Autor: Dan Ghiță, Expert/ Președinte de Onoare ROMBET
Industria jocurilor de noroc din România traversează o perioadă dificilă, marcată de incertitudine legislativă, blocaje administrative și consecințe economice și sociale care nu pot fi ignorate.
În centrul acestei situații se află un paradox: în timp ce statul urmărește să controleze mai strict industria și să obțină venituri mai mari la buget, disfuncționalitățile din procesul de reautorizare împinge activitatea către zona ilegală, acolo unde autoritățile nu mai au instrumentele necesare pentru a exercita un control real.
Miza nu este doar supraviețuirea unei industrii economice, ci și capacitatea statului de a proteja consumatorii, de a colecta taxe și de a preveni dezvoltarea unei piețe paralele, complet lipsite de transparență.
Unul dintre cele mai importante semnale de alarmă vine chiar din partea Ministerului Finanțelor. Potrivit proiectului rectificării bugetare publicat la 29 octombrie 2026, veniturile estimate din taxele aplicate jocurilor de noroc sunt cu aproximativ 750 de milioane de lei sub nivelul programat.
Această diferență reprezintă un semnal economic important și ridică întrebări serioase cu privire la efectele schimbărilor legislative și ale blocajelor administrative din domeniu.
Problemele sunt legate de modificările legislative care au transferat către autoritățile locale competența de a decide asupra funcționării sălilor de jocuri de noroc.
Astfel, companii care dețin licențe, au investit, au angajați și și-au îndeplinit obligațiile fiscale ajung în situația de a nu putea funcționa din motive administrative care nu țin de voința lor.
Dimensiunea blocajului este ilustrată și de evoluția numărului de aparate de joc autorizate: martie 2026 – 1 septembrie 2026, o scădere de aproximativ 45%.
Este legitim să ne întrebăm dacă obiectivul politicilor publice este să aducă mai multă ordine și control în industrie sau dacă, prin modul în care sunt aplicate, acestea ajung să producă efectul contrar: reducerea pieței reglementate și diminuarea veniturilor bugetare.
Piața neagră, efectul secundar care nu poate fi ignorat
Dincolo de pierderile bugetare și de problemele economice ale companiilor, există o consecință mult mai gravă: impactul social al dezvoltării pieței ilegale.
Restrângerea sau blocarea activității operatorilor licențiați nu înseamnă automat dispariția cererii pentru jocurile de noroc. Această cerere există în continuare, iar atunci când accesul la oferta legală este limitat, o parte dintre consumatori riscă să se îndrepte către alternative neautorizate.
Există tot mai multe îngrijorări în industrie cu privire la extinderea pieței negre, fenomen care, potrivit semnalelor din piață, a ajuns la un nivel fără precedent în.
În zona ilegală nu există mecanisme de supraveghere, verificare și protecție a consumatorilor. Nu există garanția respectării regulilor privind participarea minorilor, verificarea identității, prevenirea dependenței sau protejarea persoanelor vulnerabile.
Mai mult, jucătorii care ajung în astfel de medii nu beneficiază de garanțiile și mecanismele de reclamație existente în cadrul sistemului licențiat.
Cu alte cuvinte, o politică publică prin care se urmărește reducerea activității legale, fără o strategie eficientă de combatere a pieței ilegale, riscă să mute problema dintr-un spațiu controlabil într-unul în care statul are foarte puține instrumente de intervenție.
Interzicerea nu înseamnă dispariția jocurilor de noroc
Una dintre cele mai importante lecții care trebuie înțelese în dezbaterea publică este că interzicerea unei activități nu garantează dispariția acesteia.
Jocurile de noroc reprezintă o activitate economică pentru care există cerere. Dacă oferta legală este eliminată sau restrânsă excesiv, cererea nu dispare în mod automat. Ea poate migra către operatori ilegali, platforme offshore și rețele care funcționează în afara cadrului legislativ național.
Prin urmare, simpla interdicție nu rezolvă problema, ci poate genera una suplimentară.
Într-un asemenea scenariu, statul pierde simultan pe mai multe planuri: nu mai încasează taxele aferente activității legale, pierde capacitatea de supraveghere a operatorilor și lasă consumatorii expuși unor servicii asupra cărora nu poate exercita un control eficient.
Este important de înțeles că protecția socială nu se realizează prin simpla mutare a unei activități în ilegalitate. Dimpotrivă, tocmai acolo unde regulile nu sunt respectate, riscurile pentru consumatori pot deveni mai mari.
Operatorii licențiați trebuie să fie partenerii statului în reglementarea pieței
Industria jocurilor de noroc nu trebuie să fie lipsită de reguli. Dimpotrivă, este un domeniu care necesită o supraveghere atentă, controale riguroase și mecanisme eficiente de protecție a consumatorilor.
Însă trebuie făcută o distincție fundamentală între operatorii care funcționează legal și cei care activează în afara cadrului legislativ.
Operatorii licențiați sunt companii care se supun unui sistem de autorizare, plătesc taxe și contribuții către stat, trebuie să respecte obligații legale și sunt supuși controalelor autorităților competente. În plus, aceștia trebuie să implementeze măsuri de joc responsabil și mecanisme de protecție a participanților.
Aceasta este diferența esențială dintre piața reglementată și piața ilegală.
Operatorii licențiați pot fi identificați, verificați, controlați și sancționați atunci când încalcă legea. Statul are instrumente prin care poate interveni, poate solicita respectarea obligațiilor și poate proteja consumatorii.
În schimb, în piața neagră, aceste mecanisme nu funcționează. Operatorii ilegali nu contribuie la bugetul public prin taxele specifice industriei, nu oferă aceleași garanții de protecție și nu respectă în mod necesar regulile privind jocul responsabil.
De aceea, operatorii care respectă legea nu ar trebui tratați la fel ca entitățile care funcționează ilegal. Un sistem eficient trebuie să încurajeze conformarea, să sancționeze abaterile și să elimine avantajele competitive ale celor care evită reglementările.
România are nevoie de legi aplicabile, nu doar de restricții
Soluția nu este absența reglementării și nici interzicerea generalizată, ci construirea unui cadru legislativ coerent, predictibil și aplicabil.
Este nevoie de legi care să permită autorităților să controleze eficient industria, să protejeze consumatorii și să combată activitățile ilegale, fără să blocheze nejustificat companiile care respectă legislația.
În primul rând, procesul de reautorizare trebuie deblocat, iar operatorii trebuie să beneficieze de proceduri clare, termene previzibile și soluții tranzitorii care să evite întreruperea activității din motive strict administrative.
În al doilea rând, autoritățile trebuie să consolideze mecanismele de identificare și combatere a operatorilor ilegali, atât în mediul online, cât și în cel fizic.
În al treilea rând, regulile de joc responsabil trebuie aplicate riguros, iar protecția persoanelor vulnerabile trebuie să reprezinte o prioritate reală, nu doar un obiectiv declarat în legislație.
Nu în ultimul rând, dialogul dintre autorități și operatorii licențiați trebuie să devină o componentă importantă a procesului de reglementare. Experiența celor care activează în domeniu poate contribui la identificarea unor soluții care să producă rezultate concrete, atât din perspectiva fiscală, cât și din perspectiva protecției sociale.
Concluzie: numai piața reglementată poate fi controlată
Situația actuală arată cât de important este echilibrul dintre reglementare, fiscalitate și protecție socială.
Minusul de 750 de milioane de lei anunțat de Ministerul Finanțelor, blocajul din procesul de reautorizare și extinderea pieței negre reprezintă semnale care nu ar trebui ignorate.
Statul trebuie să înțeleagă că reducerea artificială a pieței legale nu echivalează cu eliminarea jocurilor de noroc. În lipsa unor măsuri eficiente de combatere a ilegalităților, activitatea să migreaza către zone în care autoritățile nu mai pot controla operatorii, nu mai pot colecta taxe și nu mai pot garanta respectarea regulilor de protecție a consumatorilor.
O industrie reglementată poate fi supravegheată. Un operator licențiat poate fi controlat și sancționat. O piață fiscalizată poate contribui la bugetul public. În schimb, o piață neagră nu oferă niciuna dintre aceste garanții.
Obiectivul României ar trebui să fie construirea unei industrii responsabile, transparente și strict reglementate, în care legea este respectată, operatorii sunt verificați, consumatorii sunt protejați, iar statul își exercită efectiv autoritatea.
Pentru că, în final, nu dimensiunea pieței legale este singurul indicator care contează, ci capacitatea statului de a controla întreaga activitate și de a preveni dezvoltarea unei piețe ilegale asupra căreia nu mai are nicio putere reală.
| Știri BVB