• ”Fiecare moment pe care îl petrecem pentru politici ineficiente este un moment pierdut în lupta autentică împotriva schimbărilor climatice”.

Ambiția Uniunii Europene de a construi o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până la jumătatea secolului este un adevărat far călăuzitor în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Cu siguranță, atenuarea emisiilor de metan se numără printre ingredientele cheie ale traiectoriei de decarbonizare a UE. Dar calea pe care o alegem pentru a parcurge acest efort trebuie să fie la fel de ambițioasă, durabilă din punct de vedere economic și orientată spre rezultate, scrie Daniel Apostol, director FPPG, într-un articol de opinie pentru Politico.

Potrivit acestuia, ne aflăm acum într-un moment critic al negocierilor privind Regulamentul pentru reducerea emisiilor de metan.

“Necesitatea unei acțiuni imediate este clară; COP 28 este aproape, iar UE ar trebui să poată fi un lider real în decarbonizarea unor părți semnificative din sectorul său energetic. Cu toate acestea, discuţiile în curs între instituțiile UE evidențiază necesitatea unei abordări echilibrate – una care nu numai că promovează obiectivele noastre comune de mediu, ci este și judicioasă din punct de vedere economic. Pe măsură ce Europa se străduiește să facă un viitor mai curat, noul cadru legal trebuie să acorde prioritate strategiilor rentabile pentru a asigura angajamentul părților interesate și a câștiga încrederea consumatorilor. Deși esența acestui regulament este de a reduce emisiile nocive, este la fel de esențial să ne asigurăm că nu înăbușim în mod neintenționat creșterea economică și nu punem sarcini nejustificate în cârca țărilor membre”, explică Dan Apostol.

Acesta dă ca exemplu concret concentrarea actuală pe monitorizarea și raportarea emisiilor de metan din puțurile de petrol și gaze inactive: “Deși acesta ar putea părea un pas logic, este important să punem la îndoială eficacitatea sa în lumea reală. Studii recente relevă un fapt surprinzător: o majoritate semnificativă a emisiilor de metan, cel puțin în România, provine dintr-o mică parte din totalul instalațiilor sale de petrol și gaze. Cu peste 50.000 de sonde forate în ultimii 150 de ani, doar o fracțiune rămâne operațională astăzi. Astfel, accentul pus pe puțurile inactive ar putea fi deplasat.

Prin canalizarea capitalului financiar și uman substanțial către monitorizarea acestor puțuri latente, riscăm să eliminăm preocupările de mediu mai presante. Accentul ar trebui să se pună pe cei mai mari contributori la emisiile de metan, asigurându-se că resursele nu sunt risipite în instalațiile latente.

Ramificațiile economice ale unor astfel de politici nu pot fi trecute cu vederea. Estimările preliminare indică faptul că numai industria românească de petrol și gaze s-ar putea confrunta cu un cost uluitor de peste 1 miliard de euro în următorul deceniu, dacă actualul proiect de regulament rămâne neschimbat.

Afirmația inițială conform căreia costurile de implementare sunt nesemnificative se dovedește a fi destul de nefondată. Aceste costuri transferate consumatorilor umflă prețurile la energie și subminează potențial securitatea aprovizionării – un dublu zgomot pentru cetățeanul european mediu. Mai exact, o sumă uluitoare de bani fără niciun beneficiu evident nu este niciodată o politică bună.

Gazele naturale sunt pe cale să joace un rol esențial în tranziția energetică a Europei. Pe măsură ce continentul se îndreaptă treptat către o economie decarbonizată, se așteaptă în mod natural să scadă emisiile de metan. Orice act de reglementare care umflă artificial costurile operaționale ar putea să deraieze această progresie și să pericliteze extinderea producției de energie regenerabilă în UE. Prioritățile noastre ar trebui să se îndrepte către îmbunătățirea fluxurilor de energie transregionale, consolidarea infrastructurii existente pentru securitatea aprovizionării și, cel mai important, încurajarea creșterii combustibililor gazoși decarbonizați, în special hidrogenul”.

Fiecare moment pe care îl petrecem pentru politici ineficiente este un moment pierdut în lupta autentică împotriva schimbărilor climatice, apreciază Daniel Apostol.

Acesta concluzionează: “În acest moment critic al elaborării politicilor, Europa trebuie să se ferească de dezbaterile bazate pe ideologie care oferă soluții practice minime. În concluzie, pe măsură ce mergem înainte, este esențial ca implementarea cu succes a viitorului regulament să servească drept un far pentru națiunile din întreaga lume. Să susținem abordările care oferă rezultate tangibile în atenuarea schimbărilor climatice și să inaugurăm un viitor durabil. Ceasul planetei ticăie și fiecare moment pe care îl petrecem pentru politici ineficiente este un moment pierdut în lupta autentică împotriva schimbărilor climatice. Avem un deceniu pentru a face diferența. Alegerile pe care le facem astăzi vor avea ecou de-a lungul generațiilor”.