• Marian Năstase: “Foarte multe din tehnologiile actuale regenerabile nu mai au nevoie de subvenții”

• “Mi se pare foarte important să considerăm gazul ca un combustibil de tranziție”

• “De ce s-a dus energia în PZU la 350 de lei?”

Există metode și fonduri pentru a nu mai transfera subvențiile doar în factura consumatorului, există mecanisme la nivel european care trebuie studiate, prezentate, înțelese de către autorități și acceptate, a declarat Marian NĂSTASE, Președintele Asociației Marilor Consumatori de Energie din România (ABIEC), la cea de-a treia ediție a Forumului Energiei organizat de Financial Intelligence pe 21 aprilie 2021.

Domnia sa a declarat: “2021 este un an foarte complex, un an în care toate pachetele de legislație tind să se finalizeze anul acesta, poate cu ceva excepții. Există continuare o tensiune extraordinar de mare vizavi de energie ca sub-componentă a Green Deal. Pe de altă parte, a doua misiune importantă a Comisiei – digitalizarea – tinde să prindă tracțiune de la sine, pentru că pandemia a ajutat enorm să ne dăm seama cât de utilă este digitalizarea. Din această perspectivă, nu știu dacă batem pasul pe loc, dar cred că avem nevoie de mesaje mai ferme, care trebuie transmise către Comisia Europeană, și cred că trebuie mai mult dialog și mai multă comunicare între comunitatea de afaceri, autorități – atât cele guvernamentale, dar și legislative -, dar și autorități gen ANRE, care se uită mai mult la trecut și tinde să arunce vina pe trecut, dar nu pare să fie suficient de preocupată de ce se întâmplă în viitor”.

• “S-ar părea că există o altă schemă a taxei de cogenerare”

Sunt întrebări în continuare fără răspuns despre trecut, spune domnul Năstase, explicând: “De exemplu, două miliarde de euro s-au colectat prin taxa de cogenerare în ultimii 10 ani și nu știm unde sunt banii. Unde sunt acele capacități noi, de cogenerare, de înaltă eficiență, care ar fi trebuit să apară peste tot în România? Am dat bani unor entități energetice care au devenit din ce în ce mai vechi și din ce în ce mai neperformante și care acum atârnă ca o piatră de moară pe întreg sistemul energetic românesc, în condițiile în care consumatorii au plătit. Așa ceva nu ar trebui să se mai întâmple.

S-ar părea că există o altă schemă a taxei de cogenerare în pre-notificare, dar nu e clar, nu avem informații în acest sens, nu există dezbatere. Nu știm cum arată, dar cu certitudine știm un lucru – că noi, toți consumatorii, vom plăti. În chestiuni legate de plata de către consumatori a unor subvenții de genul acesta, macar ar trebui să fim întrebați. Așa mi se pare corect”.

• “Foarte multe din tehnologiile actuale regenerabile nu mai au nevoie de subvenții”

Potrivit domnului Marian Năstase, foarte multe din tehnologiile actuale regenerabile nu mai au nevoie de subvenții: “A împinge din nou această spirală a subvențiilor mi se pare o alocare nejudicioasă a banilor. Mai bine îi focalizăm acolo unde trebuie, decât să pedalăm în continuare într-o zonă în care nu mai e nevoie. E păcat să aruncăm banii pe geam. Sperăm, până se finalizează toate aceste decizii legate de Fondul de Modernizare, ca acești bani să existe. Sunt obiecții din partea altor state membre care nu vor să mai contribuie la Fondul de modernizare, dar să sperăm că se va trece peste această chestiune. Odată ce aceste decizii sunt luate și fondurile există, banii trebuie folosiți realmente la ce ne trebuie, nu doar pentru a-i arunca pe geam”.

• E important să considerăm gazul ca un combustibil de tranziție

În ceea ce privește gazul, mi se pare foarte important să considerăm gazul ca un combustibil de tranziție, consideră domnul Marian Năstase, explicând: “Acest lucru este vital pentru că nu putem să fim penalizați pentru o structură de mix de energie. Există niște proiecte de investiții pentru construirea de capacități noi pe gaz și eu cred că acest lucru ar trebui stimulat, pentru că aduce cu sine decarbonarea. Eliminarea cărbunelui și înlocuirea cu gazul clar duc la o decarbonare, de la 900 de kg pe megawatt-oră, la 300 de kg pe megawatt-oră. Adică 60% se decarbonează. Efectul există, dar poate că nouă ne lipsesc argumente mai clare în fața Comisiei Europene și în fața Parlamentului European, dar fără aceste chestiuni vom fi captivii unui sistem pe care nu putem să îl controlăm. Acesta este sistemul nostru energetic național. Interconectările sunt limitate și nu se întrevede un plan foarte clar de mărire a acestor interconectări fizice și atunci trebuie să fim foarte atenți pentru a evita disfuncții. În trei -patru ani de zile riscăm să avem disfuncții care se pot transforma inclusiv în disfuncții sociale grave. Vă pot da ca exemplu ce s-a întâmplat în această iarnă în Texas, când, din cauza unei ierni grele, consumatorii au primit facturi de 20.000 de dolari. Imaginați-vă că vine o factură de 20.000 de dolari la energie la un consumator român. Dacă stai bine cu inima – supraviețuiești. Dacă nu, ajungi direct la ATI. Dacă vine un blackout în mijlocul iernii și generatoarele din spitale nu sunt alimentate cu combustibil fosil – benzină, motorină, un episod ca acesta duce la moartea unor oameni în spitale. Așa s-a întâmplat în Texas. Noi trebuie să evităm astfel de situații și putem să o facem pentru că trebuie să învățăm din greșelile care s-au făcut până acum.

Este momentul să lăsăm propaganda, cuvintele frumoase, și să dăm piept cu realitatea. Avem nevoie de gaz, avem niște decizii de a face phase-out pe cărbune, avem niște probleme grave în piața de energie astăzi, când sunt furnizori, traderi care reziliază contractele în dauna consumatorilor, pentru că e mult mai simplu să rezilieze contractul și să vând în PZU. Cineva trebuie să se întrebe – de ce s-a dus energia în PZU la 350 de lei? Au existat discuții furtunoase în trecut între Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și ANRE. Ce a făcut ANRE în această perioadă? Cum a pregătit liberalizarea? De fapt, lumea s-a panicat. În astfel de momente nu ne trebuie panică, ci trebuie o pregătire complexă. Nu e normal să ajungem în ianuarie sau februarie și să vedem că ofertele sunt greșite, că nu avem baze de date corecte, că sunt probleme cu call center-ul.

Nu așa se rezolvă problemele, trebuie o implicare mai activă, pentru că nu mai putem sta în România anilor de acum 20 de ani. Lumea se schimbă fără noi, dacă nu vrem să ne schimbăm cu lumea.

Piața de energie este rigidă și va rămâne așa, dar trebuie să umblăm la comportamentul actorilor din piață. Pentru că într-o parte sunt producătorii – care pot avea și ei probleme dacă au contracte întrerupte la un moment dat, și consumatorii care au nevoie de predictibilitate.

Un alt punct important sunt subvențiile. Există metode și fonduri pentru a nu mai transfera subvențiile doar în factura consumatorului. Există mecanisme la nivel european care trebuie studiate, prezentate, înțelese de către autorități și acceptate. Aici am un mare confort pentru că atât Reprezentanța României la Comisia Europeană, cât și autoritățile cu care am discutat înțeleg foarte bine aceste lucruri și sunt foarte bine informați despre aceste mecanisme. Toate aceste scheme trebuie gândite permanent – avem surse să sprijinim energia verde altele decât factura consumatorului, avem fonduri europene pentru acest lucru. Hai să le folosim pe acelea. Dar trebuie să avem studii de impact pentru a nu exista excese. Idealul ar fi să existe tot timpul o evaluare a consecințelor și în felul acesta poţi să ai o dezvoltare sustenabilă în această direcție de decarbonare și de rezolvare a problemei pe piața energiei.

În ceea ce privește hidrogenul, cred că trebuie să înfruntăm realitatea. În 20 de ani de zile am cheltuit miliarde de-a lungul și de-a latul Europei ca să studiem captarea și stocarea carbonului. Am ajuns la concluzia – destul de evitată de a se spune în clar – că nu prea putem să facem. Nu este rău că am studiat subiectul, dar nu în Europa, pentru că în Europa condițiile nu permit. S-a făcut în Canada, în Statele Unite ale Americii. Vizavi de hidrogen nu sunt decât două posibilități – ori 20 de ani cheltuim bani și studiem hidrogenul și la final ajungem la concluzia că nu este scalabil, adică nu se poate face la nivel industrial, astfel încât să satisfacă nevoia de stocare la nivelul Europei, fie va fi un breakthrough și va fi dezvoltat prin aceste fonduri de cercetare fundamentală și de dezvoltare de tehnologii și vom reuși să facem baterii cu hidrogen care să permită stocarea.

Astăzi nu știm – ori un fiasco așa cum a fost cu captarea carbonului, ori o reușită care să relanseze pe o orbită superioară întregul continent european. Dar trebuie încercat. Întrebarea este alta – ce facem până când avem confirmarea că hidrogenul este soluția? Dacă se va întâmpla, va fi peste 10-15 ani. Nu are niciun sens să murim de foame într-un aer curat”.