România are nevoie de o schimbare fundamentală a modului în care este organizată și finanțată cercetarea, astfel încât institutele și universitățile să contribuie direct la dezvoltarea tehnologiilor și a proiectelor industriale, nu doar la publicarea de articole științifice, consideră Ioan Iordache, președinte AEI. Acesta a atras atenția că dezvoltarea sectorului hidrogenului este frânată de colaborarea insuficientă dintre cercetare și industrie, de lipsa curajului investițional și de absența unor mecanisme eficiente de transfer tehnologic.
În cadrul primei ediții a Forumului „Gazele verzi – pilon strategic al tranziției energetice a României”, Ioan Iordache a criticat modul în care sunt valorificate rezultatele cercetării românești, arătând că instituțiile de profil au ajuns să fie evaluate în principal prin prisma publicațiilor științifice, fără să se urmărească crearea unei legăturii suficient de puternică cu nevoile industriei.
„Noi, de obicei, suntem chemați la masă ultimii și cercetările noastre sunt bune pentru reviste cu factor de impact”, a declarat acesta.
Ioan Iordache a amintit că institutele de cercetare în care a activat, la Vâlcea și Craiova, au fost înființate pentru a răspunde unor obiective industriale concrete: dezvoltarea tehnologiilor necesare fabricii de apă grea, respectiv validarea instalațiilor de mare putere și înaltă tensiune.
„Când am fost creați ca institute de cercetări, am avut un scop. La Vâlcea trebuia să facem fabrica de apă grea, la Craiova trebuia să validăm instalații de mare putere și înaltă tensiune. Acum, după 1990, doar scriem articole științifice ca să dea bine, că altfel nu ne mai calificăm drept cercetare. Or, cât timp noi, ca instituții de cercetare, nu suntem mână în mână cu cei din industrie, practic, nu producem plusvaloare, suntem doar invitați la masă”, a afirmat președintele AEI.
- „Transferăm rezultatele cercetării în industrie dacă lucrăm mână în mână, nu separat”
Ioan Iordache a prezentat exemplul Germaniei, unde, potrivit acestuia, procesul de tranziție energetică a fost fundamentat pe evaluarea tehnologiilor de către cercetători și pe identificarea soluțiilor suficient de mature pentru a putea fi dezvoltate industrial.
„Tranziția energetică în Germania a început cu cercetători. S-au luat și analizat tehnologii, nu numai de hidrogen, și-au dat seama că sunt două, trei, … câteva direcții ca fiind apropiate de maturitate, pe care trebuie să meargă în prima fază. Și s-au investit bani în cercetare ca să producă rezultate”, a explicat acesta.
În România, susține Ioan Iordache, raportul dintre cercetare și industrie este inversat, finanțarea instituțiilor de cercetare nefiind suficient de bine corelată cu dezvoltarea unor tehnologii aplicabile în economie.
„Noi acum, în România, stăm puțin pe dos. Avem un minister al Educației și Cercetării, în care statul ne bagă bani și ne facem cercetările. Adevărul rece este că institutele de cercetări și cercetarea din mediul academic și universitar trebuie să fie în sprijinul celor care dezvoltă tehnologii și industrii. De aici este, practic, ruptura. Dacă mă întrebați cum transferăm rezultatele din cercetare în industrie, transferăm dacă lucrăm mână în mână, nu separat. Lucrul acesta, din păcate, nu se întâmplă”, a declarat acesta.
- „Acum zece ani eram aproape singurul care vorbea despre hidrogen. Astăzi vorbește toată lumea, dar puțini au avut curajul să facă ceva”
Referindu-se la evoluția sectorului hidrogenului în România, Ioan Iordache a remarcat că interesul pentru această tehnologie a crescut considerabil în ultimul deceniu, însă numărul proiectelor concrete rămâne redus în raport cu amploarea dezbaterilor.
„Acum vreo zece ani eram cam singurul care vorbea despre hidrogen la toate întâlnirile. Acum toată lumea vorbește despre hidrogen. Și tot ceea ce eu știu acum este că vorba multă, sărăcia omului. Puțini au avut curajul să facă ceva”, a afirmat acesta.
Președintele AEI a menționat proiectele-pilot realizate de E.ON și Delgaz Grid, inclusiv testarea utilizării hidrogenului în locuințe, ca exemple de inițiative care au trecut de la discuții la aplicații practice.
„Au făcut cei de la E.ON și Delgaz Grid acel proiect-pilot, după care au dus hidrogenul până în casele oamenilor și acum și-au propus alte ambiții. Foarte bine. Dar eu am lucrat nu numai cu E.ON, ci și cu alte companii de gaze. Unii au început câte un proiect și l-au abandonat, alții l-au făcut doar de ochii lumii, ca să aibă acolo un document strategic”, a declarat Ioan Iordache.
În opinia sa, dincolo de dificultățile legislative și financiare, una dintre barierele importante este lipsa disponibilității de a investi în testarea și dezvoltarea efectivă a noilor tehnologii.
- „Nu trebuie să discutăm doar despre bani, ci despre mecanisme de finanțare”; institutele trebuie conectate cu industria
Ioan Iordache consideră că dezvoltarea cercetării aplicate nu depinde exclusiv de majorarea finanțărilor, ci mai ales de schimbarea mecanismelor prin care resursele sunt alocate și rezultatele sunt transferate către companii.
„Pe lângă vorba multă, o altă barieră este lipsa curajului. Iar când este vorba despre bani, trebuie să înțelegem că nu trebuie să discutăm doar despre finanțare, ci despre mecanisme de finanțare. Mecanismul este simplu acum: Ministerul Educației și Cercetării finanțează 41 de institute care produc articole științifice și atât. Ministerul Educației și Cercetării nu trebuie să finanțeze, el trebuie să fie ca un arbitru”, a declarat acesta.
În viziunea sa, rolul autorităților ar trebui să fie acela de a crea instrumente care să stimuleze colaborarea directă dintre institutele de cercetare și marile companii industriale și mediul privat.
„Ministerul Educației și Cercetării trebuie să creeze pârghii astfel încât eu, ca institut de cercetare, să vin în legătură cu OMV, cu Siemens, cu Rompetrol, cu toți, și în felul acesta întărești legăturile. De aceea spun că nu este vorba despre bani, ci despre cum creezi mecanisme”, a explicat Ioan Iordache.
Acesta a avertizat că mecanismele de susținere a tranziției energetice trebuie să urmărească dezvoltarea efectivă a tehnologiilor, nu să se traducă exclusiv în costuri suplimentare.
În același timp, președintele AEI a subliniat că existența documentelor strategice și a reglementărilor nu este suficientă pentru dezvoltarea unei industrii.
„Nu vorbesc despre legislație, ea există așa cum este. Avem un cod al hidrogenului, avem prescripții tehnice. Acum, că noi, care deținem cunoștințe, sau cel puțin eu, care vorbesc despre hidrogen, suntem întrebați puțin sau deloc, asta se traduce în calitatea acelor documente. Dar trebuie să înțelegem că, oricât de perfecte ar fi documentele, până nu pui primul șurub, nu înseamnă dezvoltare”, a afirmat acesta.
- Două soluții pentru România: formarea specialiștilor și înțelegerea noilor tehnologii energetice
Întrebat care sunt soluțiile pentru accelerarea transferului tehnologic și dezvoltarea sectorului hidrogenului, Ioan Iordache a identificat două direcții prioritare: pregătirea resursei umane și dezvoltarea competențelor necesare aplicării noilor concepte energetice.
„Soluțiile pe care le văd sunt două. Prima este cooptarea de specialiști și formarea de specialiști în domeniul acesta, care se poate face în mediul academic, universitar și în institutele de cercetare. Trebuie să creăm resursa umană, pentru că fără oameni nicio tehnologie nu merge”, a declarat acesta.
Președintele AEI a remarcat că România discută în prezent în principal despre importul de tehnologii, în timp ce dezvoltarea unor soluții tehnologice proprii rămâne o provocare.
A doua direcție vizează înțelegerea și aplicarea conceptelor care stau la baza noilor sisteme energetice, precum power-to-gas, cuplarea sectorială, Hydrogen Valley și mecanismele de sprijin oferite prin Banca Europeană a Hidrogenului.
„Degeaba discutăm noi despre hidrogen sau altceva dacă, de exemplu, eficiența energetică este zero. Termeni noi, cum ar fi power-to-gas, cuplare sectorială, Hydrogen Valley, Banca Hidrogenului, trebuie înțeleși. Trebuie înțeles ce înseamnă, pentru că lumea, de exemplu, la Banca Hidrogenului își închipuie că este o bancă. Este vorba despre un mecanism de finanțare”, a explicat Ioan Iordache.
Potrivit acestuia, asimilarea acestor concepte ar permite identificarea unor soluții adaptate problemelor și particularităților economice ale României.
- „Hydrogen Valley trebuie să răspundă realităților locale, nu neapărat să existe câte una în fiecare regiune”
Ioan Iordache a atras atenția și asupra modului în care sunt abordate proiectele de tip Hydrogen Valley, care presupun integrarea producției, transportului, stocării și consumului de hidrogen într-un ecosistem regional.
În opinia sa, asemenea proiecte trebuie dezvoltate în funcție de potențialul industrial, resursele și necesitățile fiecărei zone, nu pe criteriul unei distribuții geografice uniforme.
„Dacă facem Hydrogen Valley în câteva locuri din România, ele trebuie să răspundă unor realități de acolo. Din păcate, în strategia hidrogenului sunt împărțite așa, în toată România, să fie fiecare regiune mulțumită și să aibă câte o vale”, a declarat președintele AEI.
Mesajul transmis de Ioan Iordache este că dezvoltarea sectorului hidrogenului necesită mai mult decât strategii, reglementări și finanțări: este nevoie de specialiști, de colaborare reală între cercetare și industrie și de proiecte tehnologice care să răspundă unor nevoi economice concrete.