- “Bursa nu a fost niciodată entitate de stat”
- În 1999, Bursa avea 182 de membri si 135 de emitenți listați
- Intermediarii, în primii ani ai pieței de capital au avut o misiune mai ușoara în relația cu investitorii, beneficiind potrivit legislației și ca urmare a PPM de oportunitatea încasării unui comision de 8%
- „În perioada crizei 2008-2012, considerată poate cea mai dificilă pentru piața de capital locală nu s-au delistat societăți, deși poate nu mai îndeplineau anumite cerințe”
- “Bursa este pe drumul cel bun, ar trebui să mai apăsăm puțin pe accelerație”
Anul 2025 marchează 30 de ani de la redeschiderea Bursei de Valori București (BVB).
Instituția Bursei de Valori a fost restabilită în anul 1995, iar pe 20 noiembrie au fost realizate primele tranzacții. În prima ședință au fost realizate 45 de tranzacții, cu volum total de 905 acțiuni care au aparținut unui număr de 6 companii listate.
Prezentăm, astăzi, un interviu în EXCLUSIVITATE cu doamna Ileana Botez, Director Departament Admitere la Tranzactionare în cadrul Bursei de Valori București și membru în echipa BVB de 30 de ani, dar și, anterior, în Centrul de Proiectare și Implementare a Piețelor de Capital din România, Direcție din cadrul BNR.
Ileana Botez are o bogată experiență în domeniul corporativ, activând la BVB ca secretar general al societății, coordonând ca director activitatea de admitere la tranzacționare a societăților pe piețele administrate de Bursă și a intermediarilor la tranzacționare, relația cu acționariatul societății, activitatea de marketing, comunicare și relații internaționale specifice acestui domeniu, precum și în cea de guvernanță corporativă, coordonând dezvoltarea și implementarea primului Cod de Guvernanță Corporativă al BVB lansat in ianuarie 2016
***
În 1995, s-a reînființat Bursa de Valori București. Au trecut de atunci 30 de ani, erați prezentă în acel moment. Să ne amintim un pic cum a fost, cum au fost momentele de început și cum au fost pregătirile?
Ileana Botez: Prin Decizia CNVM nr. 20 din 21 aprilie 1995, a fost înființată Bursa de Valori București cu sediul în str. Doamnei nr. 8, urmând să funcționeze temporar în spațiul BNR (actuala sală Mitiță Constantinescu), Bursei alocându-i-se potrivit legii aplicabile 1 miliard de lei pentru deschidere și funcționare. Aceeași decizie menționa convocarea reprezentanților legali ai SVM-urilor autorizate pentru negociere în Bursa în vederea constituirii Asociației BVB. Ședința de constituire a avut loc la sediul CNVM la data de 27 aprilie 1995. După constituirea organelor de conducere ale Bursei. Apoi, în 1 iunie, a fost ales directorul general al Bursei și instituția a căpătat personalitate juridică. Pasul următor a fost 23 iunie – redeschiderea oficială a noii entități eveniment organizat la BNR in prezenta Președintelui și a Primului-Ministru de la data respectiva– și, pe 20 noiembrie, bineînțeles, a fost prima zi de tranzacționare.
1995, de fapt, a încununat efortul a aproximativ doi ani și jumătate, pentru că primele demersuri au fost realizate la nivelul Băncii Naționale, în 1992, când s-a constituit o direcție care se numea Centrul de Proiectare și Implementare a Piețelor de Capital din România. Era direcția numărul 15 din Banca Națională, în care au fost angajate, cu ocazia respectivă, câteva persoane. Erau 4 sau 5 persoane. Eu am fost a șasea persoană angajată. A fost un efort colectiv și bine conjugat foarte frumos. Toți eram foarte tineri, puțin peste 20 de ani, nu eram toți economiști. Bineînțeles, nu aveam experiență de a scrie reglementări. Dar am avut parte de tot sprijinul.
Drept urmare, Banca Națională a angajat mai mulți consultanți, pentru că proiectul Bursei era un proiect care s-a realizat cu sprijinul guvernului canadian, în baza unui memorandum de înțelegere între cele două state, prin intermediul Băncii Naționale. Direcția din Banca Națională care se ocupa de dezvoltarea operațiunilor de piață s-a înființat undeva în a doua jumătate a anului 1992.
În 1995, când s-a deschis Bursa, eram 17 angajați per total. În toată această perioadă, am beneficiat de consultanță canadiană de la mai multe burse. La momentul respectiv, Canada avea mai multe burse, între timp, ele au fuzionat. Vicepreședintele de la Bursa din Toronto, care ieșise la pensie, cu soția sa, au stat aici doi ani și ceva, Hugh și Caroline Cleland. Pe zona de legal, au fost specialiști de la Alberta Stock Exchange, Toronto SE și Montreal SE. Deci trei burse au fost implicate: Alberta, Toronto și Montreal. În plus față de aceasta, până în 2005, am avut două versiuni ale sistemului de tranzacționare STEA si Horizon (din 1999), până când colegii din BVB au dezvoltat sistemul Arena. Ne-a ajutat foarte mult în procesul de începere a activității, de urmărire a emitenților, a intermediarilor și așa mai departe.
Ba mai mult decât atât, pentru a putea înțelege mai bine ce înseamnă o bursă, cam toți colegii din BNR am fost plecați în jur de o lună de zile la aceste burse, unii la Alberta, unii la Toronto, unii la Montreal. Același lucru s-a întâmplat și cu angajați de la CNVM, pentru că, evident, trebuia să înțelegem și noi ce înseamnă o bursă, pentru că oricâte cărți sau regulamente citeam, nu ne ajutau decât dacă înțelegeam efectiv și vedeam cu ochii noștri. Drept urmare, am fost acolo și am putut să patrundem in lumea bursiera. Eu am fost la Bursa din Alberta, la Calgary. Pe lângă faptul că am înțeles cum funcționează Bursa, ne-au invitat la toate comisiile speciale, cum sunt și la noi, ca să vedem cum sunt admise la tranzacționare companiile, cum este la Comisia de Apel, cum este Comisia de tranzacționare pentru agenții de bursă. Am putut să trecem prin aceste experiențe și să vedem efectiv cum au loc ședințele. Am vizitat intermediari, am fost la Depozitarul Central. Am văzut cele mai importante instituții și am putut să ne facem o idee.
Ne-am întors cu foarte multe documente care ne-au folosit atunci când am elaborat reglementările pentru bursă. Cu sprijinul canadian, oamenii aceștia erau, zi de zi, cu noi, am învățat să scriem reglementări, am învățat să facem prezentări, chiar din 1995 – primele prezentări în PowerPoint, în română și în engleză. Ne și ascultau. A fost un efort substanțial în anii respectivi. De la momentul la care s-a redeschis formal Bursa, în 23 iunie, până în 20 noiembrie, s-a muncit zi de zi, inclusiv în weekend-uri, pentru a putea să lansăm piața. Pentru că degeaba aveam sistemele, degeaba aveam reglementările, dacă nu aveam emitenți. Și, atunci, intermediarii, care abia erau autorizați de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare au căutat să atragă companii, alături de noi care am realizat aceste demersuri de atragere a emitenților. Astfel am reușit să admitem 9 societăți la Bursa din care 6 au început tranzacționarea. A fost interes din partea intermediarilor, erau 26 care au putut să tranzacționeze pe 20 noiembrie.
Cum au intrat în business-ul acesta?
Ileana Botez: Primele discuții au fost în 1994. Țin minte, la etajul 5, în Banca Națională, era o sală mare, frumoasă. Direcția noastră, prin directorul Costin Donoaica, a avut această inițiativă să chemăm intermediarii, care deja începuseră să fie autorizați sau în proces de autorizare, în așa fel încât să le explicăm care este rolul lor, ce trebuie să facă, ce facem noi. Au fost mai multe întâlniri. Atunci am cunoscut primii președinți și fondatori ai entităților respective. Erau mulți. IRI – Institutul Român pentru Informații – era unul dintre ei.
Tot în 1995, s-a înființat și asociația profesională, fostul ANSVM – Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare. Nu aveam instituții de credit printre intermediari, abia când am intrat în Uniunea Europeană, băncile au putut să devină intermediari, adică în 2007. Au fost mai multe runde de discuții cu intermediarii. A fost un proces de pre-educare, dacă pot să îl numesc așa. În orice caz, după ce CNVM a emis decizia noastră, în aprilie, au început să fie emise deciziile de înființare a intermediarilor. IRI, de exemplu, a fost prima instituție intermediară din România care a primit autorizație.
Până în noiembrie, când am început tranzacțiile, au fost înființate și autorizate 26 de societăți de intermediere. Acești 26 au fost primii membri ai Asociației Bursei.
Ce ne mai puteți spune despre setarea cadrului legal?
Ileana Botez: La vremea respectivă, in 1992, Banca Națională a angajat un avocat, specializat în elaborarea de legi dedicate burselor de valori. Trebuie să ținem cont că, după ‘90, noi suntem a patra bursă din Europa Centrală și de Est care s-a înființat, după Varșovia, Budapesta si Praga. Noi am fost a patra. Existau deja niște exemple. În 1993, Banca Națională a angajat un astfel de avocat, era brazilian. Această persoană a lucrat pentru Banca Națională și a realizat această lege, pe care ne-am uitat și noi, s-a uitat și profesorul Ioan Popa de la ASE, care era singura persoană din România, la momentul respectiv, care editase cărți despre piața de capital și despre bursă. Pentru că era cam printre singurele persoane din România, la momentul respectiv, care avea cunoștințe despre piața de capital, știu că a fost întrebat, și, apoi, a ajuns această lege în Parlament. Legea era destul de revoluționară, la momentul respectiv, pentru anii noștri, în sensul că Bursa trebuia să fie, de la început, o societate pe acțiuni, nu o asociație publică sau o asociație de interes public, așa cum am fost noi până în 2005. Dar omul acela a gândit cadrul acesta pentru bursă ca o societate pe acțiuni. Sigur, bursele, la momentul respectiv, marea majoritate erau asociații, așa au pornit. Ulterior, s-au demutualizat, s-au transformat, din asociații, în societăți pe acțiuni. Probabil că, pentru România, la momentul respectiv, o societate pe acțiuni poate că era prea departe. Drept urmare, în Parlament, s-a aprobat o lege care a combinat legislația pieței de capital moderna cu cea a bursei din 1924, în așa fel încât Bursa a devenit asociație publică, cu membri care erau intermediarii, care de fapt se întruneau în Adunarea generală a Asociației și luau hotărâri. Asociația avea un organ de conducere care funcționa ca un Consiliu de Administrație, denumit Comitetul Bursei, tot cu nouă membri, ca și acum. Acesta este unul dintre lucrurile care au rămas constante de 30 de ani. Exista, atunci, un comisar al bursei, funcție care a fost statuata chiar prin decizia de înființare a Bursei. Prin urmare, Bursa i era o combinație între asociație și societate pe acțiuni.
Un alt lucru interesant și care trebuie menționat: Bursa nu a fost niciodată entitate de stat, pentru că de multe ori s-a spus asta. Prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de Valori, se prevedea că statul aloca CNVM 4 milioane de lei ca să se înființeze, să funcționeze, pe care trebuie să-i dea înapoi. Din acești 4 milioane, Bursa a primit un milion, pe care i-a dat înapoi în 1997. În rest, ea a funcționat ca o asociație, care se autoadministra pe baza taxelor de la membri, a comisioanelor de tranzacționare, evident, și comisioane pentru registru-decontare, pentru că activitatea de registru și decontare era în bursă. Chiar dacă n-am început fulminant, decât cu 9 societăți, din care doar 6 s-au tranzacționat în prima zi de tranzacționare, aceste comisioane ne-au permis să funcționăm.
Întorcându-mă la momentele acelea, am avut consultanță, am fost sprijiniți, am muncit foarte mult șase luni, la foc continuu, pentru că trebuia așezat tot ce înseamnă tranzacționare, toate reglementările, un proces destul de complicat, care a necesitat, bineînțeles, să fim tot timpul prezenți. Prima ședință a Comitetului Bursei la care am participat a fost pe 11 iulie și a doua, pe 31 iulie. Președinte era domnul Ioan Mihăilă. Ședințele de Consiliu de Administrație, se țineau în sala Mitiță Constantinescu, de la BNR, unde noi am funcționat până în 2003.
Între 1995 și 2003, am stat la BNR, până când Guvernatorul Mugur Isărescu ne-a spus: “Copilul a crescut!”. M-am trezit cu dânsul într-o zi, în fața biroului meu, pentru că ușa era deschisă, el a venit la BVB ca la copilul său. Am înlemnit, i-am dat “Bună ziua”. Mi-a zis că am prins deja aripi și e cazul să ne mutăm. M-a întrebat: “Mai stați mult pe aici?”
Banca Națională a considerat că trebuie să-și crească copilul, dar venise momentul să îi dea drumul să zboare. Trebuie spus că BNR a investit în tot ce înseamnă organizarea spațiului respectiv, au fost mulți bani, aveam mobilă din Italia, totul era foarte frumos, cu calculatoare.
După aceea, în 2003, în aprilie, ne-am mutat în vechiul sediu din Bulevardul Carol.
Cum vedeți evoluția BVB în cei 30 de ani?
Ileana Botez: Dacă privesc în urmă, la ce am făcut în toți acești ani, poate că, în 1995, noi, cei care eram în Bursă și poate și ceilalți care erau în piață la momentul respectiv, ne-am fi dorit să fim mult mai departe. Dar asta a fost viața, a fost contextul, și bancar, și economic. Sunt multe lucruri de spus aici. Dar, în orice caz, Bursa și piața de capital au înregistrat niște vârfuri. Este clar că noi, românii, suntem foarte curioși și ne dorim să facem multe lucruri. Poate, de multe ori, nu ne uităm cu foarte multă atenție la toate aspectele, dar, în primii ani, țin minte că, până în 1999, au fost la nivel național, 224 de intermediari, iar, la Bursă, noi aveam 182 de membri. Eu, fiind director la Direcția Membri și Emitenți, mă ocupam de tot ce înseamnă admiterea și autorizarea participanților la tranzacționare. Mă ocupam și de Adunarea Generală și de Comitetul Bursei. Procesul de intrare în bursă era prin această Direcție, adică și emitenții și cei care o tranzacționează, respectiv intermediarii.
Vârful pentru numărul de intermediari a fost în 1999, după care a urmat un moment în care, și la nivelul CNVM, s-au luat niște decizii, s-a considerat că, după 4-5 ani, este cazul să ne uităm mai cu atenție la ceea ce avem ca si intermediari și să vedem dacă ei fac ceea ce trebuie. Unii, pur și simplu, s-au înființat strict pentru certificatele de proprietate. Dacă noi ne-am înființat în 1995, cu sprijin canadian, în 1996 s-a înființat Rasdaq, cu sprijinul USAID. Toate societățile din România la care statul era acționar majoritar ca FPS si cele 5 FPP (devenite ulterior SIF-uri) au intrat in PPM, adică peste 5.900 de companii, s-au listat pe Rasdaq, pe baza unei legi organice fără a mai fi nevoie de hotărârea adunării generale.
Noi aveam mai puțini emitenți, dar alergaserăm după ei. Țin minte că fostul director general și membri ai Comitetului Bursei se duceau în consilii de administrație ale diferitelor entități, fie de stat, fie pentru a-i convinge să se listeze. A fost un proces foarte dificil, din punctul acesta de vedere. Am crescut natural. Nici antreprenorii nu știau atunci ce înseamnă piață de capital. Eram la început de drum în primii ani și ca orice noua construcție, primii pași sunt dificili și plin de provocări pe toate palierele.
Ulterior, după anul 2000 numărul de intermediari s-a diminuat treptat. Au fost mai multe aspecte care au determinat scăderea. Pe lângă legislație, pe lângă faptul că a apărut directive MiFID I si apoi MiFID II și așa mai departe, criterii, condiții, nu toată lumea a putut să facă față sau nu și-a mai dorit sa rămână în piață. Trebuie să ținem cont de faptul că toți intermediarii care s-au înființat în primii 7 ani, au beneficiat de comisionul de 8% aplicabil operațiunilor de vânzare de certificate de proprietate rezultate din PPM. Pe de-o parte a fost un ajutor legal oferit intermediarilor, iar pe de altă parte dacă analizăm obiectiv acest fapt nu i-a ajutat pe termen lung și efectele s-au văzut prin scăderea semnificativă a numărului acestora. Din cei 182 de membri ai Asociației Bursei, în jur de 120 de intermediari erau din București. De asemenea, erau câteva orașe din țară unde se regăsea un număr semnificativ de intermediari, ca de ex. Cluj, Pitești, Timișoara, Brașov, Iași în mod special datorat societăților din orașele respective cu număr ridicat de salariați și care erau performante pentru perioada respectivă și în acest mod au reușit să atragă acționari prin depunerea certificatelor de proprietate. În Pitești, erau opt intermediari. De ce? Emitentul care a avut cei mai mulți acționari din România – 363 de mii de acționari – a fost Dacia Pitești. Mai erau Rolast și Arpechim. Deci trei entități cu foarte mulți angajați și numai dacă te gândești câți munceau acolo – câteva zeci de mii. Asta îți arată un lucru: că, de la bun început, românii au știut să aleagă o anumită societate care, și astăzi, chiar dacă nu mai este listată din 2004, este foarte profitabilă.
PPM a generat existența unui număr de peste 16 milioane de persoane fizice care aveau peste 18 ani și care aveau certificat de proprietate. Unii și-l depuseseră la societăți, alții nu. Chiar și în ziua de astăzi, mai sunt câteva milioane de persoane care dețin certificate de proprietate pe care nu și le-au vândut Din cele peste 5.900 de societăți care au fost listate pe piata Rasdaq în 1996, la lansarea pieței, au mai rămas în piața de capital la BVB un număr foarte mic. În anul 2015, când s-a închis piata Rasdaq, societățile listate acolo au avut posibilitatea de a alege: fie să se retragă, fie să rămână listate pe piața reglementată sau pe sistemul alternativ de tranzacționare (în prezent SMT). În final, au fost în jur de 300 de societăți care au ales să rămână pe piața de capital. Restul, cam 600 (căci din cele 5.900 mai erau doar circa 950), au ieșit de pe piață.
Primii emitenți care au fost?
Ileana Botez: Au fost niște societăți mai mici. Sanevit a fost prima societate din țară care a realizat primul prospect de ofertă publică, în 1995. Gelsor s-a ocupat de Sanevit.
Din punct de vedere al evoluției, la începutul anilor 2000, am avut 135 de emitenți la BVB (actuala piață reglementată) structurate în trei categorii. Acela a fost numărul cel mai ridicat de emitenți listați. În anul 2000, s-a efectuat o rescriere a reglementărilor Bursei și s-a redus numărul emitenților la aproximativ cel pe care il avem si in prezent pe piata reglementata. În 2001 au avut loc primele tranzacții cu obligațiunile municipale după perioada interbelică pe o platformă de tranzacționare dedicate acestor operațiuni.
Ați putea puncta etapele de dezvoltare ale BVB?
Ileana Botez: Din punctul meu de vedere, Bursa a trecut până în prezent prin mai multe etape de dezvoltare.
Prima etapă este 95-99, în care Bursa a crescut, și ca emitenți, și ca intermediari, din toate punctele de vedere. Procesul de atragere a companiilor a fost mai dificil și provocator, dar a fost o perioadă cu o creștere importanta, în mod special din perspectiva intermediarilor care dacă privești acum cu obiectivitate ar putea părea foarte mulți pentru România. Cum spuneam, în 1999, Bursa avea 182 de membri, din care cei mai mulți în București. În Cluj, cred că erau vreo 16 societăți. În Brașov, erau vreo 5, în Iași erau tot așa, în Constanța, Timisoara, Arad, Târgu Mureș… Deci foarte multă lume a dorit să fie prezentă pe piata de capital ca și intermediar, iar Comisia a încurajat aceste inițiative. În fond eram la început de drum și curajul și dorința au primat în această etapă, chiar dacă a fost pe termen mai scurt.
Apoi a urmat, începând cu anul 2000, o noua perioadă de dezvoltare care coincidea cu perioada de pre-aderare la Uniunea Europeana, dupa semnarea tratatului in 1999. În 2001, am avut primul regulament intern de guvernanță corporativă și, în 2004, a fost o primă societate care a acceptat să îndeplinească criteriile din Regulamentul de guvernanță corporativă și care era evidențiată distinct pe pagina de site a Bursei.
În 2009, am schimbat regulamentul și, apoi, în 2016, am lansat primul Cod de Guvernanță Corporativa cu sprijinul BERD și, acum, în 2025, al doilea Cod.
România, în perioada respectivă, era în plin proces pregătire a legislației potrivit UE. În plus, în 2004, a fost emisă și directiva MifID 1 însoțită și de regulamentele aplicabile pieței de capital care au determinat schimbări substanțiale la nivelul BVB generând transformarea acesteia din Asociație interes public, în societate pe acțiuni. Cei care erau fondatori, adică 68 de intermediari au devenit astfel acționari la BVB conform noii legi a pieței de capital emisa in concordanță cu directive UE. A urmat autorizarea în 2006 a BVB ca operator de piață cu aprobarea de către CNVM la momentul respectiv a Codului BVB. Au fost ani cu multe schimbări și readaptări ale tuturor celor prezenți în piața însoțiți de multe eforturi financiare și umane. În pregătirea acestor transformări, amintesc câteva repere importante pentru piața de capital locală: în 2003 a fost aprobată prima strategie a pieței de capital de către Bursa de Valori București, Bursa Electronică RASDAQ și comunitatea brokerilor, a fost înființat Institutul de Guvernanță Corporativă al BVB și au avut loc primele tranzacții cu obligațiuni corporative; în 2004 este emisă legea 297 a pieței de capital care aliniază piață la prevederile directivelor europene incidente, BVB introduce obligativitatea publicării de către emitenți a calendarului de comunicare financiară și lansarea programul guvernamental “O piață de capital puternică” prin care 7 societăți de stat sunt nominalizate pentru a efectua IPO-uri pe piața locală; în 2005 au loc primele tranzacții cu drepturi de preferință și se decide fuziunea prin absorbție a RASDAQ SRL de către BVB, iar în 2007 se externalizează activitățile de registru și compensare-decontare către noua entitate unde BVB este acționar majoritar, adică Depozitarul Central și se deschide la BVB piața instrumentelor financiare derivate care va exista până în 2013. În paralel cu piața derivatelor la BVB exista și Bursa din Sibiu (nn. Bursă a derivatelor) denumită Sibex ulterior, respectiv cu care s-a realizat a doua fuziune prin absorbție de către BVB, proces finalizat la sfârșitul anului 2017. A mai existat o primă încercare de fuziune în 2007, dar din păcate la momentul respectiv acționarii nu au reușit să ducă la bun sfârșit procesul demarat.
Până în 2007, a fost o perioadă de creștere a valorii tranzacțiilor. Am devenit, în 2003, membru al Federației Euro-Asiatice și membru FESE (Federation of European Securities Exchanges), cu drepturi depline însă, din 2007, după aderarea ca membru al UE. Încă din 1995 BVB încheiat o serie de Memorandumuri de Înțelegere, cu Bursa din Milano, cu Bursa din Korea, cu Bursa din Viena, cu care în 2006 am dezvoltat indicele ROTX. Indicele principal al BVB a fost lansat in septembrie 1997.
Cum menționam mai sus, în 2007, urmare a faptului că legislația ne impunea să separăm activitatea de registru și compensare-decontare de cea de bursă, BVB a înființat Depozitarul Central. Bursa, în continuare, are majoritatea în capitalul social, fiind acționarul principal al Depozitarului. Colegii mei care lucrau în departamentele respective s-au mutat acolo. Și iată, bursa, ușor-ușor, a început să își construiască un grup.
Pasul următor: 2007-2012. România și Bursa din România au avut dezavantajate de faptul că au beneficiat foarte puțin de intrarea în clubul select al Uniunii Europene – numai un an și nouă luni până a început criza, spre deosebire de celelalte burse, adică Varșovia, Praga, Budapesta, care au intrat în 2004, cu trei ani înaintea noastră, și care au avut totuși patru ani și jumătate, aproape cinci, să beneficieze de acest avantaj. Acest fapt s-a resimțit mult până la revenirea economiei si a activității bursiere în 2013.
2007 și 2008 au fost destul de buni. Lucram foarte mult cu Asociația Brokerilor, încercam să atragem emitenți și avem chiar o listă de peste 10 emitenți, cu care vorbiserăm și care doreau să se listeze. Ne plimbam prin toată țara să promovam listarea la bursă, piața de capital, și mecanismele de finanțare specific pieței.
A venit momentul septembrie-octombrie 2009, la noi atunci s-a simțit criza in toata puterea ei, și, începând cu 2009 și până în 2013, eforturile noastre de dezvoltare ale Bursei nu au avut aproape deloc rezultate. A trebuit să acceptăm că multe dintre societățile noastre listate, care erau cotate pe actuala piața reglementată, nu mai îndeplineau condițiile de menținere. Dar nu puteam să ne despărțim de niște parteneri, care ne fuseseră alături în perioade mai bune. Drept urmare, am acceptat situația existentă și nu am delistat societăți, deși poate nu mai îndeplineau anumite cerințe. Dar nu era vorba numai de unele, era vorba cam de toate. Au fost ani foarte grei pentru Bursă, din multe puncte de vedere și pentru noi angajații.
Trebuie să menționez și momentul relevant din istoria moderna a Bursei, de la redeschiderea din 1995. În 2010, pe 8 iunie, ne-am listat pe propria piata. Țin mine ca la momentul respectiv eram a 21 a Bursă din lume listată pe propria platformă de tranzacționare.
M-am ocupat împreună cu alți colegi de procesul de listare, pe care l-am pregătit din 2009. Anterior, aveam două tipologii de acțiuni, acțiuni nominative și acțiuni preferențiale. Odată cu listarea, nu am mai avut acțiuni preferențiale și, între 2010 și 2012, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Au fost intermediari care și-au vândut acțiunile, in perioada 2006-2010, apoi dupa listare au intrat băncile în acționariat, SIF-urile, fondurile de Pensii, persoane fizice și diferite tipologii de entități. Odată devenită o societate deschisă, în ianuarie 2012, a fost ales un nou Consiliu de Administrație la BVB. Dacă, până atunci, consiliile de administrație erau formate numai din reprezentanți ai intermediarilor, în 2012, în Consiliu, un număr important de membri erau reprezentanți ai băncilor.
Aceștia au venit cu un suflu nou, plin de idei, un prim proiect important fiind lansat în 2012, referitor la cele opt bariere ale pieței de capital, eveniment pe care l-am organizat la Banca Națională. A fost un proiect foarte bun, care, până la urmă, și-a atins obiectivele stabilite în câțiva ani. Acesta avea ca direcție strategică și trecerea, de la statutul de piață de frontieră, la cea de piață emergentă. Este bine să știm că, până în 2009, până la criză, nu există piața de frontieră în structura tipologiilor de piețe. După criza globală resimțită puternic de toate țările și de burse în general, a mai fost adăugată o a patra categorie – piața de frontieră. Pentru piața bursieră locală care a fost puternic afectată, încadrarea noastră în piață de frontieră din piața emergentă în 2007 a însemnat un recul și ne-a obligat să devenim și mai perseverenți. Proiectul a determinat canalizarea forțelor spre obiective clar și necesare pentru a depăși situația în care ne găseam.
Vreau să reamintesc că, încă din 2004, a fost aprobat, de către Guvern și am lucrat cu consilierul primului ministru, Alexandru Popa, la programul O piață de capital puternică, care a fost ca un fel de strategie. Nu s-a numit strategie, cum se numește cea aprobată în 2023 de Guvern, dar acest program prevedea toate tipologiile de instrumente, inclusiv titluri de stat pentru populație (care au lipsit timp de zece ani, între 2005 și 2015). În programul respectiv, apăreau societățile Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz. Doar Transgaz și Transelectrica au fost listate din acest program, în 2007 și 2008. După mai mulți ani, au venit, sigur, și Electrica, Nuclearelectrica, Romgaz și Hidroelectrica într-un final cea mai așteptată societate.
De asemenea, exista, în 2007, o ordonanță, care încă nu a fost abrogată, până în momentul de față, în care sunt șapte entități de la Ministerul Transporturilor, trei porturi și patru aeroporturi, pentru care era prevăzută privatizarea a 5% din capitalul social.
Deci exista un program de listări, care din păcate nu s-a continuat din cauza apariției crizei mondiale.
Listările s-au reluat, ca etapă, în 2012-2013, când au fost acele oferte publice. Societățile care fuseseră în programul O piață de capital puternică au venit pe piață. Electrica, Nuclearelectrica și Romgaz au fost în același an. Plus, în 2012, Transelectrica a avut a doua ofertă în care a mai vândut statul. S-au legat patru oferte, într-un an și ceva, ceea ce a fost un lucru foarte bun. Oricum, economia României, deja, în 2012, începuse să-și revină, și atunci lucrurile au funcționat foarte bine.
O singură societate care, până la urmă, nu s-a mai listat a fost AdePlast. Țin minte și acum, n-a fost momentul bun, pentru că s-a situat între ofertele Nuclearelectrica și Romgaz. La momentul respectiv, președintele-director general nu a venit pregătit în fața investitorilor, pentru că făceam întâlniri în perioada de ofertă, tocmai pentru a le prezenta societatea. Chiar dacă societatea era foarte bună și este foarte bună și în continuare, își dorea să atragă 15 milioane de euro, ca să construiască o nouă fabrică. Cred că investitorii, atât instituționali, cât și persoanele fizice, nu au privit cu încredere faptul că directorul nu venise cu echipa după el. Asta n-a dat bine, pentru că deja investitorii noștri vedeau altfel lucrurile, în sensul că te aștepți ca o societate să nu depindă de o singură persoană, ci să fie echipa acolo, ca să poată răspunde la toate tipologiile de întrebări. Acesta a fost unul dintre motive. Societatea însă este ok și acum, s-a dezvoltat și-a construit fabrica respectivă, probabil cu bani din mai multe surse.
După 2013, a fost o perioadă lungă de timp până când a venit Hidroelectrica, dar au început să vină societățile private. Mai mult decât atât, în 2015, am lansat SMT (sistem multilateral de tranzacționare), o nouă structură, ca o piață dedicată întreprinderilor mici și mijlocii și celor cu potențial de creștere, chiar și start-up-urilor, sub numele AeRO. În toți anii aceștia, piața a cunoscut o dezvoltare importantă. Am beneficiat și de societăți de pe fosta piață Rasdaq, unele dintre ele chiar foarte bună și care continua sa fie listate și tranzacționate.
Ne dorim să transformăm actualul SMT și lucrăm deja la schimbarea structurii lui astfel încât să avem o piață de creștere dedicată IMM-urilor așa cum multe burse europene au deja autorizate pentru ca UE acordă o mare importantă societăților de acest tip așa de numeroase și pe care se bazează în dezvoltarea economiei comunitare. Este important să avem pe viitoarea piața societăți transparente și tranzacționabile. Ne uităm cu atenție la parametri de tranzacționare, criterii de admitere, menținere etc. Deci este un proces de rescriere a reglementărilor aferente SMT, de continua adaptare la condițiile locale și cele europene. Ne dorim ca în acest an să lansăm noul SMT.
Între aceste etape, mai pot menționa faptul că am devenit piață emergentă în 2019 (nn. FTSE) și desigur ne dorim încadrarea ca piață emergentă și din perspectiva celeilalte agenții (nn. MSCI). Sigur, avem nevoie de societăți mari și, în general, în toate țările din Europa Centrală și de Est, cele mai importante societăți care sunt tranzacționate sunt cele care au fost de stat, pentru că ele sunt cele mai mari din economiile tarilor respective deoarece așa a fost structura țărilor respective.
Acum, și pe piața noastră și în economie, avem deja multe societăți antreprenoriale ajunse la un nivel ridicat de maturitate pe care desigur ni le dorim sa fie listate. Datorită programului BVB Arena (fost Made in Romania), sunt peste o mie de entități care au povești foarte frumoase de dezvoltare și depinde numai de antreprenori să-și dorească să se listeze, să vadă într-adevăr rolul pieței de capital, ca sursă alternativă de finanțare. Suntem încrezători că ne aflăm pe drumul cel bun.
V-ați ocupat și de educație financiară.
Ileana Botez: În 2015, am lansat programul Fluent în Finanțe. Primii cinci ani, până la pandemie, acest program a fost extraordinar. Au fost peste 300 de seminare în toată țara, la care au participat in jur de 30.000 de oameni. Ne duceam în țară lunar și făceam cursuri pentru persoane fizice, mai stăteam de vorbă și cu potențial emitenți. A fost o perioadă de creștere și de atragere a potențialilor investitori. Pot spune ca rezultatele le vedem azi după câțiva ani și datorită emisiunilor de titluri de stat dedicate persoanelor fizice care au reușit să atragă foarte multi investitori. Până atunci însă în perioada 1995 și 2007 am coordonat activitățile pe care BVB le avea pentru pregătirea personalului specializat al intermediarilor, dar și seminarele desfășurate prin Institutul de Guvernanță Corporativă al BVB până în anul 2014 dedicate societăților care se pregăteau de listare.
A venit apoi momentul pandemiei, anii 2020-2022, în care n-am mai putut să mai mergem, evident, aproape doi ani. Am fost blocați acasă sau la birou. Am continuat totuși să facem seminare online, dar mult mai putine. După reluarea întâlnirilor fizice interesul a fost continuu pentru aceste tipuri de evenimente, dar nu în același ritm ca în anii de început. Oricum sunt prezenți de fiecare dată acolo unde e nevoie de noi, la facultăți, la școli etc.
Cum vedeți viitorul?
Ileana Botez: Este clar că vom merge spre bine, n-am niciun fel de dubiu. Însă mi-aș dori un ritm mai rapid. Uitându-mă în urmă cu 30 de ani, aș fi vrut să se întâmple mai repede programul O piață de capital puternică. Aș fi vrut ca cele 7 societăți care se pregăteau de listare în 2007-2008 să se listeze. Aș fi vrut ca societăți cu care am stat de vorbă, cele din IT, in anii 2000 să se listeze și aici. Este mult de lucru în continuare. Legislația europeană este în continua schimbare și trebuie să ne adaptăm. Poate nu ar fi trebuit să renunțăm în 2013, la piața de derivate. Este foarte greu să revenim acum, se și vede, sub alte reglementări, mult mai complicate decât erau.
Bursa este pe drumul cel bun. Ar trebui să mai apăsăm puțin pe accelerație, într-adevăr, asta zic eu. Ar trebui să fim mai mulți în echipă pentru ca avem multe obiective de atins si realizat. Atragerea de emitenți este un proces complex și necesită persoane dedicate. Poate că aici avem nevoie de forțe mai multe, plus avem nevoie să investim în tineri ca viitorii specialiști cărora să le transmitem cunoștințele noastre și să le însuflăm optimism și dorință continuă de dezvoltare.
***
| Știri BVB