Update articol:

Marile companii petroliere din Kazahstan analizează o rută de export care să ocolească Rusia, după atacurile ucrainene asupra infrastructurii de la Marea Neagră

Marile companii petroliere din Kazahstan analizează o rută de export care să ocolească Rusia, după atacurile ucrainene asupra infrastructurii de la Marea Neagră
 - poza 1 Foto creată cu ajutorul AI

Marile companii petroliere care operează în Kazahstan analizează fezabilitatea unei noi rute de export peste Marea Caspică, care ar permite transportarea unor volume importante de țiței către Europa fără tranzitarea Rusiei, după ce atacurile repetate cu drone ucrainene asupra infrastructurii de la Marea Neagră și asupra petrolierelor au provocat perturbări ale exporturilor în acest an, potrivit Nikkei Asia.

Ruta analizată ar lega centrul petrolier Atyrau de portul kazah Aktau, de unde petrolul ar traversa Marea Caspică până la Baku, în Azerbaidjan, pentru a fi transportat ulterior prin Georgia și Turcia, utilizând infrastructura existentă către portul mediteraneean Ceyhan.

Potrivit unei surse citate de Nikkei Asia, sunt analizate două variante pentru traversarea Mării Caspice: construirea unei conducte submarine sau dezvoltarea unei flote mult mai mari de petroliere. Capacitatea avută în vedere ar putea ajunge la 35 de milioane de tone de petrol pe an.

Un asemenea volum ar reprezenta peste jumătate din cantitatea transportată în prezent prin Caspian Pipeline Consortium (CPC) și ar fi de aproape 30 de ori mai mare decât volumele pe care Kazahstanul le transportă în prezent peste Marea Caspică.

  • Peste 80% din exporturile petroliere ale Kazahstanului trec în prezent prin Rusia

Miza este majoră pentru Kazahstan. Peste 80% din exporturile sale de petrol sunt transportate prin conducta CPC, care traversează teritoriul Rusiei și ajunge la terminalul de la Marea Neagră din apropierea Novorossiisk, de unde țițeiul este expediat în principal către Europa.

Infrastructura CPC a fost însă afectată în mai multe rânduri în acest an de atacuri ucrainene. Atacurile cu drone asupra terminalului și asupra petrolierelor au provocat întreruperi ale operațiunilor și au determinat producătorii kazahi să reducă temporar producția.

Compania națională KazMunayGas a anunțat luna trecută că producătorii pregătesc studiul de fezabilitate pentru alternativa Atyrau–Aktau–Marea Caspică–Baku.
De la Baku, petrolul ar putea fi transportat prin ruta Baku–Tbilisi–Ceyhan (BTC), care traversează Azerbaidjanul, Georgia și Turcia și ajunge la Marea Mediterană. „Dar este important de remarcat că aceasta va fi o rută costisitoare”, a declarat pentru Nikkei Asia Nurlan Zhumagulov, director executiv al Energy Monitor Fund, un think tank kazah specializat în sectorul petrolier.

  • Chevron, ExxonMobil, Eni, Shell și TotalEnergies, implicate în analiza noii rute

Studiul a fost comandat în comun de un grup de lucru din care fac parte opt companii acționare ale celor mai mari câmpuri petroliere din Kazahstan – Tengiz și Kashagan.

Tengiz este controlat majoritar de Chevron, iar printre acționari se află și ExxonMobil. La Kashagan, printre principalii acționari se numără KazMunayGas, Eni, ExxonMobil, Shell și TotalEnergies.

Rezultatele studiului urmează să fie prezentate acționarilor în noiembrie, după care companiile vor decide dacă proiectul va fi continuat, potrivit lui Zhumagulov.

Varianta unei conducte submarine peste Marea Caspică ar necesita însă mai mulți ani pentru dezvoltare.

  • Extinderea Tengiz crește presiunea pentru găsirea unei alternative la CPC

Necesitatea unei rute alternative devine și mai importantă după ce Chevron a finalizat o investiție de aproximativ 48 de miliarde de dolari pentru extinderea câmpului Tengiz.

Potrivit companiei, proiectul poate adăuga aproximativ 12 milioane de tone pe an la capacitatea de producție, Tengiz urmând să ajungă la circa 1 milion de barili echivalent petrol pe zi.

Aproape întregul volum de petrol rezultat este transportat însă prin CPC, iar Kazahstanul nu dispune în prezent de o rută alternativă capabilă să preia decât o mică parte din aceste cantități.

Atacurile asupra petrolierelor au oprit încărcările la terminalul CPC în luna iulie. Luând în calcul și perturbările din ianuarie și iunie, producția Kazahstanului a fost redusă cu aproximativ 3,5 milioane de tone în acest an, potrivit agenției oficiale Kazinform, citată de Nikkei Asia.

Autoritățile au redus astfel ținta de producție pentru 2026 la 96 de milioane de tone, sub recordul de 99,6 milioane de tone înregistrat anul trecut.

Operațiunile CPC și-au revenit ulterior. După ce Washingtonul a discutat cu Kievul problema atacurilor, încărcările terminalului au crescut cu 22%, până la 1,41 milioane de barili pe zi, în săptămâna începută la 3 august, potrivit S&P Global Commodity Insights. CEO-ul Chevron, Mike Wirth, declara la 11 septembrie că perturbările s-au redus.

  • Administrația Trump încearcă să obțină oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice

Nikkei Asia notează că administrația președintelui american Donald Trump încearcă în prezent să determine Kievul și Moscova să înceteze atacurile asupra infrastructurii energetice.

După întâlnirea cu Trump de la Adunarea Generală a ONU, din 22 septembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina este pregătită pentru „orice fel de format de armistițiu energetic”, cu condiția ca Rusia să înceteze atacurile asupra sistemului energetic ucrainean, iar Washingtonul urma să transmită propunerea Moscovei.

Kremlinul a susținut, la rândul său, că orice astfel de înțelegere trebuie să garanteze navigația în siguranță a petrolierelor.

Chiar și protejarea infrastructurii CPC nu ar elimina însă toate riscurile pentru exporturile kazahe, avertizează Tatiana Mitrova, global fellow la Center on Global Energy Policy al Columbia University.

„Luptele din apropiere i-ar putea determina pe armatori să amâne sosirile sau pe operatori să suspende încărcările din motive de siguranță”, a explicat Mitrova. „Acest lucru poate întrerupe exporturile chiar dacă CPC în sine nu este afectat.”

  • Kazahstanul, al treilea furnizor de țiței al UE

Importanța situației depășește Kazahstanul. Potrivit datelor citate de Nikkei Asia, țara a fost în 2024 al treilea cel mai mare furnizor de țiței al Uniunii Europene, cu 52,4 milioane de tone.

Compania poloneză de stat Orlen a căutat chiar în această lună petrol kazah pentru înlocuirea unor livrări saudite perturbate în urma unui atac cu drone.
Petrolul și gazele generează aproximativ jumătate din veniturile bugetare ale Kazahstanului și circa 60% din veniturile sale din exporturi, potrivit lui Abzal Narymbetov, fondator și CEO al companiei de consultanță Energy Analytics din Astana.

Acesta descrie CPC drept „călcâiul lui Ahile” al Kazahstanului.
„Fără CPC – și sperăm că acest lucru nu se va întâmpla – economia pur și simplu s-ar prăbuși”, a declarat Narymbetov.

Dimensiunea problemei este ilustrată și de capacitatea alternativelor actuale. Dacă CPC ar fi din nou oprit, Kazahstanul ar putea redirecționa rapid pe calea ferată sau prin porturi aproximativ 100.000 de tone pe lună, cantitate care ar acoperi mai puțin de o zi din producția câmpului Tengiz.

Petrolul de la Tengiz și Kashagan trebuie în prezent transportat la Aktau pe calea ferată, deoarece nu există o conductă care să lege câmpurile petroliere de port.
„Fiecare vagon-cisternă transportă 60 de tone, iar CPC transportă peste 60 de milioane de tone pe an. Imaginați-vă de câte vagoane ar fi nevoie”, a explicat Narymbetov.

  • Kazahstanul încearcă de patru ani să dezvolte ruta prin Azerbaidjan

Diversificarea rutelor nu este o idee nouă. Președintele Kassym-Jomart Tokayev a cerut încă din 2022 creșterea exporturilor prin Coridorul Transcaspic și conducta Baku–Tbilisi–Ceyhan, după ce o instanță din Rusia dispusese suspendarea operațiunilor CPC, hotărâre anulată ulterior.

Patru ani mai târziu însă, Kazahstanul transportă prin BTC numai aproximativ 1,2 milioane de tone de petrol pe an, potrivit Ministerului kazah al Energiei citat de Nikkei Asia.

Volumul reprezintă mai puțin de 2% din cantitățile transportate prin CPC, ceea ce arată amploarea investițiilor necesare dacă ruta transcaspică ar urma să devină o alternativă reală la coridorul care traversează Rusia.