Hidrogenul, fără emisii de carbon, este o soluție robustă, integrantă și importantă a viitorului sistem energetic, indiferent că e național, european sau internațional, a declarat domnul Ioan IORDACHE, Director General ICMET Craiova/Director Executiv, Asociația pentru energia hidrogenului din România, la Forumul Gazelor Naturale, organizat de Financial Intelligence. 

Domnia sa a precizat: “Trebuie să înțelegem infrastructura conceptuală, economică și tehnică a hidrogenului, pentru că, dacă ne uităm doar la tabelul lui Mendeleev și atât, nu rămânem decât cu chimie. Or discutăm despre hidrogen care trece de la chimie la energie și asta se face cu specialiști, se face cu oameni care înțeleg sistemul, nu cu oameni care se uită doar la preț, nu cu oameni care se uită doar că arde. Și hârtia arde și cărbunele arde și petrolul și hidrogenul evident că ard, că de asta îi și spune combustibil.

În general când se vorbește despre hidrogen, se discută doar despre preț, că e mare. Cred că o abordare economică serioasă vede exact care e rolul fiecărui element. Vă dau un alt exemplu: cel mai scump element din lume nu este hidrogenul, ci aurul, toate băncile cumpără aur. Culmea este că aurul este cel mai scump, nu e cel mai ieftin. La fel mă uit și eu la hidrogen, nu mă uit din perspectiva prețului, mă uit din perspectiva importanței în sectorul electroenergetic și energetic în general.

Dar ca să înțelegem hidrogen avem multe de învățat și, pe lângă hidrogenul din tabelul lui Mendeleev, trebuie să mai digerăm și alte concepte și le enumăr doar pe cele mai noi: conceptul Power to X, se discută despre Cuplare Sectorială – un alt concept dezvoltat de un minister din Germania, Hydrogen Valleys, etc. S-a discutat și de European Hydrogen Bank – un mecanism de finanțare a proiectelor inovative prin Fondul de Inovare. Anul trecut în primăvară a avut loc primul apel, zilele astea trebuie să aibă loc al doilea apel. În primăvară s-au investit 800 de milioane de euro, acum cred că se trece de miliard, va fi și la anul al treilea call”.

• Hidrogenul trebuie să răspundă  nevoii de stocare de energie

Hidrogenul trebuie să răspundă  nevoii de stocare de energie, a mai spus domnul Ioan Iordache, explicând: “Când discutăm de gaze, practic vara stocăm gaze ca să le folosim iarna, deci e vorba de stocare sezonieră de energie. Acest lucru nu poate fi făcut prin baterii, hidro-pompaj, alte mecanisme chimice și fizice.

Dacă stocarea pe o zi, pe oră, o rezolvăm cu baterii, stocarea sezonieră nu se face din păcate nici cu baterii, nici măcar cu proiectul de la Tarnița, proiect gândit față în față cu sectorul nuclear românesc.

Noi discutăm mult despre hidrocarburi, adică și hidrogen și carbon, o să avem nevoie de ele și în viitor, dar vrem să fie verde, respectiv stocare pe lanțul de aprovizionare cu electricitate. Energia electrică nu se poate stoca, ea se transformă în altceva. La pompare hidro, “împingem” apa într-un bazin superior și îi dăm drumul la vale când avem nevoie de electricitate.

În baterii, discutăm de energie chimică, în hidrogen, de energie chimică etc. Dacă vă uitați pe tot ce înseamnă hidrocarburi și aici includ metanul și petrolul etc, inclusiv gazul lichefiat, avem multe etape de stocare. Toate aceste elemente de stocare permit sistemului să fie flexibil și să nu avem crize la nivel de sistem. Deja se fac elemente de stocare la parcuri fotovoltaice și eoliene bazate în principiu pe baterii.

Mai avem proiectul de la Tarnița care e un proiect mai vechi și care se dezvoltă cumva sau vrea să se dezvolte linie în linie cu centrala de la Cernavodă.

Am mai putea băga stocare și pe sistemul de distribuție, dar, evident, când discutăm de prosumator, deja acolo clar vom discuta și de stocare. Dar dacă vă uitați la această stocare, exceptând Tarnița, toate se referă la baterii. Bateria înseamnă să stochezi energie cel mai bine de la o zi la alta sau mai bine zis de la orele cu consum minim la orele consum maxim. Dar  dacă vrem un sistem sănătos și funcțional, stocare trebuie să avem cât mai mult, chiar dacă e o zestre care ne rămâne pe conducte, este o zestre de care te poți folosi și poți răspunde unui șoc. Hidrogenul trebuie luat în acest context. Acestea sunt realitățile de astăzi”.

• Hidrogenul ca vector de energie

Vectorul sau purtătorul de energie este definit, conform ISO 13600, ca fiind o substanță sau un fenomen care poate fi folosit pentru a produce lucru mecanic sau căldură sau să realizeze procese chimice sau fizice. Cu alte cuvinte, este un sistem sau o substanță care conține energie ce poate fi utilizată în altă parte sau mai târziu.

Ioan Iordache a declarat: “Din păcate, electronii nu pot fi utilizați mai târziu și atunci, pe lângă electricitate, care este deja cel mai consacrat vector de energie, mai sunt și alții: baterii, condensatoare, gazul natural și hidrogenul.

Avantajul hidrogenului ca vector de energie este că el poate fi stocat, în comparație cu celălalt vector de energie numit electricitate. Trebuie să înțelegeți că acești vectori de energie nu trebuie văzuți doar ca elemente care se concurează, ele sunt parte a întregului sistem energetic și când spun sistem energetic, nu mă refer doar la energie electrică, ci și la căldură, și la energie pentru mobilitate și așa mai departe. Și atunci, noi toate astea trebuie să le punem într-un sistem. Nu putem exclude una din ele. Dacă spunem hidrogen sau electricitate, deja am condamnat sistemul. Trebuie să spunem electricitate, și hidrogen și gaze naturale și nuclear și așa mai departe”.

În ceea ce privește hidrogenul fără emisii de carbon, în România am avea două surse: tot ceea ce înseamnă regenerabil – solar, vânt și nuclear. Un ciclu de viață a unei tehnologii sau a unui produs înseamnă să-l fabrici, să-l utilizezi și să îl reciclezi. Este surprinzător să aflați că solarul emite mai mult dioxid de carbon decât nuclearul. Și cam la fel este și cu vântul, spune domnul Ioan Iordache.

• Hidrogenul nuclear

Ioan Iordache a adus în discuție și importanța hidrogenului nuclear: “În România sectorul fotovoltaic este undeva până în 2000 de MW. Prosumatorii deja au 1800 MW instalați, fără valul pornit acum și fără ce o să mai fie. Pe la ora 14, în loc să ai nevoie de energie, n-ai ce să faci cu ea. Cum o reglezi? Că o centrală nucleară nu se oprește ca o bicicletă, tocmai atunci bate soarele și în Dobrogea și la mine pe casă, la fel și vântul, că nici vântul nu e reglat după nevoile noastre. Cum răspunzi acestei noi realități? Că niciodată nu o să meargă cererea cu oferta linie în linie. Mergea pe vremea lui Ceaușescu când ne tăia curentul. Și apare aici un alt element despre care nu se vorbește încă – apare hidrogenul nuclear. Dacă în momentul de față, sistemul nuclear este dezvoltat la minim în bandă, că nu poți să-ți permiți să faci un reactor pe care să-l oprești de pe o zi pe alta, la noi în România banda aceasta de minim e asigurată de Cernavodă și de Porțile de Fier. Nu prea poți să mai pui o centrală în plus că  nu ai ce face cu energie.

Nuclearul are șansa să se dezvolte peste această tradiție de a fi în minim, să se ducă undeva mai sus, ceea ce înseamnă că nuclearul are șansa să producă energie atât pentru electricitate, cât și pentru hidrogen și practic în loc de o singură zonă în care este operabil astăzi sistemul nuclear, să avem trei zone: una clasică, una care să intre într-o competiție cu producția de electricitate și hidrogen și una evident dedicată doar hidrogenului, astfel încât să putem să absorbim cât mai multă energie regenerabilă. Apar aceste noi oportunități, dar apar și servicii de rețea. Nuclearul poate contribui la stabilizarea sistemului, la absorbția de cât mai multă energie regenerabilă care e fluctuantă”.

ICMET Craiova este un institut de cercetare-dezvoltare care anul acesta împlinește 50 de ani. Are două laboratoare fanion, laboratorul de mare putere și de înaltă tensiune. La mare putere avem trei generatoare de 2500 MVA, deci practic un generator de-al meu e cât Cernavodă cu tot cu cele două reactoare care se vor face. În laboratorul de înaltă tensiune se generează 4 milioane de volți.