Update articol:
EXCLUSIV

Interviu cu generalul Mircea Mîndrescu: “Suntem departe de apariția unui război nuclear; Oligarhilor ruși le place viaţa şi nu vor să moară. Războiul nuclear înseamnă moarte peste tot” – video

General Mircea Mindrescu
  • “Războiul va dura cât timp există mijloace şi cât timp există voință; aceste acțiuni de război vor continua până când cineva se va declara mulțumit sau incapabil”.

  • “Agresiunea Rusiei a fost ca un catalizator pentru NATO. Alianţa a renăscut deodată, în condițiile în care, anterior, se spunea că este o alianță fără putere, fără sens”.

  • “Nu cred că se pune problema unei integrări, unei înghiţiri a Republicii Moldova de către Federația Rusă”.

  • “Ceea ce e trist este că vedem reacţia sudului politic, adică a țărilor mai puțin dezvoltate. Parcă prea multe dintre ele se orientează către Rusia şi China”.

  • “Privind la noile categorii de armament ale Rusiei, în unele cazuri putem spune că Rusia a devansat Vestul în cercetarea necesară pentru proiectarea și producerea acestora”.

  • “Există niște planuri de transformare a Armatei Române, dar aceste planuri ar trebui acum revizuite, după Ucraina”.

  • “Dacă e nevoie, Turcia e prietenă și cu rușii, și cu ucrainenii, și cu NATO şi cu cine o ajută să își ducă la capăt obiectivele”.

  • Interviu cu generalul Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC), una din cele 10 organizaţii care au compus în 2013-2016 structura de comandă a NATO

 

Reporter: Au trecut şase luni de la invadarea Ucrainei de către Rusia. Care este opinia dvs cu privire la situaţia actuală din Ucraina?

Mircea Mîndrescu: Dacă este să ne referim la prezent, elementele militare sunt foarte vizibile prin dinamica pe care o observăm pe hartă.

 

Nu vedem înaintări ale forțelor ruse, nu vedem înaintări ale forțelor ucrainene, vedem schimbări mici de poziție, niște ajustări care trebuie percepute în contextul protejării unor elemente, mă refer la scoaterea acestora de sub bătaia forțelor inamice.

Este un oarecare echilibru în acest război. Nu cred că forțele au culminat. Când mergem la definiția lui Clausewitz despre punctul de culminare, ne referim la vârful războiului, care nu are decât o singură cale, în jos. Nu mai are unde să urce. Clausewitz vorbeşte de punctul culminant al apărării – în momentul în care apărarea cade – sau punctul culminant al războiului care este acel moment care, odată atins, poate fi pierdut.

În acest moment cele două forțe nu au atins punctul culminant.

Echilibrul dintre cele două forțe este determinat de capacitatea Federației Ruse de a susține material un conflict de asemenea amploare. Au fost discuţii despre calitatea armamentului, despre precizia lui – aspecte care trebuie dezbătute, dar nu putem spera că ruşii nu au cartuşe, proiectile, mijloace de război radioelectronic, mijloace de protecţie antiaeriană, aviaţie, rachete, acele „wunderwaffe” (arme minune) cu care Putin s-a lăudat în 2018 – mă refer la Kinschal, Poseidon, racheta antinavă care se lansează de pe nave împotriva navelor, Avangardul care poate zbura cu viteză supersonică.

Privind la noile categorii de armament ale Rusiei, în unele cazuri putem spune că Rusia a devansat Vestul în cercetarea necesară pentru proiectarea și producerea acestora.

În plus, Rusia beneficiază de elementul uman. Să nu uităm că Rusia are peste 150 de milioane de oameni. Poate să își asigure elementul uman militar necesar, ca număr.
Când vorbim de pregătire, de moral, acestea sunt alte aspecte care trebuie să fie luate în considerare.

În pofida unor presiuni ruse la care este supus președintele Putin de a declara mobilizarea generală, acesta nu a vrut să o facă, limitându-se doar la forţele active pe care le rotește, pentru că el vrea ca această operațiune să nu fie catalogată – cel puțin până în acest moment – un război clasic, spre deosebire de Ucraina care a recurs la această mobilizare.

El vrea ca această operațiune să fie integrată în acei parametri pe care i-a spus de la început – de operațiune militară specială, spunând că ruşii “vor să elibereze Donbasul plină de populație rusă, care a fost supusă unor activităţi genocidare de către ucraineni și nu facem altceva decât să mergem pe linia acelei idei care a apărut după momentul Kosovo în dreptul internațional care spune că există responsabilitatea de a proteja”.

În dreptul internațional public există câteva elemente extrem de ferme – norme imperative – nu ataci, nu faci război, ești prietenos. Aceste norme interzic cu adevărat recurgerea la agresiunea armată. Aceste norme au apărut înainte de Carta Națiunilor Unite semnată la San Francisco.

Avem interzicerea agresorului în pactul Briand-Kellogg în 1928, avem definirea agresorului la Londra, ca urmare a unui tratat scris de către Litvinov, la acel moment ministru de externe al Uniunii Sovietice. Avem apoi Carta Naţiunilor Unite care interzice de la primele capitole agresiunea. De asemenea, avem responsabilităţile membrilor permanenţi unde Rusia este prezentă, care spune că aceşti membri permanenţi, Consiliul de Securitate, sunt cei care răspund de pacea şi securitatea în lume.

Aş mai aduce în discuţie Tratatul Protocolului de la Lisabona şi Tratatul de la Budapesta, prin care Ucraina – care era cam a treia sau a patra forţă nucleară a lumii  după dezmembrarea Uniunii Sovietice şi avea peste 400 de mijloace de lansare, 1300 de capete de luptă, 40 de avioane care puteau face acest transport – a anunţat că renunţă la armamentul nuclear şi se conformează Tratatului de Neproliferare din 1968. Atunci au fost naţiuni garante precum SUA, Marea Britanie, chiar Rusia care au spus că vor sesiza Consiliul de Securitate în cazul unei agresiuni.

Acum vedem Rusia încălcând toate aceste tratate, dar vedem Rusia având posibilitatea de a continua războiul.

Vedem Ucraina , o țară mult mai mică decât Rusia, cam la o treime, care continuă războiul, dar nu poate să îl continue decât ajutată de către comunitatea internaţională, în primul rând de SUA care le oferă circa 13 miliarde de dolari ca ajutor nerambursabil.

Reporter: Sprijinul militar al Europei pentru Ucraina a început să scadă.

Mircea Mîndrescu: În Europa, părerile sunt împărțite. Există previziuni că va apărea un sentiment de oboseală.
Aceste sancțiuni sunt firești din punctul meu de vedere, dar au și un efect de bumerang. Deja avem probleme cu prețul la energie, la carburanți etc. – sunt chestiuni pentru care trebuie să plătim și unii oameni nu vor să le plătească.
Există voci, inclusiv în România, care spun: Dar de ce să plătesc eu pentru acest război?
Sunt alte voci similare și în alte părți ale Europei.

Să nu uităm că politicienii se uită la oamenii care îi votează, vor să aibă puterea și automat își calibrează atitudinea în conformitate cu dorințele publicului.

Iar publicul este foarte important – educația publicului și valorile pe care le îmbrățișează sau nu. Dacă între valorile tale există independența, suveranitatea, atunci poţi face sacrificii.

Pentru că nu poți fi liber doar tu pe lume. Libertatea ta trebuie să accepte și libertatea celorlați. Libertatea ta se sfârșește acolo unde jenezi libertatea celorlalți.

În momentul în care aceste valori sunt perene, bine crescute, înfipte bine în sufletul omului, acela va fi de acord să își jertfească bunăstarea, să îşi diminueze standardul de viață, astfel încât aceste valori să fie protejate.

În momentul în care pe cetăţean nu îl interesează, se ghidează după sloganul “După mine, potopul”, politicienii au mari probleme şi preferă o politică de care nu marșează foarte mult pe un ajutor total, definitiv, ci care vrea să împace toate părțile, cu puțină expectativă, pentru că nu se ştie direcţia sau cum vor reacționa oamenii din societate. În plus politicienii sunt atenţi la ce se întâmplă în economiile lor, pentru că economia unei țări este elementul fundamental pentru ca o țară să aibă mijloacele materiale necesare existenței și nu te poți juca cu asta.

Economia germană a fost construită având la bază relația cu Rusia pe care au cultivat-o ani de zile, crezând că, avându-i pe ruși integrați în contextul economic european, făcându-i dependenţi de mașinile vest europene, dar pe de altă parte luând de la ruși ceea ce pot ei oferi, toată lumea va fi fericită.
Uite că lucrurile nu au stat chiar așa.

Cred că Europa va trebui să aleagă la un moment dat. Să se facă un fel de clasament al valorilor pe care le îmbrățișăm şi “să aşezăm carnea” pe cuvintele pe care le rostim. Trebuie să definim clar ce e interesul național, ce sunt valorile naționale. Cum simt eu asta? Care sunt sacrificiile pe care sunt capabil să le fac pentru asta? Care sunt costurile pe care sunt gata să le suport?

La un curs Harvard, un coleg dintr-o țară din zona Mării Negre a dat o definiţie extrem de scurtă, dar extrem de clară –valoarea naţională este acel lucru pentru care eu îmi dau viață fără să clipesc. Tot ce nu se încadrează într-o asemenea definiție, ca acțiune, nu este valoare.

Această valoare nu poate fi decisă nici de mine, nici de tine, ci de noi toți, printr-o intersecție a tuturor valorilor comune.

Din punctul meu de vedere, valoarea naţională este cea care există, interesul este cel care îți protejează valoarea. Adică eu am niște valori la care mă gândesc și interesul este de a face ceva pentru a-mi proteja valorile, a le respecta. Noi avem şi vom avea valorile pe care le-am educat, acele semințe pe care le-am aşezat în sufletul copiilor noștri de când erau mici.

Reporter: În zilele noastre nu mai credeam că o să avem un război cu tancuri, cu soldaţi în camp, având în vedere modernizarea armatelor. Cum am ajuns în această situaţie?

Mircea Mîndrescu: Avem acest război pentru că avem aceste mijloace.

Când există tancuri, tunuri, avioane, bombe, rachete, nave, torpile în dotarea armatelor, ele vor fi folosite. Aici avem ceea ce se cheamă “jus in bello” – ce se întâmplă în război.
O altă problemă este “jus ad bellum” -cine declară acest război.
Pentru că, dacă aceste tancuri, tunuri, avioane sunt folosite pentru un război just de apărare este o altă chestiune.

Războiul se declară, se desfăşoară şi se încheie în primul rînd la nivel politic. Conducerea unui stat, oamenii politici sunt cei care decid să acţioneze sau nu acest mijloc, care este armata, respectiv războiul.

În momentul în care faci o strategie de a purta un război de apărare există 4 linii de angajare – este vorba despre acronimul DIME: diplomacy, intelligence, military și economy.

În interiorul acestei DIME avem ceea ce se cheamă puncte decisive, vorbim de o schemă logică. Nu poți să treci la punctul decisiv B dacă nu ai îndeplinit condițiile necesare înfăpturii punctului A. La aceste puncte decisive acţionează toate cele patru linii de angajare DIME.

De aici avem şi aşa numitul război hibrid.
Generalul rus Gherasimov a propus o diagramă a acţiunilor militare şi nemilitare în pregătirea şi desfăşurarea unui conflict. Când a văzut întinderea în timp şi preponderenţa acţiunilor, Gherasimov a spus că măsurile nemilitare sunt mai mari şi durează mai mult decît cele militare. Gherasimov a spus că a făcut această diagramă având în vedere acţiunile Vestului pentru a destabiliza anumite părţi ale lumii.

Reporter: Cum a jucat şi joacă România în acest război?
Mircea Mîndrescu: Nu cred că știm foarte multe detalii, dar, per ansamblu, având în vedere că toată lumea ne mulțumește, se pare că facem ceva bine.
La modul general, cred că am făcut ceea ce trebuie.
Un stat vecin a fost atacat de o mare putere militară – chiar dacă șunt discuții că nu mai e ce a fost, că e doar putere regională etc.
Dar Rusia și SUA sunt ţările care au cele mai multe focoase nucleare care sunt gata de întrebuințare în câteva minute, vreo 1600 fiecare.

Rusia şi Ucraina sunt aproape de noi.

Cred aveam datoria, ca membru responsabil al societății internaționale, în conformitate cu obligațiile națiunilor care sunt descrise în articolul 41, de a ajuta după posibilităţile noastre statul atacat Ucraina, care mai este și vecinul nostru. În mod normal, ar trebui să ajutăm orice stat care este atacat pe acest pământ, în funcţie de posibilități.
Este bine și că am primit ucraineni în România. Cu asta cred că am netezit anumite asperități, anumite stereotipuri pe care o parte a populației din Ucraina le aveau despre România.
Cei care au urmărit cu adevărat acțiunile umanitare au fost mirați că la granite, la început, au sărit în ajutor particulari, comunităţi locale, apoi a venit și statul român, cu elementele sale de putere care au ajutat acolo.

Am auzit voci care spun că facem prea mult, alte voci care spun că facem prea puțin. Nu știu cum să apreciez aceste eforturi pentru că nu știm toate detaliile efortului şi ajutorului pe care îl dăm vecinilor ucraineni.

Reporter: Ce ne puteţi spune de înzestrarea armatei României?
Mircea Mîndrescu: Există niște planuri de transformare a Armatei Române, dar aceste planuri ar trebui acum revizuite, după Ucraina.
Acțiunile din Ucraina reprezintă realitatea din acest moment. Va trebui foarte bine studiat ce s-a întâmplat acolo.
Și să vedem ce au avut ucrainenii, cum au utilizat ce au avut, care au fost locurile pe care rușii le-au lovit prima oară. De asemenea, avem nevoie de multe interviuri cu ofițeri ucraineni care au reușit să oprească ofensivă rusă.
Toate aceste aspecte trebuie foarte bine studiate în dinamica lor.

După ce înțelegem această realitate a zilei de azi, trebuie să ne uităm cu adevărat la aceea ce gândeam noi, la ceea ce avem în acest moment în depozite, pe planuri, doctrina și trebuie să analizăm: e bine, nu e bine, schimbăm, nu schimbăm, mai luăm categorii de armament mare sau mic.

Reporter: Cât de aproape suntem de un război nuclear?
Mircea Mîndrescu: Suntem departe de apariția unui război nuclear. Oligarhilor ruși le place viaţa şi nu vor să moară. Războiul nuclear înseamnă moarte peste tot. Din acest punct de vedere oamenii nu îi cred pe ruși sinucigași.

Pe de altă parte, doctrina militară rusă vorbește cu adevărat de posibilitatea întrebuințării armamentului nuclear atunci când existenţa statului este amenințată, când Rusia sau un aliat de al ei sunt amenințați cu armamemnt nuclear. Nu avem un asemenea caz.

Dar această categorie de armamente este în panoplie.

Preşedintele Putin, cel care a zăngănit prima dată ideea armelor nucleare, a gândit că cei care se vor opune probabil acțiunii sale în Ucraina şi vor ajuta Ucraina sunt cei care deţin arma nucleară – SUA, Marea Britanie, Franţa etc.

Şi a spus: Atenție, nu vă băgați, pentru că avem și noi această categoie de armament. Dar întotdeauna trebuie să fim foarte convinși că această politică declaratorie este asociată politicii nucleare a oricărui stat. Un stat care are arme nucleare are și politică declaratorie în acest sens, pe care o folosește pentru descurajare.
Politica declaratorie vrea să contribuie la descurajare şi să facă cât mai mică posibilitatea ca partea adversă să folosească arma nucleară.

Din nefericire, puterile nucleare, în majoritatea lor, nu au scris în politica lor nucleară că nu vor utiliza primele armele nucleare. Singura națiune din cei cinci membri permanenți ai ONU care are menţionat că nu va folosi prima arma nucleară este China.

Dacă toate celelalte țări şi-ar fi luat un asemenea angajament, situația ar fi fost mult mai puțin tensionată. Pentru că problema primei lovituri este destul de importantă pentru statele care sunt posesoare de armament nuclear. Din momentul în care ești informat că o lovitură nucleară a plecat împotriva ta, până când trebuie să iei o decizie, ai timp circa 10 minute, dacă vorbim de categorii vechi de armamente. Dacă vorbim de armament hipersonic, timpul de decizie s-a scurtat dramatic.

Este foarte important ca orice activitate nucleară, orice lansare de mijloc nuclear, să fie anunțată ca să fie evitate toate neînţelegerile. Să fie evitat ca o lansare clasică doar a vectorului să fie confundată cu o lansare nucleară.

În concluzie, nu cred că ne găsim în acest moment în pericolul utilizării de armament nuclear, mai ales cel strategic .

Reporter: Ce ne puteţi spune despre uciderea Daryei Dughina?
Mircea Mîndrescu: Este o chestiune regretabilă, pe care nu cred că au făcut-o ucrainenii. Dacă ar fi să exagerez în aprecierea mea ar trebui să spun că ucrainenii ar fi trebuit să o protejeze tocmai pentru ca rușii să nu dea vină pe ei, dacă ea sau tatăl ei ar dispărea.

Foarte rapid s-a rezolvat cazul, foarte rapidă a fost pusă concluzia, dar mi se pare de domeniul SF în sens negativ, povestea acestui atac e ca un film de comedie.

Din punctul meu de vedere, probabilitatea ca faptele să se fi desfășurat cum au spus rușii este extrem de mică, aproape de zero – dau o mică probabilitate pentru că nimic nu e imposibil.

Este clar că acest eveniment nefericit în care o tânără și-a pierdut viața este utilizat de Rusia în interes personal. Și Rusia se va agăța de acest eveniment ca să tragă cele mai mari foloase în scopul îndeplinirii obiectivelor sale.

Reporter: Cum va arată lumea după acest război? Cât va mai dura acest război?
Mircea Mîndrescu: Războiul va dura cât timp există mijloace şi cât timp există voință.

Pentru ca un lucru să treacă din teorie în practică, îți trebuie capabilitatea, trebuie să ai intenția și să te găsești în conjunctura favorabilă care să te facă să iei o decizie. Nu ești singur pe pământ.

Conjunctura favorabilă te face să crezi că intenția ta poate să fie dusă la îndeplinire. Asta a crezut și președintele Putin în februarie, când a analizat situaţia: a văzut că americanii au fugit din Afganistan, că Angela Merkel, cu care avea o relație bună, a plecat de la conducerea Germaniei, că președintele Macron avea problemele lui în Franța, că în Marea Britanie erau niște probleme cu Boris Johnson și Brexit, că Rusia şi-a consolidat prietenia cu China, că președintele Zelenski scăzuse în sondaje şi părea că nu mai are ajutorul Occidentului.

În plus, s-a gândit că, dacă vor fi impuse sancțiuni, nu vor fi totale, ci vor fi date cu jumătate de glas. Nu a crezut că vor fi blocate fondurile din bănci.
Lucrurile nu au stat aşa cum se gândea el.

Aceste acțiuni de război vor continua până când cineva se va declara mulțumit sau incapabil. Acum suntem în momentul în care avem doi nemulțumiți, dar capabili.

Ucraina nu este mulțumită, o parte din teritoriul său fiind ocupat, iar mare parte din economie este distrusă.

Rusia nu este nici ea mulțumită, pentru că ar fi vrut să aibă întreaga Ucraină, să dicteze în Ucraina sau cel puțin să aibă Donbasul istoric, Donbasul în Vest, Novorusia în sud. Dar Odesa încă aparține Ucrainei.

Ambele țări nu au culminat, în sensul că au mijloace materiale și voința de a continua.

Mijloacele materiale ale Ucrainei vin din sursă internă, dar și din Occident. Moralul ucrainenilor este unul ridicat.

La rândul lor, ruşii au propriile capabilități. Acum desfășoară o activitate diplomatică fulminantă. Ministrul Lavrov merge prin toată lumea.

Ceea ce e trist este că vedem reacţia sudului politic, adică a țărilor mai puțin dezvoltate. Parcă prea multe dintre ele se orientează către Rusia şi China, şi nu neapărat către valorile spre care noi am vrea să le vedem orientate.

Reporter: Ce rol joacă Turcia în acest conflict?
Mircea Mîndrescu: Turcia joacă rolul ei. Turcia se uită și de gândește doar la ea. Se vorbește de noul otomanism. Turcia este o mare națiune, cu o cultură extraordinară, care își aduce aminte că a ajuns de două ori ca să asedieze Viena.

Turcia a avut o politică generică – Nici o problemă cu vecinii. Acum nu mai are această politică, dacă ne gândim la Siria.

Acum are o politică „Patria albastră” care spune: “Noi trebuie să fim cel puțin o putere regională, trebuie să avem un cuvânt de spun pe plan mondial, să fim cineva de care să se țină cont. Mare Neagră este a noastră. Avem interesele noastre în Mediterana, mai ales în Mediterana de Est și nu ne sfiim să spunem că avem interese și să ne luăm de guler cu cine spune că nu avem dreptul să facem ceea ce facem unde vrem”.

În toate acţiunile sale, prin tot ceea ce face, Turcia își apără interesul național. Turcia vrea să se dezvolte și să își îndeplinească obiectivele naționale pe care le-a stabilit.
Dacă e nevoie, Turcia e prietenă și cu rușii, și cu ucrainenii, și cu NATO şi cu cine o ajută să își ducă la capăt obiectivele.

După încercarea de lovitură de stat din 2016, turcii nu au avut nici o jenă sau timiditate să înconjoare bază NATO de la Incirlik, izolând-o. Iar americanii se comportă foarte atent cu Turcia și toată lumea curtează Turcia. Toată lumea spune că Turcia este extrem de importantă pentru alianța NATO prin capabilitățile pe care le are, prin gestionarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele, conform cu Acordului de la Montreux.

Reporter: Este Republica Moldova în pericol, în contextul acestui război?
Mircea Mîndrescu: Rușii vor să influențeze politica în Moldova. S-o domine, adică Moldova să nu facă altceva decât ceea ce rușii vor.
Nu cred că se pune problema unei integrări, unei înghiţiri a Republicii Moldova de către Federația Rusă.
Acum depinde și de cum vede președintele Putin refacerea fostei Uniuni Sovietice – influență, granițe. Dar toate aceste lucruri sunt în evoluție.

O altă situație este cu Transnistria unde sunt deja forțe rusești acolo, este o zonă grea în Modova.
Cred că şansa Moldovei este integrarea și sprijinul internațional, mai ales al României, în ceea ce privește independenţa și suveranitatea. Contează enorm dorina poporului moldovean, pentru că cetăţenii modoveni sunt cei care vor decide atitudinea acestei țări față de presiunile Federației Ruse.

Reporter: Deci vom mai avea cel puțin câteva luni de război.
Mircea Mîndrescu: Așa pare şi așa cred. Cât timp există capabilitate și voință, conflictul va continua. Voință în sensul că nici o parte nu este mulțumită, pe de o parte, și fiecare crede că, prin continuarea acțiunilor, obiectivele lor se vor îndeplini.

Spre comparaţie cu martie, Rusia a pierdut o zonă ocupată cât teritoriul Danemarcei. Dacă ne uităm la ultimele 40 de zile, vom vedea că ruşii au câștigat un teritoriu de valoarea Andorrei. Rușii ușor, ușor au câștigat teren în zona lor de interes. În teoria militară se spunea că ritmul de ofensivă pe zi, în raportul de 3 la 1, este de 20 de km, în condițiile neutilizării armelor de nimicire în masă. Acum ruşii înaintează mai puţin de 1 km. Asta arată că rușii au devenit precauți, dar sunt deciși să continue, dacă ne luăm după declarațiile șefilor armatei ruse, că înaintează mai încet ca să evite pierderile de vieți omenești.
De cealaltă parte, Zelenski vrea să elibereze tot teritoriul Ucrainei.
Deci va mai dura.

Reporter: Ce ne puteţi spune de leadershipul european în contextul invaziei din Ucraina?
Mircea Mîndrescu: Agresiunea Rusiei a fost ca un catalizator pentru NATO. Alianţa a renăscut deodată, în condițiile în care, anterior, se spunea că este o alianță fără putere, fără sens.

Acum avem o NATO foarte puternică, care și-a dat seama că nu trebuie să mai viseze, care acționează, care trimite forțe la graniță pentru a construi capabilitatea militară pentru a face faţă amenințării ruse, fără a fi cu adevărat amenințătoare pentru Rusia.

Când te uiți cu adevărat la capabilitatea pe care NATO o are așezată aici, care este de apărare, ea nu este amenințătoare pentru că NATO se bazează nu neapărat pe prima linie, ci pe forțele de întărire care vor veni. Aceste forțe de întărire nu reprezintă o amenințare pentru că nu sunt la granița Rusiei.

În ceea ce privește Europa, din nou avem o unitate la care rușii nu s-au așteptat. În acest moment vedem sancțiuni. E adevărat că sunt anumite opoziții în ceea ce privește anumite categorii de sancțiuni – mă refer aici la țările care nu au rezerve de gaze, petrol etc, şi care trebuie să negocieze cu Rusia. Aici trebuie găsite soluții pentru că nu poți să-i spui unei națiuni sinucide-te, strânge-te singur de gât!

În context european, dacă vrem cu adevărat să construim o comunitate europeană – şi se pare că vrem să o facem – vor trebui găsite soluții pentru a da un răspuns adecvat şi acestor elemente, care sunt foarte importante pentru națiunile respective.

Pentru că prietenia europeană și o comunitate nu se pot construi numai într-un mod egoist. Trebuie să te uiți și la nevoile celorlalți şi ei la nevoile tale. Și din discuții, din înțelegere reciprocă să se ajungă la un compromis în sensul bun al cuvântului. La o politică avantajoasă pentru toți. Și individual și global.

BVB | Știri BVB

E-mini Dow Jones TURBO LONG 0.001/28,000/29,000 (EBDOWTL22) (26/09/2022)

Tranzactionare valoare rascumparare in piata RVSP pe 27 si 28 Septembrie 2022

TURBO LONG ON GOLD FUTURES (RCGLDTL2) (26/09/2022)

Suspendare tranzactionare - 11:31 - Notificare Raiffeisen Centrobank AG atingere bariera

MedLife S.A. (M) (26/09/2022)

Notificare - rascumparare actiuni proprii 19 - 23 septembrie 2022

BRK Dow Turbo Long 29850 (BKDOWTLB4) (26/09/2022)

Tranzactionare valoare rascumparare in piata RVSP pe 26 si 27 Septembrie 2022