Autor: Dr. Cristian Călin, Director Programe Gaze Verzi și Soluții de Decarbonizare, Delgaz Grid
Tranziția energetică presupune atingerea simultană a trei obiective: reducerea emisiilor, menținerea securității energetice și păstrarea competitivității economice. În acest context, infrastructura de gaze naturale nu mai trebuie privită exclusiv prin prisma combustibilului pe care îl transportă astăzi, ci ca o platformă energetică inteligentă, capabilă să integreze gaze regenerabile, hidrogen și alte molecule cu emisii reduse de carbon.
Astăzi, decarbonizarea nu mai este doar despre climă – este despre competitivitate; mai relevantă pentru România și Europa Centrală și de Est, unde industria este energointensivă, iar gazele naturale joacă încă un rol central.
Raportul Draghi privind viitorul competitivității europene, publicat în septembrie 2024, evidențiază necesitatea unui plan comun de decarbonizare și competitivitate, subliniind că Europa trebuie să reducă simultan emisiile de carbon, costurile energiei și dependențele externe, într-un mod care să mențină competitivitatea economică.
În acest context, este relevantă inițiativa recentă a comisiei Europene, de lansare a unei consultari publice pentru elaborarea unei noi Strategii Europene a Hidrogenului.
-
Infrastructura de gaze naturale – un avantaj strategic pentru România
Infrastructura de distribuție a gazelor naturale este o componentă importantă a lanțului valoric (veriga cea mai apropiată de consumator), care contribuie nu doar la decarbonizare, ci și la asigurarea securității aprovizionării cu energie, la reducerea dependenței de importurile energetice și la creșterea rezilienței sistemului energetic. Este un instrument necesar atât în combaterea sărăciei energetice, cât și în atingerea obiectivelor climatice.
Strategia Energetică a României și Strategia Națională a Hidrogenului recunosc infrastructura actuală de gaze naturale drept active strategice naționale, care trebuie modernizate și transformate pentru a integra și transporta gaze naturale, biometan, hidrogen și alte gaze cu emisii reduse de carbon către consumatori: industrie, transporturi, încălzire rezidențială etc.
Gazele verzi nu ajung la industrie, mobilitate sau la sectorul de încălzire fără infrastructura de transport și distribuție.
România dispune deja de un avantaj competitiv important: o infrastructură extinsă de transport și distribuție a gazelor naturale, dezvoltată pe parcursul mai multor decenii. Această infrastructură este vitală pentru deblocarea economiilor centrate pe gaze verzi, deoarece este de departe cel mai eficient mod de transport din mai multe perspective: capacitate, cost, timp și siguranță, comparativ cu alte opțiuni de transport. Totodată, conectează milioane de consumatori și acoperă o parte semnificativă a teritoriului național.
Pe lângă rolul de transport, infrastructura de gaze naturale oferă și o capacitate de stocare a energiei, “o baterie uriașă” imposibil de replicat economic prin baterii la scară națională (aceasta ar putea transporta o cantitate de energie de circa 100-130TWh/an). Acest aspect devine esențial într-un sistem energetic cu o pondere tot mai mare a surselor regenerabile variabile.
“Cost estimation of hydrogen admission into existing natural gas infrastructure and end use, November 2023” [Marcogaz].
* Care ar trebui să fie prioritățile în dezvoltarea infrastructurii?
Din perspectiva hidrogenului, având în vedere conceptul de „văi de hidrogen” – clustere regionale de producție, transport și consum, prioritățile sunt foarte clare, bazate pe cea mai mare valoare adăugată pe care o aduce hidrogenul. Aceasta înseamnă: industrie greu de decarbonizat (oțel, ciment, îngrășăminte, rafinării), mobilitate și încălzire.
Biometanul livrează acum, hidrogenul mai târziu, iar infrastructura de gaze este puntea dintre ele.
Rețelele de distribuție sunt în centrul integrării biometanului. Peste 60% din instalațiile de biometan din Europa sunt conectate direct la rețelele de distribuție.
Europa dorește să construiască o rețea masivă de de circa 58.000 km conducte de transport hidrogen (hydrogen backbone) până în 2040.
- Rata de conversie: ~60% din conducte. Aceasta este ponderea din rețea pentru care se preconizează utilizarea conductelor de gaze naturale convertite, ceea ce reduce costurile și accelerează implementarea.
- Estimare investiții: 80–143 miliarde de euro. Acesta este costul total estimat pentru realizarea viziunii 2040.
- Conform Hydrogen Council, doar o mică parte din capacitatea globală de hidrogen anunțată a ajuns la decizie finală de investiție (FID), ceea ce evidențiază provocările legate de bancabilitate, cerere și infrastructură respectiv blocajul financiar, la rezolvarea căruia trebuie să contribuie rețeaua de transport.
Conversia rețelelor actuale ar trebui să reprezinte prima opțiune ori de câte ori este fezabilă din punct de vedere tehnic.
Țările care conectează producția la consum și își pregătesc infrastructura își creează opțiuni industriale pentru viitor.
Harta infrastructurii europene de transport a hidrogenului arată un ecosistem în formare: proiecte de conducte noi și conducte convertite, producție, consum, stocare, terminale și porturi.
Astăzi există circa. 1.600 km de conducte de hidrogen în operare în Europa, însă modelul european de dezvoltare a viitoarei rețele H₂ se bazează predominant pe conversia infrastructurii existente de gaze naturale, aproximativ 60% din viitorul European Hydrogen Backbone fiind planificat să provină din conversia conductelor actuale. [observator….europa.eu], [news.susta…ectory.com], [ehb.eu]
- Studii și proiecte europene, inclusiv proiectele pilot, pe termen scurt ale Delgaz Grid: 20HyGrid și 30HyGrid au demonstrat că infrastructura de gaze naturale, care îndeplinește condițiile tehnice necesare, poate fi adaptată la standardul “H2 ready”, cu costuri reduse. Rețelele de distribuție existente din polietilenă, sunt compatibile, în mare parte, cu vehicularea de hidrogen pur, fenomenul de permeație fiind considerat nesemnificativ atât din punct de vedere al riscului în exploatare cât și al volumului de pierderi. În cazul rețelelor din oțel, fenomenul de permeație nu se produce, hidrogenul nu traversează peretele conductei.
- În scopul validării, pe termen mediu a acestor rezultate, Delgaz Grid a demarat proiectul pilot BlendUp30 -amestec de gaze naturale și până la 30vol.%hidrogen. Totodată a demarat și proiectul pilot HyGrid100- analiza, pe termen mediu, a comportării rețelei existente din polietilenă respectiv a instalațiilor de utilizare, dar cu aparate dedicate pentru hidrogen pur.
- Așa cum am menționat și cu alte ocazii, compatibilitatea infrastructurii de distribuție reprezintă doar una dintre condițiile necesare pentru integrarea hidrogenului. Deși nu fac parte din sistemul de distribuție propriu-zis, instalațiile/aparatele de utilizare ale clienților reprezintă o componentă esențială a lanțului valoric, fiind veriga finală prin care energia ajunge la consumator. Din acest motiv, pe lângă compatibilitatea rețelelor, este necesar să ne asigurăm și de compatibilitatea și siguranța în exploatare a instalațiilor și aparatelor de utilizare existente la utilizatori. Un motiv în plus, care arată importanța proiectelor pilot.
- Referitor la rețelele din oțel, studiul realizat de către DVGW în 2023- “Sample testing of steel material for gas pipelines and systems in order to evaluate their hydrogen suitability- Systematic material appraisal of steel (SyWeSt H2)”, arată faptul că nici în cazul conductelor din oțel nu există bariere relevante în ceea ce privește compatibilitatea cu hidrogenul. Conductele pot fi utilizate în continuare, doar părțile sau elementele individuale ale stației vor trebui modernizate sau înlocuite. [DVGW -Der Deutsche Verein des Gas und Wasserfaches/Asociația tehnică și științifică germană pentru gaze și apă]
Concluziile studiului următoarele:
- confirmă compatibilitatea conductelor de oțel;
- rețelele PE sunt în mare parte compatibile cu hidrogenul;
- în unele cazuri sunt necesare modernizări punctuale ale echipamentelor.
- rezultatele sunt transferabile și la rețelele de distribuție
”Dintre cele trei provocări de-a lungul lanțului valoric al hidrogenului verde – generare, transport și utilizare – transportul a fost acum rezolvat fundamental”, a declarat CEO DVGW, Gerald Linke.
Desigur, rămân provocări tehnice punctuale și cerințe stricte de siguranță, însă experiența proiectelor pilot arată că acestea sunt gestionabile.
A construi exclusiv infrastructură nouă pentru hidrogen și a ignora activele existente ar însemna costuri mai mari pentru consumatori și întârzieri semnificative în atingerea obiectivelor climatice. Aceasta este logica pe care se bazează și European Hydrogen Backbone.
Ca urmare, provocarea de astăzi nu mai este tehnologia, ci coordonarea și bancabilitatea; cum să decarbonizăm fără a pierde din putere economică, iar rolul infrastructurii existente de gaze naturale este crucial pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
O altă dimensiune esențială a transformării este digitalizarea. Rețeaua energetică a viitorului nu va fi definită doar de tipul combustibilului transportat, ci și de capacitatea sa de a gestiona în timp real informații și fluxuri energetice complexe. În acest context, infrastructura de gaze evoluează de la statutul de sistem fizic de distribuție către cel de rețea inteligentă, capabilă să integreze multiple tipuri de molecule energetice și să răspundă rapid cerințelor consumatorilor.
Tranziția energetică a României nu pornește de la zero. Infrastructura de gaze naturale existentă poate deveni fundamentul unei economii bazate pe molecule verzi. Viitorul aparține unui sistem energetic integrat, în care electricitatea, biometanul, hidrogenul și alte gaze cu emisii reduse de carbon lucrează împreună. În acest nou ecosistem, infrastructura de gaze naturale poate deveni una dintre cele mai valoroase platforme energetice ale României.
Acesta este unul din obiectivele Forumului “Gazele verzi – pilon strategic al tranziției energetice a României”, din 17 noiembrie 2026, organizat de Delgaz Grid în parteneriat cu Financial Intelligence.
| Știri BVB