• 2021 – an crucial pentru următoarea decadă, în care statele membre şi cetăţenii vor fi afectați de legislaţia care se decide acum

Este foarte important să susţinem gazul ca un combustibil de tranziţie, deja au fost situaţii care au rămas deocamdată neclarificate cu pene de curent care s-au întâmplat în Europa, iar situaţia din Texas este extrem de dificilă pentru întregul stat, a declarat Marian NĂSTASE, Președinte al Asociației Marilor Consumatori de Energie din România (ABIEC), la BLACK SEA ONLINE FORUM –Importanța geostrategică și economică a Mării Negre în actualul context european.

Domnia sa a spus: “Prin utilizarea gazului natural ca resursă energetică avem mai multe avantaje – în primul rând ajută foarte mult la echilibrarea sistemului energetic național. Asta înseamnă că, o dată ce scoatem din sistemul energetic național 2000-2400 MW pe cărbune – decizie care deja s-a luat și se va implementa – înlocuirea acestor capacități pe cărbune cu capacităţi pe gaz va duce, în primul rând, la o reducere a emisiilor de carbon cu 60% pe această componentă. Calculul este foarte simplu: cărbunele emite undeva la 900 de grame pe kilowatt oră, iar gazul natural pe tehnologiile disponibile astăzi emite undeva la 330 grame pe kilowatt oră. Este clar că vorbim de o reducere de 60%, ceea ce bineînțeles contribuie la obiectivele climatice.

Marele avantaj este că are o intrare în sistem rapidă și asta va duce la ușurarea sarcinii Sistemului Energetic Naţional (SEN), al Dispeceratului Naţional, al Transelectrica de a echilibra cât mai bine energiile regenerabile,  nepredictibile sau cu un grad de predictibilitate mai scăzut.  De asemenea, va reduce povara de echilibrare care este astăzi în principal pe Hidroelectrica şi va permite într-un interval de timp scurt, mediu şi lung absorbţia în sistemul energetic naţional de capacități de energie regenerabilă din ce în ce mai diverse și din ce în ce mai mari.

Un alt punct important din perspectiva utilizării gazului natural este că este singurul segment care poate permite absorbţia sau tranziţia către hidrogen la scară industrială. Deocamdată se vorbește foarte mult despre hidrogen, despre posibilitatea de a stoca hidrogen, de a-l utiliza. Japonia, de exemplu, este foarte avansată în materie de baterii de hidrogen comparativ cu Europa, având tehnologia pe care o utilizează de câteva decenii.

Marea problemă cu hidrogenul este că nu poate fi utilizat la scară industrială. Putem să facem proiecte-pilot, putem să facem tot felul de experimente, însă la final, dacă vrem într-adevăr o tranziție pentru un climat sustenabil, verde, și să ne atingem obiectivele climatice, utilizarea hidrogenului trebuie să fie la scară industrială, iar prin intermediul centralelor pe gaz natural această tranziţie va fi mult mai ușoară dintr-un motiv foarte simplu – astăzi există această tehnologie  de a putea utiliza gazul natural în amestec cu hidrogenul. Tehnologia permite absorbția de hidrogen şi utilizarea  de hidrogen în amestec cu gazul natural. Din punctul meu de vedere, acest lucru va accelera tranziția către hidrogen prin utilizarea lui la scară industrială.

În consecinţă, focusul trebuie să fie foarte precis şi fixat pe utilizarea gazului natural ca element de tranziţie şi cred că România are nevoie de asta, pentru a-şi atinge obiectivele climatice”.

Domnul Marian Năstase s-a referit, în cadrul evenimentului, şi la eolienele offshore:  “Dincolo de faptul că nu contest necesitatea sau oportunitatea de a avea parcuri eolienele instalate offshore, aş vrea să atrag atenţia asupra unor situaţii foarte grele şi nefericite care s-au întâmplat în ultimii 10 ani. Pentru implementarea unor proiecte de energie eoliană offshore cred că trebuie făcut un studiu de impact. Actualul proiect care se află la Parlament prevede şi finanţarea 100% din  fonduri europene a capacităților eoliene offshore şi obligarea, printr-un mecanism de subvenție la nivelul energiei produse în total 43 de euro pe megawattul produs care să fie suportat de consumatori. Acest proiect s-a făcut fără vreun studiu de impact, cifrele nu știm cum a fost puse în acest document. Probabil că au fost puse ca acum 12 ani, în 2010, când s-a luat decizia de a implementa schema de certificate verzi, tot fără studiu de impact.

Tot referitor la proiectele eoliene offshore, trebuie să avem în vedere că acestea, în special cele din Marea Nordului care sunt astăzi în funcțiune, în derulare sau în licitaţie, nu mai beneficiază de subvenții. Cred că trebuie să fim foarte atenți pentru că, din dorința pompieristică de a face nişte lucruri care, în realitate sunt benefice, riscăm să ajungem iarăşi în blocaj. Acest lucru va afecta predictibilitatea legislativă, în condițiile care toți ne dorim predictibilitate legislativă, nu mai vrem reforme peste reforme din şase în şase luni .

Orice predictibilitate legislativă se construieşte pe dialogul între toate părţile implicate, în special consumatorii care plătesc – dacă e cazul, investitorii care angajează capitalul în aceste proiecte, astfel încât să se ajungă la o soluţie echilibrată.

Acelaşi lucru trebuie să se aplice și pe noua schemă a taxei de cogenerare, despre care înţelegem că se discută la nivelul ANRE. Nu avem vizibilitate, dar se intenționează introducerea unei noi astfel de taxe. Prin vechea schemă a taxei de cogenerare s-au colectat peste 1,6 miliarde de euro care au fost folosiți numai pentru cheltuieli operaţionale, adică salarii  şi combustibili, iar capacitățile s-au învechit, cu încă 10 ani. Cunoaşteti, de exemplu, situaţia de la Elcen şi de la alte centrale – s-a cam ales praful de ele.  Cu banii aceia am fi putut avea capacităţi moderne. S-au făcut, dacă nu mă înşel, 30-40 de megawați în toată țara. Eu consider că este un eșec”.

Potrivit lui Marian Năstase, anul acesta se decid foarte multe lucruri la nivelul Uniunii Europene: “Este un an crucial pentru următoarea decadă, în care statele membre şi cetăţenii vor fi afectați de această legislaţie. Se discută pe comerţ, pe competiţie, pe energie,  pe taxonomie care este în momentul de faţă un act delegat contestat la nivelul statelor membre. 2021 va fi un an obositor pentru că trebuie să analizăm, să lucrăm în plus ca să putem să ne exprimăm punctele de vedere, dar este un an crucial guvernanţi, pentru investitori, pentru societatea civilă și pentru companiile non financiare pentru că, începând de la anul, nu te mai întreabă nimeni. Anul acesta se vor aproba aceste legislaţii și după aceea 10 ani de zile va trebui să le urmăm”.