Update articol:

Mugur Isărescu: „Circulă tot felul de neadevăruri cu privire la patrimoniul imobiliar al BNR, toate clădirile BNR au fost făcute din resurse proprii”

Un procent din sumele prevăzute an de an pentru cheltuielile curente a fost destinat realizării, dezvoltării şi refacerii patrimoniului imobiliar al BNR

«Combatanți» dintre aceia care cred că lumea începe de acolo de unde ştiu ei – sau de unde le convine lor – au încercat să rupă în două istoria arenelor din «Parcul cu platani» și a parcului în ansamblu

În ultimii 10 ani, Banca Naţională a dat statului român echivalentul, sub formă de impozit pe profit, echivalentul a un miliard de euro  

Guvernatorul Băncii Naţionale a României a spus că BNR este gata să cedeze statului arenele de tenis şi o parte din terenurile de sport ale bazei denumite Parcul cu platani, însă numai cu acte în regulă, în baza legilor   

 

Cum alcătuirea patrimoniului imobiliar al BNR nu a fost un scop în sine, fiindcă Banca Națională nu a acționat ca un dezvoltator imobiliar, ci a ridicat edificii monumentale pentru a susține activitatea instituției, nici efortul de consolidare și de restaurare nu a fost un scop în sine, a susţinut guvernatorul BNR Mugur Isărescu, în discursul pregătit pentru inaugurarea sediului Sucursalei Regionale BNR Constanţa. Referitor la acest subiect, circulă tot felul de neadevăruri, consideră Guvernatorul. 

Domnia sa a explicat că toate clădirile BNR au fost făcute din resurse proprii: „Se spune că edificiile au fost ridicate cu banii statului; sau ai acționarilor. Lucrurile stau, însă, altfel. Ca orice bancă, societate pe acțiuni, în orice epocă și în oricare loc din lume, BNR a desfășurat operațiuni bancare și a făcut profit. Din acest profit, un procentaj important a revenit întotdeauna statului român, în schimbul concesiunii dreptului de emisiune. BNR a primit, firesc, și dividendele cuvenite. Un procent din sumele prevăzute an de an pentru cheltuielile curente a fost destinat realizării și dezvoltării patrimoniului imobiliar al BNR. Iar, din 1991, refacerii acestui patrimoniu.

După 1991, banii pentru consolidări și restaurări au revenit în bugetele BNR, aprobate de Consiliul de Administrație, din cotele de amortizare calculate în contul tuturor acestor edificii. Folosirea eficientă a acestor bani constituie o obligație fundamentală a unei instituții cu încărcătură istorică bogată, ce poartă prin timp răspunderea de a menține sus ștacheta ridicată de înaintași. Și iată că, acum, când marcăm, la Constanța, cea mai recentă restaurare, pot să afirm fără să greșesc că generația care formează astăzi familia BNR, atașată sufletește de valorile de patrimoniu pe care le are în proprietate și în administrare, a avut șansa să colaboreze cu companii și personalități de vârf din domeniile construcțiilor și ale restaurării”.

Potrivit lui Mugur Isărescu, citat de Agerpres, în ultimii 10 ani, Banca Naţională a dat statului român echivalentul, sub formă de impozit pe profit, echivalentul a un miliard de euro:  „După 1991 banii pentru consolidări şi restaurări au revenit în întregime din bugetele Băncii Naţionale, au fost aprobaţi cu atenţie deosebită de toate consiliile de administraţie (…). Şi, o altă sursă de finanţare, în afară de cote părţi din profit, au fost cotele de amortizare, calculate în contul tuturor acestor edificii”.

Parcul cu platani

Guvernatorul BNR spune că  Parcul cu platani, este parte integrată a patrimoniului Băncii Naționale: ” Cum însă, aici, sunt plasate arenele de tenis («Arenele BNR», cum sunt cunoscute), forța lor magnetică a dat naștere unei dispute privind dreptul de proprietate al Băncii Naționale. Desigur, într-o împrejurare ciudată, în care au intervenit «combatanți» dintre aceia care cred că lumea începe de acolo de unde ştiu ei. Sau de unde le convine lor. Așa că au încercat să rupă în două istoria arenelor din «Parcul cu platani» și a parcului în ansamblu.
Au încercat să șteargă cu buretele ce a fost între anii 1946 şi 1991, străduindu-se să povestească cu aplomb că Banca Naţională a fost împroprietărită cu Parcul cu platani în mai 1991, de către Ministerul Tineretului şi Sportului, printr-un simplu protocol. Şi că, pentru ditamai patrimoniu, BNR a plătit doar… 200.000 de dolari. Ceea ce este un neadevăr grosolan. Documentele vremii, incontestabile, spun cu totul altceva.
Ce spun actele? Spun că dreptul de proprietate a fost dobândit de BNR în 1946, printr-un act de vânzare-cumpărare și de schimb. Practic, Banca Națională a României este proprietar din 1946 până în prezent, fără întrerupere. Pentru că a rămas proprietar, de drept și de fapt, și în anii – din perioada comunistă, în care acest patrimoniu a fost în folosința Consiliului Național al Educației Fizice și Sportului. Pentru că posesia și dispoziția i-au rămas Băncii Naționale, ca expresie a dreptului său de proprietate. Iar dreptul de proprietate este imprescriptibil.
În împrejurarea în care Băncii Naționale, proprietar de drept al acestui monument, îi este interzis să facă investiții în afara obiectului ei de activitate, există o unică soluție legală ca arenele sportive să fie redate circuitului competițional. Cum şi alte proprietăţi au fost transmise în administrarea unor instituții sau autorități publice, prin hotărârea Guvernului, în condițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare. La schimb, a fost aprobată transmiterea fără plată a unor imobile din proprietatea privată a statului în proprietatea Băncii Naționale a României. Predarea-primirea a fost făcută prin protocoale încheiate între cele două părți. Potrivit aceluiași model, am început tratative privind schimbul de imobile dintre Banca Națională a României și statul român. S-a ajuns chiar la un proiect de lege, care ar fi rezolvat problema terenurilor sportive din Parcul cu Platani. Proiect ce s-a împotmolit în hățișul unei iluzii; aceea că dreptul de proprietate al Băncii Naționale ar putea fi ignorat. Cum această soluție este imposibilă, fiind ilegală, ar fi normal ca lucrurile să înainteze pe calea Ordonanței de Urgență nr. 51/2003. Printr-un nou Proiect de lege sau tot prin Ordonanță de urgență”.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României a spus că BNR este gata să cedeze statului arenele de tenis şi o parte din terenurile de sport ale bazei denumite Parcul cu platani, însă numai cu acte în regulă, în baza legilor.   

„Toate documentele sunt în favoarea noastră, dacă vă interesează să le citiţi, să le citiţi. Fac acum încă o declaraţie în faţa dumneavoastră, să fie şi preluată. Suntem gata să cedăm arenele de tenis şi o parte din terenuri pentru sport, dar cu acte în regulă statului român, în baza legilor. Parcul cu platani este în patrimoniul nostru şi în bilanţul Băncii Naţionale, nu poate să dispară de acolo. Şi, legal. În Europa de astăzi nu se poate face altfel decât cu contrapartidă, pentru că altfel este considerată o finanţare monetară. Suntem gata să facem acest lucru, dar în condiţii legale, aşa cum am mai făcut, şi uitaţi ce am donat statului român”, a afirmat Isărescu, menţionând că BNR a donat statului român în jur de 150 de proprietăţi.

Conform acestuia, BNR a luat în administrare în anul 1991 Parcul cu platani.

„Noi, Banca Naţională, am dat la schimb pădurea Tunari, unde s-a mutat societatea de tir românesc, şi am mai dat şi nu ştiu cât, vreo 4-5 milioane de lei pentru acest parc.  În ’91, când am reluat în administrare Parcul cu platani, era o groapă de gunoi. S-a refăcut, am găzduit sportul cât am putut să îl găzduim, dar au venit câţiva, eu spun că sunt rechini imobiliari, să facă acolo un hotel şi a început toată această tevatură cu Parcul cu platani, că nu este al Băncii Naţionale şi că l-am luat noi de la Guvernul României cu 200.000 de dolari. Nu, l-am cumpărat, când am cumpărat proprietatea, a fost echivalentul a vreo 15 milioane de dolari”.

Proprietăţi donate statului român

Mugur Isărescu a mai spus că, prin aceeaşi Ordonanță de urgență nr. 51/2003, privind reglementarea situației juridice a unor bunuri imobile, intrată în vigoare la 24 iunie 2003, a fost aprobată transmiterea, fără plată, din patrimoniul Băncii Naționale a României în proprietatea publică a statului și administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, a unor imobile din peste 20 de județe.
Domnia sa a precizat: «Voi da exemplu sediul Agenţiei BNR din Piatra Neamţ, despre care specialiştii spun că este cea mai frumoasă clădire din oraş. A fost construită între anii 1928 – 1929, în stil neo-românesc cu amprentă personală, după planurile arhitectului de origine elvețiană Roger Bolomey. Aici a funcționat Agenția BNR Piatra Neamț, devenită Sucursala Județeană Neamț a BNR, până în anul 2000, când a fost desființată. Închiriată câțiva ani mai întâi Băncii Agricole și apoi Băncii Transilvania, prin Hotărârea nr. 109 din 5 februarie 2004, clădirea a trecut în domeniul public și în administrarea Consiliului Județean Neamț cu destinația muzeu, iar din anul 2005 este sediul Muzeului de artă eneolitică „Cucuteni”. Așa încât, nu întâmplător, sub firma muzeului de astăzi, se află în continuare sigla BNR».

Hotel Triumf de pe Kisselef şi Accademia di Romania, de la Roma, cedate de BNR statului român 

Guvernatorul BNR susţine că alte două edificii foarte valoroase, care au fost în proprietatea BNR şi acum se află în proprietatea statului: Hotelul «Triumf», de pe bulevardul Kisselef nr.12 şi Accademia di Romania, de la Roma. Domnia sa a explicat:  

„Căminul funcționarilor BNR, din șoseaua Kisselef, cunoscut acum sub numele de Hotel «Triumf», este una din frumoasele realizări ale arhitectului Petre Antonescu. Mai întâi, Banca Națională a cumpărat terenul situat la nr. 10 – 12, de la Constantin Argetoianu și Banca Țărănească în 1922, respectiv familia Blank în 1925. Cândva aici fusese proprietar și Mihail Kogălniceanu. În 1924, guvernatorul Mihail Oromolu a solicitat Consiliului de administrație al BNR aprobarea pentru a începe tratative cu unul din cei mai apreciați arhitecți români, este vorba de Petre Antonescu, în vederea proiectării lucrării. Directorul Constantin Băicoainu s-a opus inițiativei, considerând că amplasamentul este prea departe de Bancă. În cele din urmă, Consiliul de administrație a considerat că zona are potențial de dezvoltare și a decis să solicite lui Petre Antonescu realizarea «unui mare imobil cu 3 etaje, cuprinzând apartamente de diferite mărimi pentru funcționari».

Retras față de șosea, cuprinzând 52 de apartamente și sugerând arhitectura tradițională românească, imobilul a beneficiat de o tratare arhitecturală sobră, având o formă alungită și fiind perfect simetric față de axul principal. Odată cu imobilul a fost realizată și întreaga amenajare peisagistică, inclusiv un teren de tenis la care aveau acces toți funcționarii BNR. Achiziționarea terenului a costat 10,2 milioane lei (2,4 milioane lei – Banca Țărănească, 1,2 milioane – Aristide Blank, 6,6 milioane – Constantin Argetoianu). În ceea ce privește construcția clădirii, nu avem suma totală plătită, dar știm că, la 21 febr. 1929, valoarea totală a lucrărilor executate de Societatea „Edilitatea” era de 34,5 milioane lei. Aceste lucrări se referau doar la construcția imobilului, fără amenajarea grădinii, pentru a cărui împrejmuire doar s-a plătit un avans de 350 000 lei.

Potrivit specialiștilor (prof. Leahu), pentru istoria arhitecturii românești, această clădire reprezintă unul din puținele exemple din anii ’20 – ’30 ai secolului trecut de „monumentalizare” a locuinței și, în același timp, de ansambluri de locuit ale unor instituții sau întreprinderi importante. Printr-un HCM din 1953, imobilul a fost dat Direcției Generale a Treburilor Consiliului de Miniștri.

Vă mai rețin atenția cu o clădire aproape fabuloasă, pe care cred orice român care vizitează Roma o admiră fie din Grădina Borghese, fie din Piazza José de San Martin. Este vorba de Accademia di Romania, sediul Școlii Române de la Roma, înființată datorită inițiativei lui Vasile Pârvan și Nicolae Iorga. Aşa cum s-a scris în pergamentul depus la fundaţia palatului, Banca Naţională a României „însufleţită de marile aspiraţii pentru cultură ale poporului român, generos a luat asupră-şi întreaga cheltuială a înălţării acestui edificiu, pentru progresul ştiinţei şi artei româneşti la lumina veşnică a latinităţii şi ca simbol al legămintelor de sânge şi cultură dintre România şi Italia”.

Elaborarea proiectului a fost încredințată arhitectului Petre Antonescu, iar după edificarea construcției, la 3 august 1933, guvernatorul Constantin Angelescu şi directorul Dumitru Cristescu au semnat actul prin care BNR a donat-o statului roman. În 1994, tot Banca Națională a decis să susțină lucrările de restaurare.

Astfel de bijuterii arhitecturale trebuie conservate și valorizate. Reabilitarea sediului BNR din Constanța, aflat în proprietatea noastră de peste 85 de ani, s-a integrat acestei viziuni instituționale asupra patrimoniului imobil. Redeschiderea acestui sediu în primăvara în care se împlinesc 125 de ani de la primele operațiuni ale BNR în Dobrogea nu poate să fie decât o fericită coincidență”.

 

Mugur Isărescu a mai dat câteva astfel de clădiri reprezentative atât pentru patrimoniul imobiliar al BNR, cât și pentru patrimoniul arhitectural național:

Palatul Lipscani, cunoscut și sub numele de Palatul Vechi:

A fost construit, între 1884 – 1890, de Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice, după proiectul arhitecților francezi Albert Galeron și Cassien Bernard.
Prin proporţiile şi elementele sale decorative, Palatul Vechi are o monumentalitate elegantă şi echilibrată, fiind, conform unor voci autorizate, una dintre cele mai frumoase piese de patrimoniu ale arhitecturii bucureştene… dacă nu, chiar cea mai frumoasă!
Între anii 2010 și 2015, Palatul Vechi a fost supus unor ample intervenții de consolidare și restaurare, primind astfel o adevărată infuzie de tinerețe, astfel încât să dureze în timp spre folosul, beneficiul și mândria generațiilor viitoare.

Palatul Doamnei, cunoscut și sub numele de Palatul Nou

Construcția acestui palat a fost determinată de extinderea progresivă a atribuţiilor Băncii Naționale după Marea Unire și a început în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectul noului palat a fost elaborat de Serviciul de Arhitectură al băncii, sub coordonarea arhitectului Radu Dudescu. Execuția lucrării a fost încredințată, prin licitație, Societății Naționale de Construcții, firma inginerului Liviu Ciulley. La ridicarea construcției au fost utilizate cele mai noi normative existente în epocă în legătură cu protecția antiseismică, instalațiile electrice, de încălzire şi de ventilaţie. Din cauza războiului și a evenimentelor postbelice, construcția Palatului Nou s-a prelungit până în prima parte a anilor `50, după care a fost confiscat de Ministerul de Finanțe, care l-a folosit în toată perioada comunistă, până în anul 1990, când a revenit proprietarului său de drept, Banca Națională.
La jumătatea anilor 90 și, ulterior, după anul 2000, au avut loc lucrări de amenajare, mobilare și reabilitare, care au inclus și realizarea iluminatului nocturn care pune în valoare aspectul clădirii, aducând un plus de imagine pentru zona centrului vechi al Bucureștiului.

Palatul Chrissoveloni

Situat pe strada Lipscani, la nr. 16, Palatul Chrissoveloni este astăzi sediul Sucursalei Regionale Bucureşti a BNR. Această clădire a fost construită între 1923 și 1929, pentru a fi sediu al Băncii Chrissoveloni. Proiectul a fost elaborat de arhitecţii G.M. Cantacuzino şi August Schmiedigen, care au lucrat la dorința acționarului principal și președinte al Băncii, Jean N. Chrissoveloni.
Cu un aspect sobru și elegant și nouă niveluri, din care două subsoluri, clădirea a fost considerată unul dintre cele mai moderne sedii de bancă din Europa, datorită autonomiei în funcţionare. Intrată în faliment în 1931, Banca Chrissoveloni a vândut mai multe imobile pentru a se salva, situație în care sediul ei principal a fost cumpărat de Banca Națională a României în anul 1933.
Între 1995 și 2000 a avut loc consolidarea și restaurarea clădirii, acțiunea derulându-se etapizat și beneficiind de toate mijloacele materiale și de competența de specialitate asigurate de BNR.

Mugur Isărescu susţine: „Aceste trei palate constituie astăzi un ansamblu arhitectural unic, care reflectă interpretarea pe care arhitecţi reprezentativi pentru diferite epoci au dat-o rolului acestor imobile în ţesutul urban al Bucureştilor şi, în egală măsură, importanţei pe care Banca Națională o are în cadrul economiei naţionale. În același timp, restaurate și întreținute cu mare grijă, ele aparțin patrimoniului cultural al Bucureștiului. Nu cred că există grup de turiști atrași de centrul vechi al orașului, care să nu remarce prezența lor impunătoare și elegantă”.