Atacurile cu drone asupra infrastructurii Caspian Pipeline Consortium (CPC) au readus în prim-plan vulnerabilitatea uneia dintre cele mai importante rute de export de petrol din Eurasia și riscurile pe care conflictul din regiune le generează pentru securitatea energetică europeană și globală.
Potrivit unei analize publicate de The Astana Times, conducta CPC, prin care sunt exportate aproximativ 80% din cantitățile de petrol ale Kazahstanului, a fost oprită timp de o săptămână după atacurile din 17 și 19 iulie asupra terminalului de la Novorossiisk, la Marea Neagră.
În perioada întreruperii au fost afectate exporturi de aproape 1,5 milioane de barili de petrol pe zi, iar Kazahstanul și-a reluat livrările abia pe 27 iulie.
Un nou atac asupra unui petrolier
Tensiunile au continuat și după reluarea exporturilor. Pe 30 iulie, petrolierul Nissos Sifnos, sub pavilionul Insulelor Marshall, a fost atacat cu drone în timp ce încărca țiței provenit din zăcământul Tengiz, la unul dintre pontoanele offshore ale terminalului CPC.
Potrivit operatorului conductei, atacul a provocat un incendiu în apropierea instalațiilor de încărcare ale navei, însă echipajul și navele de intervenție ale CPC au reușit să stingă focul. Nu au fost raportate victime sau scurgeri de petrol.
Kazahstanul condamnă atacurile
Ministerul de Externe de la Astana a calificat atacurile drept „o încălcare inacceptabilă a intereselor economice ale Kazahstanului”, apreciind că acestea reprezintă încercări deliberate de destabilizare a comerțului internațional, a piețelor energetice și a lanțurilor logistice.
Autoritățile kazahstane au cerut încetarea imediată a atacurilor și au solicitat partenerilor internaționali să condamne fără echivoc loviturile asupra infrastructurii utilizate pentru exportul hidrocarburilor.
Conducta strategică pentru Europa
Conducta CPC reprezintă principala rută de export a petrolului kazah, transportând țiței din câmpurile Tengiz, Kashagan și Karachaganak către portul rusesc Novorossiisk, de unde este livrat pe piețele internaționale.
În 2025, prin sistemul CPC au fost exportate 64,8 milioane de tone de petrol kazah, reprezentând 82,3% din totalul exporturilor de țiței ale țării. Printre acționarii consorțiului se numără Federația Rusă (24%), KazMunayGas (19%), Chevron (15%) și Lukoil (12,5%).
Experți: Kazahstanul nu are alternative pe termen scurt
Alexander Cooley, profesor de științe politice la Barnard College din New York, afirmă că evenimentele demonstrează cât de vulnerabile devin sistemele energetice atunci când depind de un număr redus de coridoare de transport.
„Chiar și un mare producător poate deveni extrem de vulnerabil dacă accesul său la piețe depinde de un teritoriu care devine brusc instabil din punct de vedere politic”, a declarat acesta pentru The Astana Times.
La rândul său, Aruzhan Meirkhanova, analist la Outpost Eurasia, apreciază că, în prezent, Kazahstanul nu dispune de rute alternative capabile să preia volume comparabile de export, acestea fiind mai costisitoare și având capacități limitate.
Diversificarea rutelor, prioritate strategică
Experții consideră că pe termen lung Kazahstanul trebuie să își reducă dependența de conducta CPC prin dezvoltarea altor coridoare energetice.
Printre opțiunile analizate se numără creșterea exporturilor prin conducta Baku–Tbilisi–Ceyhan (BTC), extinderea infrastructurii din Marea Caspică și dezvoltarea rutelor către China.
Totuși, specialiștii avertizează că niciuna dintre aceste variante nu poate înlocui, în viitorul apropiat, capacitatea conductei CPC.
Impact asupra Europei
Kazahstanul este unul dintre principalii furnizori de petrol ai Uniunii Europene. În primul trimestru al anului 2026, petrolul kazah a reprezentat 9,6% din importurile de țiței ale UE, iar în 2024 țara s-a clasat pe locul al treilea între furnizorii blocului comunitar, după Statele Unite și Norvegia.
Potrivit analiștilor, o reducere prelungită a exporturilor prin CPC ar pune presiune suplimentară asupra pieței europene a petrolului, într-un moment în care aprovizionarea globală este deja afectată de tensiunile din Orientul Mijlociu, inclusiv în zone strategice precum Strâmtoarea Hormuz și Bab el-Mandeb.
Analiza The Astana Times concluzionează că atacurile asupra CPC demonstrează că infrastructura energetică a devenit un instrument geopolitic, iar conductele și coridoarele comerciale, considerate în trecut factori de stabilitate și cooperare, sunt tot mai des transformate în ținte și puncte de presiune în conflictele internaționale.