Update articol:
OPINIE

Lucian Isar – “Taxa pe lăcomie” și reducerea costului creditelor Prima Casă

Probabil contraintuitiv, nouă taxă pe bănci va scădea Robor și implicit costul actualelor finanțări în lei.

 

Este mai interesantă formă românească a taxei pe activele bancare decât una “otova”, cum au introdus austriecii încă din 2011, de 0,9% din total active. Cea românească este mai mică și este condiționată de ruperea lanțului de parteneriat între Guvernatorul BNR Isărescu și anumite bănci comerciale.

În perioada electorală, orice ai propune suscită dezbateri umorale.

Nouă lege a pensiilor pleacă cu un deficit de finanțare ce se vrea cârpit prin noi taxe, interesant poziționate în sectoarele economice cu o concurență limitată (desigur Consiliul Concurenței nu vede și nu știe ceea ce resimte întreagă economie).

Ca reper general, o nouă taxa sectorială distorsionează comportamentul rațional și mai ales pe cel idiosincratic din suprafața competitivă afectată.

Probabil contraintuitiv, nouă taxă pe bănci va scădea Robor și implicit costul actualelor finanțări în lei. Mai mult, va ajuta economia reală prin reducerea dobânzilor și desigur bugetul statului prin reducerea costului de finanțare la instrumentele legate de evoluția Robor, faimoasele moriști păstorite de Isărescu prin care mișcă în sus costul finanțării statului, vezi perioada 2009-2011 și anul 2018.

Orice nou comision introdus, conform unor păreri emise în spațiul public, nu poate fi introdus de bănci deoarece instanțele au decis deja pe subiect.

Taxe pe sistemul bancar există de foarte mulți ani inclusiv în țările de origine al unor bănci ce operează în România.

Analiza taxei pe lăcomie, cum a fost etichetată în context electoral taxa pe activele bancare, scoate la iveală câteva aspecte interesante care nu ar putea să fie relevate prin aplicarea acestui tip de taxă condiționată decât în cazul unui sector economic necompetitiv și capturat. Altfel spus, taxa ar fi inutilă dacă nu ar există elemente de oligopol și corelare a activității băncilor cu agenda personală a Guvernatorului Isărescu.

Acest tip de taxă condiționată ce amintește de produsele structurate de tip “quanto” nu ar fi eficientă într-o țară, cum sunt toate țările vestice, în care dobânda de piață Robor oscilează cu “distanță” mică față de dobânda de intervenție a băncii centrale.

Taxe pe sistemul bancar există de foarte mulți ani inclusiv în țările de origine al unor bănci ce operează în România.  De exemplu, în Austria, sistemul bancar a fost taxat începând cu 2011 cu 0,9% din active (în 2017 a fost redusă taxa).

Ca trivia, dobânzile la care se împrumută austriecii sunt semnificativ mai mici decât cele la care se împrumută românii, înainte și după taxă.

Ca rezumat intermediar, guvernul putea introduce exact ca în Austria o taxă de 0,9% pe activele bancare fără prea multă dramă din partea lobiștilor.

Pentru a înțelege o taxa condiționată de evoluția “dobânzii de piață liberă” Robor, trebuie să apelăm la puțină istorie recentă.

Robor a început să crească rapid de la 0,67% în septembrie 2017, până la 3,57%, în doar 7 luni după ce Guvernatorul BNR Isărescu a fost chemat pentru discuții la Comisia Economia din Senat. Probabil că refuzul și eschivele lui Isărescu pentru a nu da curs invitației au fost generate de amintirea proaspătă a destituirii șefului ASF Negrițoiu după o astfel de discuție în Senatul României.

Din acel moment a început o evoluție “stranie” în sus a Robor, ghidată de Isărescu prin declarații ce dezancorau anticipările inflaționiste.

În prezent nu este prima situație de bănuială privind o situație de manipulare a Robor coordonată de elemente apropiate Guvernatorului Isărescu. În 2008, Consiliul Concurenței a investigat o asemenea situație identificată public de Guvernatorul Isărescu, a amendat BRD și Raiffeisen și a stopat investigația când a dat de intervenția în toată tărășenia a angajatului lui Isărescu, Șerban Matei de la BNR.

Guvernanții sunt conștienți de faptul că BNR are suficiente instrumente pentru a injecta sau a scoate lichiditate din piață, astfel încât să asigura un nivel al Robor apropiat de dobânda de intervenție, indiferent cât este aceasta.

Fără a putea convinge Consiliul Concurenței că este nevoie să se implice pentru a rupe legătura Isărescu – anumite bănci în stabilizarea Robor și fără a putea să îl convingă pe Isărescu să participe la o minimă investigație a Comisiei Economice din Senat, guvernanții s-au văzut forțați să convingă băncile să joace corect cu ajutorul unei taxe.

Partea de condiționare a taxei pe activele bancare oferă șansa băncilor să calculeze concret care este costul pe care l-ar avea dacă mai fac jocul lui Isărescu în negocierea personală cu politicienii.

Să fie și mai clar, pentru a își putea asigura permanentizarea la șefia BNR, Isărescu a presat în diferite perioade post revoluționare politicienii fie cu evoluția cursului, fie cu evoluția dobânzilor.

În acest moment, pentru că guvernarea este PSD și sunt multe credite în lei Prima Casă, Isărescu a optat pe negocierea prin creșterea dobânzilor. În trecutul recent, când guvernarea era majoritar de dreapta, a optat pe deprecierea cursului de schimb, ca element de sensibilizare a politicienilor din majoritate.

Revenind, bancherii au acum taxa condiționată și pot să estimeze costul apropierii de Isărescu în negocierea pentru conducerea BNR. Ponderat cu perioada până la finalul mandatului, bancherii pot clar sesiza dacă amenințarea cu controale abrazive din partea lui Cinteză-Isărescu se pot materializa cu pierderi mai mari, personale și pentru bancă, până la finalul mamdatului de Guvernator al lui Isărescu.

Punând în balanță cele două “amenințări”, bancherii raționali vor opta să nu mai facă jocul lui Isărescu, să reducă prețul Robor spre dobânda de intervenție și să ajute în acest fel populația, economia și bugetul statului.

Taxa ar fi neutră din perspectiva suprapunerii cu politica monetară și de credit dacă ar începe să penalizeze la valori ale Robor de peste 2,5%, cât este acum dobânda de intervenție stabilită independent de Isărescu.

Alegerea punctului de început la 1,5% este mai mult o reamintire bancherilor și suporterilor lui Isărescu de saltul din toamna anului trecut când la o simplă chemare în Senat Isărescu “s-a supărat pe sat” și a început să tragă în sus de dobânzi de la nivelul de 0,69%. Nivelul de 0,69% era nesustenabil, inexplicabil economic pentru o țară ce creștea cu 7% și totuși menținut de Isărescu în economie.

Taxa pe activele bancare există și în alte țări dezvoltate ale lumii, va fi introdusă cu mici schimbări, nu este spectaculos de mare față de Austria, va conduce la reducerea Robor și a costurilor totale de creditare și cel mai important oferă băncilor, acționarilor și managementului, un exemplu de calcul concret al costului întrării într-o negociere politică de partea lui Isărescu, pe final de mandat, indiferent de amenințările permanente cu abuzuri de tip Cinteză.

Autor – Lucian Isar