Cercetătorii spun că marile economii asiatice, precum India și China, vor fi cele mai afectate de lipsa apei.
Agricultura, producția și tranziția către energia regenerabilă vor fi probabil sectoarele cele mai afectate de deficitul de apă.
Penuria de apă nu trebuie privită ca o problemă sectorială, ci una care „depășește întreaga economie”, a spus Arunabha Ghosh, CEO al Consiliului pentru Energie, Mediu și Apă.
Penuria de apă este văzută ca fiind cea mai semnificativă și potențial cea mai influentă componentă a crizei climatice, iar cercetătorii spun că marile economii asiatice, precum India și China, vor fi cele mai afectate de aceste deficite de apă.
Asia este un centru de industrializare care se confruntă cu cele mai rapide rate de urbanizare, iar acest lucru necesită o cantitate imensă de apă, a declarat Arunabha Ghosh, CEO al Consiliului pentru Energie, Mediu și Apă, pentru CNBC, cu ocazia Săptămânii “Ecosperității” (ecologie şi prosperitate) din Singapore.
„Nu doar industriile vechi, cum ar fi producția de oțel, ci și cele mai noi, cum ar fi fabricarea de cipuri semiconductoare și tranziția la energie curată, vor necesita multă apă”, a spus Ghosh. „Asia este motorul de creștere al lumii, iar aceste industrii sunt noi motoare pentru creșterea sa economică.”
Se preconizează că cererea globală de apă dulce va depăși oferta cu 40% până la 50% până în 2030. Ghosh a avertizat că deficitul de apă nu trebuie privit ca o problemă sectorială, ci una care „transcende întreaga economie”.
Economiile asiatice „trebuie să înțeleagă că este un bun comun regional și este în interesul lor să atenueze riscurile care apar pentru a preveni șocurile economice pe care le va impune deficitul sever de apă”, a spus el.
India, acum cea mai populată națiune din lume, va fi cea mai grav afectată de deficitul de apă. În ciuda faptului că deține 18% din populația lumii, are resurse de apă doar pentru 4% din locuitorii săi, devenind astfel cea mai “stresată” țară din lume din acest punct de vedere, a spus Banca Mondială.
Națiunea din Asia de Sud se bazează enorm pe sezonul său muson pentru a-și satisface nevoile de apă, dar schimbările climatice au cauzat mai multe inundații și secete care au lovit țara și au exacerbat deficitul de apă.
China se află în aceeași barcă
Potrivit think tank-ului independent Lowy Institute, aproximativ 80% până la 90% din apele subterane ale Chinei sunt improprii pentru consum, în timp ce jumătate din acviferele sale sunt prea poluate pentru a fi folosite pentru industrie și agricultură. Cincizeci la sută din apa râurilor sunt, de asemenea, improprii pentru băut, iar jumătate din aceasta nu este sigură pentru agricultură.
Deși a doua economie din lume a făcut progrese în tranziția către energie curată, sistemul său de energie rămâne în mare parte dependent de cărbune. Și dacă nu este apă, nu va fi cărbune.
„Apa este un input esențial pentru producţia centralelor pe cărbune, iar dacă apa devine mai rară sau nu este disponibilă pentru generarea de energie, acea centrală devine ineficientă”, a subliniat Ghosh.
Alte țări în curs de dezvoltare din regiune se află în situații similare, dar crizele lor de apă ar putea fi mai greu de rezolvat. Țări precum Filipine nu sunt la fel de privilegiate și rezistente, așa că există un „dezechilibru uriaș în criza apei cu care ne confruntăm”, a declarat Shanshan Wang, lider în domeniul apei la firma Arup.
India și China sunt aproape de mări și râuri și sunt mai amenințate de creșterea nivelului mării, dar își pot permite tehnologie și inovație pentru sisteme mai bune de stocare a apei, a declarat Wang pentru CNBC, cu ocazia Săptămânii Internaționale a Apei din Singapore, marțea trecută.
Țările din Occident nu vor rămâne probabil neafectate de riscurile asociate cu această criză a apei. Se așteaptă că problema apei în Europa se va agrava pe măsură ce resursele devin din ce în ce mai rare din cauza urgenței climatice tot mai adânci. Regiunea a văzut temperaturile crescând în primăvară, după ce s-a confruntat cu un val de căldură de iarnă care a afectat râurile și pârtiile de schi.
Apa joacă un rol important în tranziția energetică planificată, iar lipsa apei ar putea împiedica tranziția țărilor la zero net. În 2022, China a cunoscut cel mai grav val de căldură și secetă din ultimele șase decenii. Temperaturile mari au secat zone ale râului Yangtze, blocând capacitățile hidroelectrice – a doua cea mai mare sursă de energie a țării.
Pentru a atenua riscurile energetice, țara a aprobat anul trecut cel mai mare număr de centrale noi pe cărbune din 2015. Beijingul a autorizat 106 gigawați de capacitate nouă de energie pe cărbune în 2022, de patru ori mai mare decât un an mai devreme și echivalentul a 100 de centrale electrice mari.
Economiile care sunt puternic dependente de agricultură ar putea înregistra, de asemenea, o scădere semnificativă a producției, iar securitatea alimentară ar fi în pericol.
Potrivit Departamentului pentru Agricultură, Pescuit și Silvicultură al Australiei, valoarea producției agricole este de așteptat să scadă cu 14%, pentru a ajunge la 79 de miliarde de dolari în 2023 până în 2024. Acest lucru se datorează condițiilor secetoase care se așteaptă să reducă recoltele.