municipiului București. Din aceștia, 1,7 miliarde lei sunt venituri care ar trebui generate de proprietățile Bucureștiului – din contracte de închiriere, concesiuni. Trebuie spus că Bucureștiul are, în momentul de față, un patrimoniu evaluat la aproape 40 de miliarde de lei. Doar ca să întreții acest patrimoniu în stare de funcționare, te costă ceva bani. Dar trebuie să și producă. Aici este marea hibă a administrației. Avem o administrație care nu știe să-și încaseze drepturile. Nu vă imaginați că aceste sume se pierd. Nu, ele se răsfrâng în buzunarele anumitor afaceriști, pentru că nu-și plătesc chiria la valoarea corectă, redevența pe anumite concesiuni, unii chiar folosesc bunuri publice fără să plătească. Toate acestea ne obligă pe noi, ceilalți plătitori de taxe și impozite, să plătim mai mult ca să ținem Bucureștiul în viață. Dacă ne uităm la bunăstarea unor orașe mari din Europa, vedem că acele municipalități aduc la buget toate veniturile de care sunt capabile și toate acele venituri sunt folosite în favoarea cetățeanului.

Așa trebuie gândit – îți dau taxe, pentru a presta niște servicii în numele și în favoarea mea.

Ce se întâmplă pe partea de cheltuieli?

Gabriel Dumitrașcu:  Un capitol care influențează cheltuielile, de data aceasta, este cel de subvenții. Sunt două sistem publice – transport și încălzire – care funcționează cu subvenții masive. De ce? E o întrebare la care trebuie să găsim răspunsul corect. Răspunsul nu vine dintr-un raționament economic, ci dintr-unul populist electoral. Prețul căldurii este de 163  de lei gigacaloria – prețul suportat de populație. Prețul biletului de autobuz este 1,3 lei. Știți când au fost stabilite aceste prețuri? În 2010-2011. Atunci, venitul mediu pe cap de locuitor era de 1450 de lei. Venitul mediu acum este de 3100 de lei. De două ori și jumătate mai mult. Cum este posibil să păstrezi aceleași prețuri suportate de cetățeni, în condițiile în care costul de producere a acelor servicii a crescut de 2-3 ori. Gigacaloria produsă de centrala termică este 194 de lei, la care se adaugă costuri de transport, de distribuție și furnizare plus pierderile pe rețea, astfel încât costul total al gigacaloriei ajunsă în calorifer este de 520 de lei. Diferența o socializăm. De încălzire centrală, beneficiază 1,2 milioane de locuitori ai Bucureștiului. Taxe și impozite plătesc 2 milioane. Deci există o categorie de peste 800.000 de locuitori ai Bucureștiului care plătesc subvenția pentru ceilalți 1,2 milioane. Nu pare logic să mărești prețul gigacaloriei și să rămână subvenția doar pentru categoriile real defavorizate? La fel, la transportul în comun. Prețul de 1,3 lei pe bilet este total nejustificat, în condițiile în care alte municipalități din țară, cu o bază materială comparabilă cu Bucureștiul, au dus prețul biletului la 2,5 lei, 3,2 lei. Oare bucureștenii nu pot suporta un bilet de 2,5 lei? Asta ar însemna ca din peste 2,5 miliarde de lei subvenții toatale, alocările pentru subvenții să se reducă la aproximativ un miliard și să ai 1,5 miliarde pe care să îi folosești în dezvoltare, în proiectele de infrastructură. Dacă nu știi să administrezi și vrei să fii doar populist, nu vei dezvolta Bucureștiul.

Ceea ce se întâmplă este proastă administrare, lipsă de viziune, lipsă de știință și lipsă de respect pentru cei care plătesc taxe și impozite.

Care este riscul pentru investitorii care au achiziționat obligațiuni ale municipalității – în emisiunea de 500 de milioane de euro realizată de Sorin Oprescu și tranșa rostogolită în mandatul doamnei Firea?

Gabriel Dumitrașcu: Obligațiunile sunt garantate cu veniturile bugetare, deci nu există niciun risc pentru investitori, decât cel mult o amânare a plăților. Atâta timp cât ai garantat cu veniturile bugetare, este posibil ca, în caz de faliment, tot ceea ce se transferă de la bugetul central să se ducă pentru achitarea acestor obligațiuni. Dar faptul în sine trebuie analizat puțin altfel. Acel împrumut (n.n de pe vremea lui Adriean Videanu și achitat prin obligațiunile emise de Oprescu) era necesar pentru primenirea flotei auto și s-au luat 1000 de autobuze, care încă mai merg și azi. Pentru  acel împrumut, noi nu am plătit decât dobânzile. Nu am plătit un leu pentru autobuze, dar prin cumulul de dobânzi, vom ajunge să plătim de 2,5 ori mai mult decât prețul din contractul de achiziție, este o altă formă de risipire.

Vă spun doar așa: împrumutul de 460 de milioane de lei încheiat acum recent pentru a acoperi o parte din subvenția RADET a fost luat pe 20 de ani, la ROBOR plus 3,5% dobânda. Înseamnă 7%, ajungem la 30 de milioane de lei anual, pe care le adiționăm la alte 198 milioane dobânzi pe care le plătește anual Primăria Capitalei, ajungem la un capitol de dobânzi de vreo 230 de milioane lei, aproape echivalent cu fondul de salarii al întregului aparat administrativ al Bucureștiului, care e în jur de 260 de milioane de lei. Asta este risipă. Astea sunt dovezile că oamenii aceștia nu au ce căuta acolo, la conducerea Bucureștiului, pentru că nu înțeleg mecanismele.

Care este stadiul companiilor municipale, declarate ilegale în instanță?

Gabriel Dumitrașcu: Chiar dacă sunt declarate ilegale de Curtea de Apel, chiar dacă era un demers de bun administrator să ceri dizolvarea acestor companii sau să iei o hotărăre de desființare, doamna Firea se încăpățânează să le perpetueze, să le dea o nouă existență. A încercat în Consiliul General să obțină acest vot, nu a reușit. Nu a acceptat propunerea pe care am făcut-o, de desființare a tuturor celor 20 de companii și, pe baza unor studii și analize, să vedem care sunt domeniile care pot fi gestionate mai bine prin societăți comerciale și care sunt domeniile unde trebuie să rămână administrația. Dacă tot vrei să administezi prin societăți, acestea pot fi selectate din piața concurențială. Doar acolo unde nu există capacitate, poți să înființezi societăți ale municipalității. Orice mi-ați spune, iluminatul îl pot face multe societăți comerciale. Prin concurență, vei obține și condițiile tehnice și prețul cele mai bune. La fel, managementul străzilor, avem atâtea societăți de construcții consacrate, cu bază materială. De ce trebuie să înființăm o societate, pe care să o capitalizăm, să-i creăm dotarea și care să nu ajungă la performanța economică de cost pe care o au societățile private? De ce trebuie să înființez o firmă de pază, când Bucureștiul e înțesat cu astfel de firme? Exemplele pot continua. 

Aceste companii funcționează?

Gabriel Dumitrașcu: Da, au consilii de administrație, directori, angajați. Au ajuns la peste 8.600 de angajați, ale căror eficiență o vedem cu toții. Vedem fiecare dacă suntem mai mulțumiți de cum arată parcurile. Avem societate pentru lacuri, societate care ar trebui să se ocupe de combaterea țânțarilor, căpușelor… Nu a făcut nimic. Fiecare bucureștean constată pe pielea lui că niciuna din aceste societăți ilegale nu produce satisfacție, ci doar cheltuie bani. Pe anul acesta, bugetul cumulat al celor 20 de companii, cu tot cu Termoenergetica, care înlocuiește RADET, depășește un miliard de lei, extrem de mult în condițiile date.

La fel, nu poate să îmi spună nimeni că avem nevoie de o societate a Primăriei care să se ocupe de parcări și nu poate fi concesionat acest serviciu. Există mai mult de 8000 de locuri publice de parcare, dintr-un total de 32.000 potențiale estimate de Primărie. Problema este că angajăm oameni pentru prestarea serviciului de taxare, la fel ca în urmă cu 30-40 de ani. În toată Europa, acest serviciu este informatizat și nu mai există o relație a banilor cu încasatorul, pentru că atunci există corupție, tot felul de tentații, lesne de văzut și pe încasările companiei de parking a Bucureștiului.

Cu ce deficit se va încheia acest an pentru București?

Gabriel Dumitrașcu: Din totalul cheltuielilor estimate de Primărie la începutul anului, de 6,8 miliarde de lei, eu fiind optimist, spun că veniturile vor fi de maxim 3,8 miliarde, deci avem o lipsă de 3 miliarde de lei la buget, ca să acoperim cheltuielile anticipate. Faptul că nu se iau măsuri de austeritate, de stopare de angajamente pentru noi cheltuieli, ne va face să ne ducem undeva la un deficit în jur de un miliard de lei. În 2020, se va intra cu un deficit de un miliard de lei. Deci, anul viitor, primul miliard din venituri, îl dăm către cheltuielile neacoperite în 2019, rămânem cu cheltuieli de funcționare obligatorii de aproximativ 1,7 miliarde de lei, deci avem deja angajate 2,7 miliarde de lei, iar cu ce va mai rămâne – circa un miliard de lei –  va trebui să acoperim subvențiile. Investițiile vor fi ca în acest an, cu tendință spre zero.

Anul trecut, investițiile au fost undeva la jumătate din bugetul rectificat, din cât s-a alocat, în schimb, subvențiile au fost de două ori mai mari decât se alocase inițial.

Anul trecut, s-au alocat 1,6 miliarde lei pentru investiții și au fost de 800 de milioane.

La subvenții, s-au alocat ințial 800-900 milioane lei și am ajuns la peste 1,5 miliarde lei, fără să acoperim și căldura pe ultimul trimestru. Anul acesta, subvenția la căldură va fi minim 1,5 miliarde de lei.

La transport, anul trecut, s-au extins o serie de linii de autobuz în zonele periurbane din județul Ilfov… Subvenția se plătește la kilometru. Însumat, autobuzele vor face de 2,5 ori mai mulți kilometri. E clar că subvenția va trebui mărită de cel puțin două ori. Estimez că și subvenția totală la transport în 2019 va fi de  1,2 miliade de lei. Cu 1,5 miliade de lei căldura, vedeți unde ajungem.

BVB | Știri BVB

FONDUL PROPRIETATEA (FP) (24/06/2022)

Finalizarea ofertei publice de cumparare

TERAPLAST SA (TRP) (24/06/2022)

Desemnare agent de plata pentru dividende 2021

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA (TEL) (24/06/2022)

Acceptare mandate membri provizorii Directorat

PURCARI WINERIES PUBLIC COMPANY LIMITED (WINE) (24/06/2022)

Tranzactii management - art. 19 Reg. (UE) 596/2014

S.N. NUCLEARELECTRICA S.A. (SNN) (24/06/2022)

Raport conf. art. 108 Legea 24/2017 (R)