• “Pe bursa energiei nu există infracţiune; manipularea de piaţă nu este considerată penală”

• “Piaţa unică a energiei – concept politic bun, principiu economic solid, implementare dezastruoasă” 

• “În România, s-a ajuns ca PZU, o piaţă de reglaj, să fie piaţă principală; Este o absurditate. PZU a ajuns la peste 50% din piaţă”

• “Toată arhitectura unei burse de energie ar trebui să fie primordial focalizată pe protecția consumatorilor casnici și industriali împotriva abuzurilor participanților la piață profesionişti”.

• “Dacă ne uităm la aşa-zisa arhitectură de piaţă din România, profesioniștii pot să abuzeze de consumatorii finali industriali și casnici cum vor ei și nu li se întâmplă nimic”.

• “Dacă vrei cu adevărat să faci o CCP, o faci în şase luni. Dar cred că nu a fost interes să se facă, pentru că altă explicație nu am. De ce? Vedem azi în preţuri”.

• Interviu cu Marian Năstase, preşedintele Consiliului de Administraţie al Alro Slatina

Reporter: Stimate domnule Năstase, Uniunea Europeană plănuiește acțiuni urgente pentru a încerca să atenueze creșterea prețurilor la energie și elaborează propuneri pentru reformarea pieței de energie electrică, potrivit președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen. De ce am ajuns în această situaţie şi ce e de făcut?

Marian Năstase: Conceptul politic de a avea o piață unică a energiei este perfect aliniat cu principiile care stau la baza arhitecturii europene.

Uniunea Europeană a început, în fapt, ca o uniune economică și cele trei principii fundamentale care stau la baza arhitecturii europene sunt: libera circulație a capitalurilor, libera circulație a persoanelor, a forței de muncă și libera circulație a mărfurilor. Iar energia este o marfă.

Din punct de vedere al principiului politic, mi se pare că a fost o iniţiativă foarte bună. Şi din punct de vedere al conceptului economic este foarte bună, pentru că orice marfă pe care o vinzi pe o piață mai mare beneficiază, pentru consumatorul final, de avantajul concurenței.

Cu cât sunt mai mulți competitori care concurează pentru a își vinde mărfurile, cu atât, la final, consumatorul sau cumpărătorul acelui produs va plăti mai puțin. Ceea ce iarăși este un principiu solid economic.

Ce a fost greşit este că s-a făcut o implementare dezastruoasă a acestei piețe unice a energiei la nivel european. De ce?

În primul rând, pentru că nu s-a ținut cont de particularitățile mărfii, care este energia. Energia nu este o marfă oarecare, ci, în primul rând, este o utilitate. Fără energie nu prea putem să trăim. Pentru industrie, energia este o materie primă. Nu există industrie astăzi care să nu o folosească.

În al doilea rând, energia nu poate fi transportată decât printr-un sistem de rețele specific, ca și la gaz. Ce înseamnă asta? Dacă ne uităm pe harta europeană a interconectărilor și a densității infrastructurii energetice, o să vedem că ea scade pe măsură ce merge spre est. Este foarte bine dezvoltată în vestul Europei, din ce în ce mai puțin dezvoltată spre estul Europei, iar în estul Europei inclusiv interconectările sunt foarte puține. Deci posibilitatea de a aplica principiul canalelor comunicante și de a avea o piață unică e redusă. Aşa că, primul pas pe care ar fi trebuit să îl facă autorităţile ar fi fost să focalizeze investițiile, în principal pe dezvoltarea masivă a infrastructurii și a interconectărilor.

O altă chestiune este că energia nu poate fi stocabilă decât în anumite limite, prin baraje și în tot soiul de alte chestiuni, care, la final, s-au dovedit neviabile, cum ar fi stocarea energiei în peșteri, compresoare. Bateriile sunt noua modă pentru stocare, dar şi aici sunt discuţii. Bateriile au apărut din nevoia de a echilibra regenerabilele, care nu e un lucru rău. Dar, ca de obicei, sunt susținute de noua religie verde care spune că ajută la reducerea poluării, ceea ce nu e cazul, pentru că poluează foarte mult. Bateriile clasice poluează foarte mult pentru a fi produse.

Deci, conceptul politic a fost bun, principiul economic a fost sănătos, dar implementarea a fost dezastruoasă, pentru că s-a spus că, la nivel european, trebuie să avem o piață a energiei, o bursă a energiei. Și, în momentul în care s-a trecut la implementare, s-a lăsat la latitudinea statelor să își facă, fiecare, o bursă după cum îl taie capul.

În general, bursele au niște principii foarte clare. O piaţă liberă – sună ca un paradox- este foarte puternic reglementată. Toate bursele de valori de pe lumea asta, ca și bursele de mărfuri, sunt puternic reglementate.

De exemplu, pe Bursa de Valori ai mai mulți participanți, ai emitenții care știu ce fac, când emit titluri de valoare la bursă. Sunt profesioniști, au departamente specializate care știu ce înseamnă Bursa de Valori.
Tot la BVB, avem brokerii care sunt echivalentul traderilor şi al furnizorilor pe piaţa energiei, care sunt foarte bine pregătiți – dau examene, sunt acreditați și așa mai departe.
O altă categorie, tot la BVB, sunt investitorii, care sunt de două feluri: investitori instituționali, care și ei la rândul lor beneficiază de pregătire, şi investitorii persoane fizice care dispun de o capacitate redusă de analiză și de o pregătire mult mai mică. Deci cei care riscă banii la bursă sau cei care investesc banii la bursă sunt investitorii.

Și atunci toată reglementarea care se face în jurul burselor de valori este ca participanții profesioniști și cu un nivel de expertiză foarte ridicat să nu abuzeze de cei care, de fapt, investesc bani. Și pentru asta există regulamente foarte stricte, există sisteme de garantare a tranzacțiilor, există case de clearing, în așa fel încât cei care investesc banii să nu fie păgubiți.

Hai să vedem ce s-a întâmplat pe așa-zisa bursă a energiei.
Să le luăm în oglindă. Avem emitenții – producătorii de energie care știu ce fac şi ce vând pentru că energia e viaţa şi meseria lor.
Avem intermediarii care, la rândul lor, sunt foarte bine pregătiți şi ştiu ce fac. Furnizorii sunt de două feluri: furnizori care au în spate distribuții și care de fapt sunt asimilați cu traderii şi traderii puri.
Și avem consumatorii industriali și consumatorii casnici.
În cazul consumatorilor industriali, dacă pentru ei energia reprezintă mult în costuri, își dezvoltă departamente interne şi înțeleg încet-încet regulile jocului.

Dar consumatorii casnici habar nu au de energie. Sunt pur și simplu captivii acestei arhitecturi de piață. Și o bună parte din consumatorii industriali sunt captivi pentru că nu toți sunt și furnizori.

Spre deosebire de bursele de valori, unde te duci și investești doar dacă vrei, în cazul bursei de energie eşti obligat să apelezi la ea. Și atunci toată arhitectura unei burse de energie ar trebui să fie primordial focalizată pe protecția consumatorilor casnici și industriali împotriva abuzurilor participanților la piață profesionişti.

Așa funcționează toate bursele. Și asta nu s-a întâmplat pe bursa energiei cam de peste tot.

Fiind lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, fiecare ţară și-a făcut bursa după cum a crezut de cuviinţă. Sunt țările mai dezvoltate care au gândit mai bine schema de la început și au zis că trebuie să meargă pe principiile fundamentale de protejare a consumatorilor de abuzurile profesioniștilor.

Dar sunt şi țări, cum este piața din România, unde, din păcate, bursa de energie nu e nici pe departe ceea ce ar trebui să fie. Dacă ne uităm la aşa-zisa arhitectură de piaţă din România, profesioniștii pot să abuzeze de consumatorii finali industriali și casnici cum vor ei și nu li se întâmplă nimic.

Reporter: Nu există sancţiuni? 

Marian Năstase: Eu am o vorbă: de Fisc și manipularea pieței nu scapi în nici o ţară de pe glob. Atunci când vorbim de o manipulare de piață în America se lasă cu sancțiuni imense şi dosare penale. Peste tot în lume, cu excepţia bursei de energie din România.
Aici se spune: Am dat ţeapă consumatorului? Ce poate să îmi facă reglementatorul? La limită, deocamdată, se dau amenzi, au mai crescut, dar oricum sunt nesemnificative, dacă ne uităm la volumele de bani care se mișcă în momentul de faţă pe piața energiei, bani care, de fapt, nu există. Economia României nu are banii aştia ca să susţină preţurile actuale.

Mai există amenda la cifra de afaceri, dar e o amendă destul de mică, având în vedere profiturile gigantice obţinute.

O altă sancţiune este luarea licenţei. Dar, a doua zi, el se poate duce la ANRE, depune autorizarea pe altă firmă, plătește o sută de mii de euro care, la sumele care se vehiculează acum în piaţa energiei, sunt derizorii şi într-o săptămână – două este din nou operabil pe piață.

Pe bursa energiei nu există infracţiune. Manipularea de piaţă nu este considerată penală. Nu înțeleg de ce abuzurile sunt lăsate nepedepsite, adică sunt considerate doar contravenții.

Reporter: Cine ar trebui să supravegheze piaţa de energie?

Marian Năstase: La nivel european, eu cred că ESMA ar fi trebuit să aibă un rol mult mai activ în reglementarea pieței de energie. Pentru că Autoritatea Europeană de Supraveghere a Piețelor ar trebui să reglementeze și să supravegheze toate piețele. Aşa cum se uită la piețele de metale, trebuie să se uite și la piețele de energie.

ANRE este un reglementator. ACER-ul european nu ar trebui să fie cel care reglementează piața.
Vă dau un exemplu: noi avem ASF şi ANRE. Vreți să îmi spuneți mie că specializarea și expertiza care există la ASF există și la ANRE, în ceea ce privește organizarea pieței? Eu sunt destul de sceptic. M-aș mira să existe la ANRE cel puțin un specialist care să fie la nivelul celor din ASF.

Cum poți să ceri ca piața să fie reglementată de ANRE care nu are specialiști? Cum poți să ceri la nivel european să fie reglementată de ACER când ESMA nu este implicată?

Orice criză scoate la suprafață ce nu merge. Când treaba merge bine, nu se observă nimic. La criză, cum este acum, ce nu merge, se vede. Iar acum vedem ce se întâmplă în piața energiei, preţul a explodat, se apropie de 5000 de lei MWh, vorbim de niște sume fabuloase.

Reporter: Cum ar trebui să se schimbe arhitectura pieţei?

Marian Năstase:  La nivelul Comisiei Europene este o presiune constantă de anul trecut, accelerată de la preluarea preşedinţiei de către Franţa, să se schimbe modeul de piaţă. Primul statement pe care l-a făcut Franța când a preluat președinția a fost să se reformeze arhitectura de piață a energiei în Europa.

Nu s-a făcut nimic până acum, dar situația s-a agravat exponențial. Noi trăim într -un triplu hamburger de crize – avem criza energiei, criza militară, criza umanitară, criza inflaţionaistă şi vine şi criza alimentară.
Crescând exponențial problema, suntem în situația în care, chiar și la nivelul Comisiei, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se schimbe arhitectura pieţei.

Nu se poate ca preţul spot să-ţi determine ţie prețul la care să cumperi energie. Prețul spot trebuie să fie un preț de reglaj. Adică cine nu şi-a făcut planul foarte bine, se duce şi cumpără energie de acolo.

Sunt companii care vând 80% pe contracte pe termen lung şi 20% rămâne pe spot. Aşa facem şi noi, ca să putem să ne uităm și la oportunitatea pe care piața ne-o poate oferi la un moment.
Piaţa zilei următoare (PZU) este o piață de reglaj. Ce înseamnă asta? Dacă eu ştiu cu două zile înainte că opresc un utilaj, fac notificările la piaţă şi cu cantitatea respectivă mă înscriu în PZU şi o vând acolo. Când repun utilajul în funcţiune, anunţ piaţa şi îmi cumpăr din PZU cantitatea de energie de care am nevoie.

În România, s-a ajuns ca această piaţă de reglaj să fie piaţă principală. Este o absurditate. PZU a ajuns la peste 50% din piaţa energiei. Sunt unii care spun că, în alte ţări, PZU este 70% sau 90%, dar acolo sunt alte mecanisme în spatele pieţei.

Aşa cum am mai spus, bursele de energie s-au făcut diferit, de la stat la stat.
Comisia Europeană pare că nu prea are idei ce să mai facă cu piaţa energiei, dacă a ajuns să ne spună că trebuie să reducem temperatura din casă, să mai stingem nişte becuri sau să mai punem 3-4 pulovere pe noi. Noi, care am trăit deja asta, avem reflexul de respingere. Poate că noilor generații li se va părea cool să trăiască așa, o lună, două, trei, dar după un an de zile cred că nu vor mai vrea, s-ar putea să nu mai fie aşa de cool.

Şi mă întreb: De ce trebuie să fac eu sacrificii, pentru ca niște traderi să facă profituri uriaşe? Asta nu înţeleg.

Cum, de exemplu, nu înțeleg ce s-a întâmplat cu energia verde. Înţelegerea a fost că noi subvenționăm construcția de energie regenerabilă prin taxele noastre. Am fost de acord să plătim din taxele noastre subvenții masive ca să dezvoltăm energie verde, obținând la schimb energie accesibilă și ieftină. Dar astăzi vedem că nu e nici accesibilă și nici ieftină.

De aceea trebuie schimbat mecanismul de piață.

Reporter: Trebuie schimbată metodologia „preţului marginal”?   

Marian Năstase: Criza energiei a început înainte de situaţia din Ucraina. Atunci era cărbunele care seta preţul. Acum e gazul. Trebuie să decuplăm prețurile, mă refer la acest preț marginal, de tranzacțiile normale pe care și furnizorii, care au în spate populație, și consumatorii industriali ar vrea să le aibă pentru businessurile lor și pentru traiul de zi cu zi al populației. Altfel, situația se va accelera.

Preţul marginal a apărut pentru investiţiile în energia regenerabilă, acesta a fost principalul criteriu, pentru că au vrut să forţeze închiderea cărbunelui. Pentru a duce la îndeplinire acest obiectiv, s-a spus că toţi ceilalţi trebuie să se alinieze la prețurile cărbunelui, să facă nişte profituri foarte mari, să îşi vândă cu prioritate energia, iar cărbunele să fie ultimul care îşi va vinde energia. Dacă nu va reuşi să o vândă, va închide. Iar ceilalți, care acumulează profituri, ar trebui să facă investiții în regenerabile, ceea ce nu prea s-a întâmplat.

Cam asta a fost gândirea cu metodologia preţului marginal.
Numai că trăim într-o lume nefirească, pentru că nu s-a întâmplat așa. Investițiile s-au făcut în continuare din taxele noastre, marii câştigători ai preţului marginal din ultimii 15 ani nu au făcut investiţiile în regenerabile, iar acestea au beneficiat în continuare de subvenții fără număr.

Suntem într-o situație în care, deși se strâng foarte mulți bani din piață, banii nu ajung înapoi în piaţă, în investiţii, ci se duc către acţionari, către taxe şi dividende.

De ce trăim într-o lume nefirească? Să vă mai dau un exemplu. Weekendul trecut, vestea zilei a fost că vom da subvenții pentru achiziția de lemne.
Acum doi ani de zile, era un domn de la Garda de Mediu care umbla singur precum detectivul Colombo prin județul Ilfov ca să numere coșurile de prin comune, pe unde ieșea fum, și voia să promoveze o ordonanță prin care să forțeze populația României să-şi dărâme sobele și să și închidă centralele pe lemne.

Iar acum câteva zile s-a propus să dăm subvenție pentru achiziția de lemne pentru ca populaţia să îţi cumpere lemne.

Păi ce făceam azi, dacă dărâmam sobele acum doi ani? Ce făceam dacă închideam centralele pe lemne? Când am făcut bine? Acum sau atunci? Când am greşit? Acum sau atunci?

Reporter: Credeţi că ar fi utilă suspendarea PZU?
Marian Năstase: Cred că ar fi util ca PZU să revină la ce a fost ea desemnată să facă, adică să fie acea piață de reglaj pentru situații predictibile.
Pentru situațiile nepredictibile, avem piața de echilibrare, acolo cine nu e atent și nu este interesat ce se întâmplă cu afacerea lui se duce în echilibrare și plătește. Acolo trebuie să fie niște prețuri penalizatoare pentru că piața de echilibrare este o piață penalizatoare. Nu ești atent, plătești. Ești atent, intri pe PZU.

În afară de cele două piețe, restul energiei trebuie tranzacționată pe contracte bilaterale pentru industrie. Toate băncile îmi cer business-planul pe cinci ani. Anul trecut, am participat la 86 de licitații şi am câştigat una, 5 megawati luna mai 2023. Atât. Din 86 de licitaţii.

Iar banca mă întreabă care este preţul energiei în acest business-plan. Şi eu îi arăt un preţ, dar trebuie să îi arăt şi pe ce mă bazez. Eu ce să îi spun: Pe vocea şi talentul meu! Pe ce să îi spun că mă bazez? Pe 5 megawati cumpăraţi pentru mai 2023? Mi-aţi da banii dacă v-aş spune asta?

Am încercat şi piaţa marilor consumatori (PMC), acolo am cumpărat energie de la Nuclearelectrica, printr-o singură tranzacţie. Dar am observat că producătorii de energie, care sunt în majoritate deţinuţi de stat, nu se simt confortabili să iasă pe PMC.

Reporter: Cine ar trebui să facă reglajul cu PZU? ANRE sau OPCOM?
Marian Năstase: Orice stat de pe lumea asta are toate pârghiile să facă ce își dorește, iar el trebuie să își dorească bunăstarea cetățenilor și o activitate economică sănătoasă, care să-i producă taxe și impozite. Dacă există voință politică se face și eu cred că se va face.

În momentul de față, povara acestor bani care nu există a trecut pe bugetul de stat în mare parte, care înseamnă tot taxele și impozitele noastre. Și statele, aici, nu au prea multe opțiuni – ori măresc impozitele și taxele pentru toată lumea ca să crească volumul de bani la bugetul de stat, ori se împrumută. Alte soluții nu sunt. Și bineînțeles că există state care încep să tipărească bani, dar asta se duce direct în inflație – după ce că avem inflaţie prin energie, mai avem şi inflaţie prin masă monetară.

În actualele condiții de multi-criză, să mărești taxele și impozitele când oamenii deja o duc foarte greu nu e o soluţie pentru că nu e sănătos economic, pe lângă faptul că e nepopular. Iar să te împrumuți, iarăși nu e sănătos economic, pentru că ratele la împrumuturi cresc, pentru că și finanțatorii sunt tot bănci care te întreabă ce faci cu banii.
Iar tu îi zici: Vreau să îi dau unor traderi care fac niște profituri monstruoase. Îţi dau băncile banii, dar la dobânzi foarte mari.

Reporter: Este preţul reglementat o soluţie?
Marian Năstase: Prețul reglementat e o soluție, dar suntem cuplați. Situaţia este foarte complicată. Dacă reglementezi, rişti ca traderii să îţi exporte energia.
Ar trebui să spui că vii cu preţ reglementat, iar energia nu poate fi exportată. Dar, în acest caz, încalci tratatul UE de liberă circulație.
Ce se poate face? Există, de exemplu, platforma marilor consumatori unde se pot face tranzacții, cumpărătorii fiind consumatori. Prin lege, nu au voie să exporte energia, nu au voie să o revândă decât către companiile din grup. Dar după cum s-a văzut, acolo nu se fac tranzacţii.

Mai există o altă posibilitate, dar aici noi am ridicat problema de când s-a aprobat Legea 123 modificată, în decembrie anul trecut. S-a pus în lege posibilitatea de a avea contracte bilaterale. Referitor la această lege, am spus că trebuie să existe obligativitatea producătorilor de energie de a aloca o cantitate de energie pentru contractele bilaterale care să se facă doar cu consumatori finali sau cu furnizori care au în spate consumatori finali. Nu știu dacă există contracte bilaterale semnate în piață. Dacă sunt, sunt foarte puține.

Astăzi suntem într o situație de speculă maximă. E în firea umană.
Energia trebuie să o plăteşti zi de zi şi lună de lună. Asta e particularitatea și de asta nu se poate închide acest robinet care sugerează bugetul de stat.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la autorităţi?

Marian Năstase: Suntem în proces de a analiza împreună cu avocații și specialiștii nostri pe energie noul pachet de măsuri prin care se actualizează Ordonanţa 27 la noua realitate economică și în ce măsură rezolvă problemele consumatorilor.

Noi plătim toate facturile din sistemul energetic și vrem să vedem dacă le adresează, pentru că în momentul de față presiunea e pe bugetul de stat. Banii pentru furnizori trebuie daţi de la bugetul de stat.

Noi am avertizat acum un an de zile, când s-a dat prima ordonanță de plafonare cu compensare, că aceasta nu va duce la scăderea prețului. Pentru că, dacă cineva îţi  dă banii înapoi, nu te mai interesează preţul la care vinzi. Nu există niciun interes să fii atent cum îți cumperi energia pentru că statul îți dă banii. Acest mecanism a dus la creşterea preţurilor. Pe lângă faptul că sunt și alți factori care, combinați, au mai determinat creșterea prețurilor, ceea ce a pus capac.

Dacă tot nu suntem capabili să modificăm mecanismele așa- zisei piețe de energie de la București, mă refer la OPCOM – pentru că la Bursa Română de Mărfuri au un mecanism de garantare a tranzacțiilor, care este deocamdată mic, dar e în creştere – atunci măcar să punem în lege ca toți cei care cumpără energia să aibă în spate consumatori, fie că-s furnizori, fie că sunt traderi.

Reporter: Contrapartea Centrală ar ajuta în situaţia actuală …
Marian Năstase: Deocamdată, CCP nu există. Ar fi utilă, dar nu există, nu funcționează.

Dacă vrei cu adevărat să faci un CCP, o faci în şase luni. Dar cred că nu a fost interes să se facă, pentru că altă explicație nu am. De ce? Vedem azi în preţuri.

Avem contracte care se rup de către furnizori, traderi şi alte tipuri de intermediari și care nu pățesc nimic. Dar eu rămân fără energie. Ceea ce nu se întâmplă la Bursa de Valori. Acolo, dacă cineva nu livrează acțiunile pentru care a primit banii, pierde licența și nu mai intră înapoi cu o altă licență. Iese scandal. ASF şi BVB au mecanisme foarte stricte de anchetă pentru manipulare de piață de capital. În piaţa de energie nu sunt. Aici trebuie să tragem noi semnale de alarmă în presă, că sunt unii care își revând energia de la unul la altul sau de la o societate a lui la altă societate a lui, ca să crească prețul.

După ce am atras atenţia cu privire la aceste probleme, a ieşit ANRE, foarte doctă, şi ne-a spus că anchetează tranzacții de la A la B şi de la B la C. Dar de fapt e speculă, vorbim de un lanţ de speculanţi suveică care trebuie anchetaţi instantaneu. Informaţiile există deja. Se fac raportări peste raportări. Nu mai trebuie decât să se acţioneze.

Vă dau un exemplu care a apărut recent pe piaţă. Mă uitam în ecrane și ce văd pe piața gazelor: la vânzare, zeci de oferte, pe la 1400 de lei. La cumpărare, era o ofertă la 990 de lei. În mod normal, dacă ai mulţi vânzători şi un singur cumpărător, e bătaie printre vânzători ca să vândă marfa singurului cumpărător. În situaţia pe care v-o povestesc acum, niciunul din vânzători nu a scăzut prețul. De ce?
Pentru că era pentru produsul septembrie. Era ultima zi când se putea tranzacționa pentru luna septembrie. Logica e foarte simplă – nu vrei pentru toată luna, mâine te prind în PZU pentru gaze şi o să îţi dau la ce preţ vreau eu. Asta e un caz clar de foreclosure, de blocare a pieţei. După părerea mea, Consiliul Concurenţei trebuie să ancheteze imediat.

E clar că designul pieţei de energie este fundamental greşit. Toate investițiile pe care le am făcut în eficiență energetică se duc pe apa sâmbetei, pentru că se tolerează asemenea comportamente abuzive. Fabricile noi care s-au făcut în România, investiții de sute de milioane de euro, sunt în pericol pentru că tolerăm această situație de pe piața energiei.

Reporter: Ce ar trebui să se facă în România?
Marian Năstase: Sperăm ca noile  modificări la Ordonanța 27, de data asta, să rezolve mai multe probleme și să protejeze în mod corect consumatorii casnici, consumatorii industriali și impozitele și taxele noastre pe care le plătim bugetului de stat. Autorităţile au modificat Ordonanța 27 pentru că încasările nu au fost nici pe departe la nivelul la care ar fi trebuit să fie.

Se propune și un sistem nou de  suprataxare. Noi am spus asta de foarte mult timp: trebuie taxat tot lanţul. Nu pot să taxez doar producătorii și celorlalţi să nu le faci nimic. Producătorii de energie au vândut cu 300-500 de lei și a ajuns la noi la 4.000 de lei, aceeași energie.

Eu am zis să se lase o marjă rezonabilă de profit, dar restul să se impoziteze.

Şi Comisia Europeană a cerut impozitarea pentru că sunt profituri nejustificate. Nu se justifică cu nimic abuzul asupra consumatorilor.

Traderii din alte pieţe fac ceva, îşi asumă nişte riscuri. Dar în piaţa de energie intermediarii nu aduc niciun fel de valoare adăugată și asta este fundamental o problemă la nivel european. Ce valoare adăugată face cineva care a cumpărat energie anul trecut cu 300 de lei și o vinde acum cu 5000 de lei? Cum se justifică diferența dintre 300 de lei și 5.000 de lei?

S-a spus că statul e marele câştigător, dar statul a primit doar TVA de 19 la sută. Diferența rămasă este gigantică și noi o plătim.

Reporter: Când vedeţi o reconfigurare a pieţei de energie?

Marian Năstase: Părerea mea este că situaţia se va decide la Bruxelles.
Autorităţile ar trebui, aşa cum unele ţări au făcut deja, să impulsioneze și să menționeze obligativitatea de contracte bilaterale cu consumatorii finali sau cu furnizori care au consumatorii finali industriali în portofoliu, pentru că populația este protejată deja.
Industria trebuie să aibă acces la energie la un preț rezonabil, pentru nevoile ei, care să susțină competitivitatea industriei româneşti prin contracte bilaterale. Aici trebuie obligativitate.

O anumită cantitate din producția de energie națională trebuie redirectionată către consumatorii finali industriali, pe termen lung. Altfel nu se poate.

Acest lucru este important pentru că o să ne trezim în 2026 cu proiecte de regenerabile și proiecte energetice de-a lungul și de-a latul Europei si nu o să mai ai consumatori. Dacă nu se face asta, companiile vor intra în faliment şi transferăm problema băncilor în 2026, ceea ce mi se pare criminal. În loc să trecem în linie dreaptă, mergem din gard în gard.

Reporter: Ați avut discuții cu autoritățile?
Marian Năstase: Am avut discuții cu autoritățile din decembrie încoace. Cred că există o preocupare la nivelul Guvernului, la nivelul autorităților executive ale statului.

Nu există om pe lumea asta care să nu înțeleagă faptul că degeaba compensez factura cetățeanului la el acasă, dacă el rămâne fără loc de muncă. Şi din discuțiile avute e clar că există o preocupare majoră în direcția asta.

Dar există de asemenea și instituții cărora nu prea le pasă. Cum e ANRE. Am ridicat subiectul de atâtea ori şi nu s-a întâmplat nimic.

ANRE a dat mii de amenzi, dar mici. Iar rolul amenzii este să schimbe comportamentul participantului la piața respectivă. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Reporter: Dar ANPC şi-a făcut treaba? Consiliul Concurenţei?

Marian Năstase: În perioada asta am constatat că ANPC realmente şi-a făcut treaba atît cât a putut în energie. Nu auzisem de ani de zile de ANPC decât că depistase nişte mici pe la Constanţa, ocazional. Acum ANPC, deși nu are instrumentele legale suficiente, totuși și-a făcut treaba.

Din nou o anomalie. Tu, ANRE, care ești reglementatorul pieței nu iei măsuri, când tu ar trebui să protejezi consumatorii casnici și industriali de abuzurile participanților profesioniști. Şi vine ANPC şi face niște lucruri mult mai spectaculoase, cu instrumentele limitate pe care le are la dispoziție. Am văzut că ANPC a început să dea amenzi mari, în limita legii.

Energia este o marfă. Noi cumpărăm cantitate și calitate. Trebuie să ne uităm şi la calitatea mărfii. La noi nu se discută niciodată de calitatea energiei. E vorba de întreruperile de curent. Cred că trebuie să devină o prioritate şi calitatea energiei pentru ANPC.

Mie mi se pare că ANPC şi-a luat rolul foarte în serios, în condițiile în care e o piață dificilă, energia e o piață greu de înțeles și ar trebui să i se dea mai multe instrumente cu care să acționeze, astfel încât să sancționeze abuzurile.

Referitor la Consiliul Concurenței, așteptăm să vedem investigații. Ce v-am povestit mai devreme că s-a întâmplat pe piaţa gazelor e un caz clar de foreclosure.

Toată lumea se întreabă de ce PZU este atît de mare. Asta este explicația. Vânzătorii au venit, au pus ofertele, nu au fost mulţumiţi de oferta cumpărătorului, iar mesajul a fost: Ne vedem în PZU. Adică singurul care a vrut să cumpere nu a putut să cumpere. În orice piață normală, prețul ar fi scăzut. Atunci când cererea nu se întâlnește cu oferta, este obligatoriu ca din punct de vedere concurențial să te uiti ca să vezi ce se întâmplă. Pentru că există riscul ca anumiți participanți la piață să concentreze toată energia și să nu vrea să o vândă decât la preţuri mari, indiferent la ce preț au cumpărat.

Reporter: Cât mai pot creşte preţurile?
Marian Năstase: Prețurile pot crește până când consumul scade. Dar așa cum este setată acum piața, când se va închide toată industria din România și populația va sta în beznă prețurile vor scădea.
Sper să nu se ajungă acolo şi nu cred că își dorește nimeni acest lucru. Dar într-o lună de zile preţul energiei a crescut de la 2.000 lei la 5.000, aşa că orice este posibil.

În condițiile în care ne confruntăm cu un conflict armat, nu mai putem acționa pe pârghiile clasice. Atunci trebuie să se decupleze piața de la prețul gazului. Dar pe de altă parte, în Europa, trebuie să ai grijă să nu mai faci manipulări de piață, aşa cum au făcut cu preţul CO₂.
Manipulările de piață trebuie să înceteze, iar acolo unde nu avem instrumente, cum e situația cu gazul, acolo trebuie decuplat. Preţul acelui produs trebuie decuplat de la piață.

Noi am decuplat costul cu energia de la activitatea Alro, în sensul că am închis trei hale de electroliză. Nu puteam să plătim șase miliarde pe energie, la o cifră de afaceri de 4 miliarde. E un nonsens.

Reporter: Ungaria a cerut majorarea livrărilor de gaze, Bulgaria vrea reluarea negocierilor cu Gazprom, Serbia are o relaţie bună cu Rusia şi va primi gaze de acolo. Ce face România în situaţia asta?
Marian Năstase: Noi avem gaze interne, onshore, şi avem gaze în Marea Neagră.

Cred că aici, pentru noi, riscul este relativ limitat.

Dacă îmi asigur consumul de gaz şi îmi prisoseşte ceva, mi se pare normal să dăm şi celui care mai are nevoie, voluntar. Suntem totuși într-o uniune în care suntem toți membrii egali. E o piață unică și trebuie să ne ajutăm.

Sunt de acord că trebuie să ne ajutăm, dar să nu murim noi de foame sau să stăm în frig.

În plus, trebuie să continuăm să înmagazinăm în depozite şi în anii viitori.

Noi trebuie să înțelegem că, în momentul de față, suntem într-un sistem de multi- criză foarte periculos. Avem o perioadă de 4 ani de zile până intră investițiile noi în funcțiune. Avem nevoie de nişte măsuri anticriză, nu anti-recesiune. Sunt două lucruri diferite. Pentru recesiune, vii cu lucrări publice; aşa am ieșit din criza din 2009 care ne-a băgat în recesiune. Şi atunci autorităţile au început să facă lucrări publice, amenajări de parcuri, reparări de drumuri, de linii electrice de joasă, medie și înaltă. Pentru că lucrările publice sunt un motor pentru a ieşi din recesiune. Când privații nu se încumetă să facă investiții, atunci statele vin cu lucrări publice.

Dar astăzi noi avem o situație de criză acută. Trebuie alt tratament, rapid. Criza asta trebuie rezolvată acum, cu măsuri urgente, până la sfârșitul anului. De asta spun că o să avem un an dificil, nu doar în România, ci la nivel european, pentru că măsurile trebuie luate cât mai rapid, trebuie implementate repede, cu cât mai puţină birocraţie.
Nu trebuie să uităm un lucru. Și Comisia Europeană și guvernele statelor membre conduc niște populații de oameni, vorbim de sute de milioane de cetățeni europeni. Și dacă măsurile pe care statele și Comisia Europeană le iau, vor fi în continuare în detrimentul populației europene, treaba nu are cum să se sfârşească bine.
Ideea cu energiile regenerabile e bună ca principiu și concept economic, dar nu trebuie să o aplicăm alandala, pentru că va fi o reacție de respingere. Se vorbește deja de acceptarea socială a acestui proces de trecere la Fit for 55. Ştiu că se fac foarte multe sondaje, să vedem dacă populația preferă să moară de foame într-o climă curată sau nu.

Părerea mea este că, dacă mergem pe varianta să ne dăm ultima suflare într-un loc cu verdeaţă, nu se va termina bine. Trebuie să devenim mai lucizi și mai responsabili și ne dăm seama că trebuie să punem lucrurile în ordine, să tragem în direcția corectă, să alocăm investiții pentru infrastructura de interconectare atât la gaz, cât și la energie, să alocăm fonduri pentru un pachet care să atace problemele crizei acum.

Reporter: Să ne aşteptăm la raționalizarea energiei și gazelor în iarna asta?
Marian Năstase: La gaze nu cred că suntem în situaţia asta. Şi nici la energie. Şi vă spun şi de ce. Numai noi, la Alro, am închis doi terawați, în condiţiile în care se discută de reducerea cu  15%.
Deci noi am închis doi terawati, din cei 3 pe care îi consumam și mai știu colegi care au mai redus. Deci, în realitate, marea industrie și-a cam redus cu jumătate consumul.

Deja România a făcut sacrificii, prin noi, dar şi prin consumatorii casnici care tind să devină mai atenți dacă își lasă lumina aprinsă în casă sau nu.

Reporter: Câţi salariaţi mai aveţi la Alro? Mai daţi oameni afară?
Marian Năstase: Avem 2.500 de oameni în Alro și sunt în risc maxim 500. Încercăm să-i mai ținem, facem eforturi. Avem deja şomaj tehnic, avem mai multe instrumente pe care le-am folosit pentru că nu avem de ales.
Costul cu forţa de muncă, în industria noastră, nu este foarte mare, dar suntem în situația în care strângem bob cu bob, pentru că situația este dramatică. Mi-ar plăcea să nu să fim puşi în situația să dăm oameni afară, mai ales că noi avem și o situație particulară. Suntem singurul producător de aluminiu nu numai din România, dar și din Europa Centrală și de Est. Adică dacă pierd oamenii, nu-i mai găsesc. Nu pot să îi mai aduc înapoi când – sper eu – vom reporni activitatea.

Reporter: Câte contracte au fost reziliate de furnizori?
Marian Năstase: 30% anul trecut. Anul asta nu am avut energie şi a trebuit să închidem trei hale. Am căutat energie, dar nu am găsit. Am participat la 86 de licitaţii şi am câştigat 5 megawati în mai 2023.

Reporter: Ce au zis autorităţile când le-aţi expus situaţia?
Marian Năstase: Am avut prima discuţie cu ANRE în mai anul trecut şi le-am spus clar că vor fi probleme. Eu anticipam că vor fi probleme spre sfârşitul anului, dar nu mi-am imaginat că dezastrul va fi atât de mare în decembrie şi s-a amplificat exponenţial.

La ANRE mesajul a fost aşa: Piaţa va regla totul. Iar eu am tras semnalul de alarmă că piaţa noastră este haotică şi nu o piaţă liberă. Şi am fost contrazis. Mi s-a spus că piaţa se va regla. Uite cum s-a reglat! Din păcate, acest conservatorism al ANRE de a nu lua măsurile necesare, de a fi complet nepăsătoare la semnalele pe care le primeşte din mediul de afaceri, de la toţi consumatorii, a dus la situaţia în care se găsim acum.
S-a mers pe această idee a compensării pentru că au venit furnizorii şi au spus că întrerup energia pentru populaţie în România, pentru că nu au bani.

Mai e ceva ce eu nu înţeleg. ANRE are toate datele, dar a făcut o estimare inițială care, după cum se vede, era de 6 ori mai mică decât pare că e nevoia de compensare.

De aici apare un viciu și o problemă structurală, fundamentală. În condițiile în care decidenților politici li s-au dat informații, analize, cifre greșite, insuficient analizate, insuficient estimate, deciziile s-au luat pe baza lor. Cel mai prost lucru e să primeşti jumătăţi de informaţii. Şi asta e cazul concret care s-a întâmplat în România, de anul trecut, din septembrie.

S-au dat jumătăți de informații sau informații eronate şi s-au luat decizii politice pe baza lor și ne dăm seama că direcția este greșită și acum trebuie ne întoarcem înapoi, să reevaluăm situația și să încercăm să luăm decizia bună.

Dacă ne uităm pe ce bază s-au luat aceste decizii, vom vedea că toate informaţiile au venit de la ANRE, care este reglementatorul.

Reporter: Ce ne puteţi spune de investiţiile în capacităţi de producţie?

Marian Năstase: Tot discutăm de investiții în capacități și toată lumea spune să facem investiţii ca să devenim independenți energetic. Aş vrea să fiu foarte clar – putem să facem investiții câtă vreme avem predictibilitate pe cinci ani.
Dacă nu am predictibilitate, nu îmi dă voie nimeni să fac investiții  – băncile nu mă finanțează.
Am avut întrebări de ce nu am aplicat pentru PNRR, pentru proiectele noastre fotovoltaice. Tocmai din această cauză.

La manual spune asa: când avem o situaţie ca cea prin care trecem, primul lucru pe care îl faci ca să redresezi o operaţiune economică este să tai investițiile. A doua măsură este să dai oameni afară şi a treia îţi schimbi structura de producţie. Nu poți, închizi sau o vinzi. Și în actualul context multi criză vânzarea iese din discuție, iar închiderile au fost făcute, deocamdată,  parţial.

Reporter: În ce stadiu este centrala electrică pe care o faceţi la Slatina?
Marian Năstase: Mergem înainte cu partea de autorizare. La Tulcea, din păcate ne-am oprit cu proiectul. Era vorba de un proiect de 12,5 milioane de euro, dar e suspendat pentru că e închis Alum.

Reporter: Ce aţi făcut cu oamenii de la Alum?
Marian Năstase: Sunt o parte în şomaj tehnic. Nu am avut de ales. Din 800 de oameni, mai avem 300.

Reporter: Preconizaţi că reporniţi Alum?
Marian Năstase: Avantajul cu Alum este că putem să-l pornim în maxim două săptămâni.
Mai îngrijorător e la Alro, unde acolo ne ia cam 6 -9 luni de zile să repornim halele, dar oricum, în actualul context din piața energiei, sperăm să mergem în 2023 doar cu două hale în funcțiune, celelalte trei e clar că nu putem să le repornim anul viitor.

Reporter: Câţi bani a dat Alro la buget?
Marian Năstase: Ce pot să vă spun e că de 20 de ani noi suntem în top 10 cei mai buni plătitori de taxe și impozite din România constant, în fiecare an.
Au fost și alții care au fost în clasament, dar au ieșit, dar noi constant suntem acolo.

Cred că statul are interes să salveze toate industriile pe care le are pentru că costul de înlocuire al acestora este uriaș.