Există numeroase definiții pentru termenul de „competitivitate”, dar toate dau aceeași concluzie: cei care sunt mai competitivi au și mai mult succes. Pur și simplu, e mai bine să ai un plus de competitivitate, decât să nu-l ai.

Companiile se luptă să supraviețuiască, iar supraviețuirea lor depinde de capacitatea pe care o au în a întâmpina cererea pieței sau așteptările clienților, la un preț corect. Prin urmare, e util să ne punem următoarea întrebare: cum au reușit unele companii mici să concureze cu succes în fața unora mari și să și progreseze? Din punct de vedere istoric, au fost mai multe răspunsuri la această întrebare. Unele firme au recurs la reducerea marjei de profit ca să-și poată vinde produsele mai ieftin. Unele s-au concentrat pe nișe de piață unicat, unde concurența era foarte limitată. Altele au extins gama de beneficii oferite clienților sau programul de muncă cu clienții pentru a fi la dispoziția acestora în intervale mai lungi de timp. Lista exemplelor e lungă.

Dar uneori toate acestea nu sunt de ajuns. Fenomenul evoluției tehnologice are drept consecință faptul că, în multe sectoare ale economiei, firmelor mici le este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să copieze modelul dat de companiile care sunt lideri de piață. Jucătorii mici, care adesea sunt afaceri de familie, nu își permit să facă investițiile necesare.

Ideea că „unirea ne face mai puternici” sau că „puterea vine din unitate” este la fel de veche ca însăși omenirea. Foarte probabil, chiar dezvoltarea omenirii s-a datorat punerii în aplicare a acestui principiu, care este la fel de valabil în lumea afacerilor.

În forma lor modernă, cooperativele au apărut în secolul al XIX-lea. Wikipedia definește cooperativa ca fiind „o asociere autonomă de persoane care își unesc forțele în mod voluntar, pentru a-și satisface nevoile și aspirațiile comune de ordin economic, social și cultural, prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia au drept de proprietate toți membri asociați”. Aceste asocieri autonome par capabile să le asigure membrilor beneficii substanțiale.

În același articol de pe Wikipedia, este dat următorul argument: „un studiu din 2007 realizat de Consiliul Mondial al Cooperativelor de Credit a arătat că, în Statele Unite ale Americii, rata de supraviețuire a cooperativelor, pe un ciclu de 5 ani, este de 90%, în timp ce procentul este de numai 3-5% în cazul celorlalte tipuri de afaceri. Cooperativele de credit, care sunt instituții bancare organizate pe principii cooperatiste, au înregistrat o rată de eșec de 5 ori mai mică decât băncile clasice în perioada crizei financiare și au reușit, în intervalul 2008 – 2016, să-și dubleze volumul de creditare destinat afacerilor mici, urcând de la 30 de miliarde USD, la 60 de miliarde USD. Prin comparație, creditarea afacerilor mici, la nivel general, a scăzut cu 100 miliarde USD. Încrederea opiniei publice în cooperativele de credit este cotată la 60%, dar încrederea aceleiași opinii publice în marile bănci este de 30%. Și nivelul de satisfacție al celor care dețin afaceri mici e de 5 ori mai mare în raport cu cooperativele de credit, comparativ cu marile bănci”.

Când 100 de fermieri, având în proprietate suprafețe de teren mici, se unesc și înființează o cooperativă, atunci își permit să cumpere și să folosească în comun tractoare și combine pe care nu și le-ar permite în mod individual. Abia atunci pot să construiască silozurile de care au nevoie pentru a-și stoca producția, în loc să o vândă imediat, la prețuri reduse, în perioada de timp în care piața e inundată cu produsele livrate de toți fermierii aflați în situația de a vinde, deoarece nu au capacități de stocare. Și tot atunci, ei pot să angajeze serviciile experților necesari pentru o producție agricolă performantă, experți pe care nu i-ar putea angaja în mod individual.

Am găsit pe platforma online Quora relatări făcute de fermieri, ce reflectă modul în care o cooperativă este utilă și constituie exemple valide prin care putem explica aplicarea principiului asocierii. Iată ce spune unul dintre fermieri: „cel mai concret avantaj al cooperativei e acela că avem echipamente pe care le folosim la comun. Am acces la o moară pe care am construit-o împreună și nu am fost nevoit să fac una eu singur, mai ales că afacerea mea e relativ mică. Banii pe care i-am economisit îi pot investi în alte utilaje și, astfel, voi putea să dau în chirie respectivele utilaje către ceilalți fermieri din cooperativa noastră. Practic, aceasta funcționează ca o bursă, ca o piață internă, la care au acces numai membrii cooperativei. Pe lângă asta, prin cooperativă putem face lobby pentru rezolvarea unor probleme, precum cea a irigațiilor sau putem să negociem colectiv prețurile de vânzare.”

Cooperative există în multe sectoare economice și au o mare varietate de scopuri pentru care au fost înființate. Pe lângă cele cu profil agricol, sunt cooperative de credit, cooperative de comerț, cooperative în sectorul construcțiilor, cooperative specializate în achiziții și multe alte feluri de cooperative.

Probabil că cele mai populare sunt cooperativele agricole. Acestea au ajutat sute de mii de fermieri să-și unească forțele și să realizeze obiective care, altminteri, ar fi fost imposibil de atins. Cooperativele agricole sunt foarte des întâlnite în Europa de Vest. Par să aibă un viitor promițător și în țările din Europa de Est, însă deocamdată nu s-au dezvoltat prea mult în zona ex-comunistă, unde mulți fermieri nu privesc cu ochi buni această formă de organizare, probabil din cauza experienței istorice a colectivizării pe care au impus-o regimurile comuniste.

Există un studiu din anul 2010 care arată rolul pe care îl au cooperativele în producția de alimente la nivelul Uniunii Europene. Rezultatele studiului au fost publicate de Comisia Europeană la adresa https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/key-policies/common-agricultural-policy/cmef/farmers-and-farming/ep-pilot-project-support-farmers-cooperatives_en

Graficele realizate în urma acestui studiu evidențiază că în Europa de Vest calitatea de membru al unei cooperative are foarte multă popularitate. Totuși, să ne întrebăm dacă aceste cooperative își ating scopul pentru care au fost înființate? Să ne întrebăm dacă membrii lor într-adevăr beneficiază de pe urma punerii în comun a resurselor? Intuiția îmi spune că da, pentru că dacă aceste cooperative nu ar fi fost utile, nu ar mai fi existat, dar nu am găsit o analiză la nivel european care să ofere răspuns la astfel de întrebări.

Totuși, putem compara situația economică a fermierilor din statele unde se înregistrează o participare numeroasă în cooperative cu cea a fermierilor din celelalte state. Un alt studiu european, din 2015 (https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food-farming-fisheries/farming/documents/eu-farm-economics-overview-2015_en.pdf) conține o mulțime de informații privind situația economică a fermierilor din UE, iar la pag. 11 există un tabel comparativ al veniturilor realizate de fermele de familie.

Prin suprapunerea graficelor disponibile în cele două studii, avem o imagine asupra relației dintre veniturile fermelor și popularitatea cooperativelor în economiile statelor europene.

În esență, fermele au nevoie de bani pentru a fi competitive. De asemenea, compoziția datoriilor pe care acestea le au – pe termen lung sau pe termen scurt – permite o observație: cu cât proporția cooperativelor e mai mare într-o țară, cu atât este mai mare ponderea împrumuturilor pe termen lung, ceea ce poate fi interpretat ca un indicator al încrederii sporite din partea instituțiilor de credit față de acest mod de organizare al fermierilor.

Nu spun că veniturile fermelor și creditele pe termen lung reprezintă un rezultat direct al creșterii numărului de cooperative. Ceea ce spun este că acești doi indicatori, veniturile și creditele, par a face parte dintr-o formulă de succes (împreună cu  managementul profesionist și performant, implicarea activă a membrilor, adaptarea la evoluțiile de piață și mulți alți factori, ca în orice afacere).

Cooperativele par să aibă un viitor promițător. La urma urmelor, dimensiunea mare a oricărei companii, din multe domenii și aflată pe diferite segmente ale activității economice, de la consum, până la producție și vânzări, este un factor critic în supraviețuirea ei. Sunt tot mai multe entități enorme în dimensiune, care amenință să preia sub control producția și comerțul la nivel global, în numeroase domenii, iar această tendință silește micile companii să-și unească eforturile și să vadă că aceasta e singura cale pentru a putea merge înainte.

Europa de Vest are avantajul unei îndelungate tradiții în ce privește asocierea cooperatistă, dar pe de altă parte mai e mult până departe și Europa de Est nu-și permite să piardă timpul în continuare. Este de datoria guvernelor să facă toate eforturile necesare pentru a expune avantajele asocierii în cooperative și să modifice legislația, acolo unde e nevoie, pentru a le face mai atractive. Dacă admitem faptul că averea și bunăstarea oamenilor depind de competitivitate, atunci cooperativele pot avea un rol decisiv în această direcție.

Am descoperit și exemple foarte bune de asociere cooperatistă în Europa de Est, așa cum este o cooperativă din Bulgaria, aparținând domeniului confecțiilor textile, ce a fost prezentată de canalul Euronews (https://youtu.be/DvzZjDzmqrU). Puteți vedea în prezentare faptul că, pe lângă afacerea propriu-zisă, cooperativa în cauză are un rol important și în ce privește incluziunea socială, iar astfel de exemple merită mai multă atenție decât reticența unora cu privire la asocierea cooperatistă.