Dragoş Preda ne-a transmis un articol, la finalul mandatului său de secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, pe care îl publicăm mai jos. Îi urăm mult succes lui Dragoş în activitatea viitoare!   

Punct și de la capăt … Cu toate că în logică normală de constituire a noilor entități ale arcului guvernamental demnitatea atribuită în ianuarie 2020 a dispărut, am stat alături de colegii mei – Ciprian S. TELEMAN, Ministru al Cercetării Inovării și Digitalizării, și de Alexandru BOLOGAN, noul Secretar de stat pentru Telecomunicaţii, și m-am ocupat de bunul parcurs pentru că două legi – rămase din 2019, să treacă astăzi de plenul reunit al Parlamentului, în pofida unor considerații interne ale unor colegi cum că această procedura nu mai era necesară … cam aceiași din 2019.

Prima dintre acestea este Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 13 / 2013 privind serviciile poștale. Actul normativ stabilește regimul sancționator aplicabil în cazul nerespectării dispozițiilor Regulamentului (UE) 644 / 2018 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete, precum și măsurile necesare pentru asigurarea aplicării acestor sancțiuni .

Prin prezentul act normativ se propun următoarele modificări legislative:

– stabilirea regimului sancționator aplicabil în cazul nerespectării dispozițiilor Regulamentului (UE) 644/2018;

– definirea furnizorului desemnat în conformitate cu Actele Uniunii Poștale Universale;

– îmbunătățirea unor dispoziții printr-o mai bună stabilire a conținutului lor normativ (definiția serviciului de trimitere cu valoare adăugată, cazurile în care colectarea, sortarea, transportul și livrarea unor bunuri nu constituie un serviciu poștal);

– modificarea unor dispoziții ca urmare a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-259 / 16 și C / 260 / 16, precum și a dispozițiilor Regulamentului (UE) 644/2018;

– reglementarea revânzării serviciilor poștale, prin impunerea revânzătorilor a obligației transmiterii către ANCOM a notificării prevăzute de regimul de autorizare generală;

– includerea în sfera serviciului universal a serviciului de distribuire a taloanelor de plata a drepturilor de protecție socială la domiciliul beneficiarilor, în situația în care aceștia au optat pentru plata în cont curent sau în cont de card;

– asigurarea continuității furnizării de servicii poștale internaționale în baza obligațiilor ce revin statului român în calitate de membru al Uniunii Poștale Universale, în cazul nedesemnării unui furnizor de serviciu universal;

– corelarea unor termene cu dispozițiile legislației vamale;

– revizuirea unor dispoziții privind răspunderea furnizorilor de servicii poștale în acord cu experiență acumulată în aplicarea normelor în vigoare;

– stabilirea unor măsuri pentru comunicarea identității furnizorului sau furnizorilor desemnați oficial pentru a îndeplini obligațiile care decurg pe plan național și internațional din ratificarea de către România a Actelor Uniunii Poștale Universale.

Totuși, în portofoliul de servicii al Poștei Române regăsim categorii de trimiteri identice, dar cu tarife diferite, diferențierea fiind dată de volumul în care sunt expediate pe parcursul unei luni. Această diferențiere complică oferta de servicii a Poștei Române.

Spre exemplu, în cazul trimiterilor de corespondență (prima treaptă de greutate) – regăsim tarif pentru trimiterea de corespondență din sfera serviciului universal (2 lei, scutit de TVA); în cazul trimiterilor de corespondență expediate într-un volum lunar de până în 500 de bucăți, precum și tarif pentru trimiterile de corespondență din afara sferei serviciului universal (2,38 lei, TVA inclus), în cazul trimiterilor de corespondență expediate într-un număr de peste 500 de trimiteri lunar.

Aceeași situație este întâlnită și în cazul coletelor poștale, imprimatelor, pachetelor mici –  tarife diferențiate, în funcție de pragul lunar atins (50 bucăți lunar – colete poștale, 500 de bucăți, în cazul imprimatelor și pachetelor mici). Această situație îngreunează ofertele și contractele comerciale, dar și modul de lucru la nivelul subunităților poștale – subunitățile poștale țin evidenţe foarte multe pentru a ține sub control numărul trimiterilor expediate lunar, astfel încât, la sfârșitul lunii, facurarea să fie realizată corect; dacă nu se atinge pragul pentru număr mare facturarea se realizează la tarifele aferente categoriei de trimitere unitare (tarife scutite de TVA), iar în cazul în care se atinge pragul de număr mare – facturarea se realizează cu tarifele aferente trimiterilor în număr mare – tarife purtătoare de TVA).

Această politică tarifară generată de distincțiile dintre trimiteri poștale unitare și trimiteri poștale în număr mare face, adesea, obiectul nemulțumirii clienților.

Nu în ultimul rând, dat fiind evoluțiile spre o transformare digitală subliniate de la nivel central ar fi fost oportună eliminarea din definiția mandatului poștal a sintagmei mandat poștal pe “suport de hârtie” și, implicit, eliminarea obligației ce derivă din definiție de “completare a unui formular în formă fizică”. În contextul actual, al transformării digitale, definiția mandatului poștal pe “suport de hârtie” este anacronică – Poșta Română deține capabilități tehnice pentru informatizarea fluxurilor de mandate poștale.

Potrivit Uniunii Poștale Universale, 73% din serviciile poștale indică faptul că și-au sporit investițiile în serviciile poștale digitale.

Anul trecut, în calitate de Secretar de stat responsabil cu domeniul comunicațiilor din cadrul Ministerului Transporturilor, am realizat o serie de întâlniri de lucru alături de Secretarul General al Curții Constituționale a României (CCR), Domnul Cezar-Rareș ANGHEL. În cadrul acestor întâlniri s-a constatat necesitatea îmbunătățirii serviciilor poștale pe care CCR le accesează prin intermediul Poștei Române. Pentru a veni în întâmpinarea unei instituții vitale a României, și a aduce o parte din serviciile poștale în era digitalizării, s-a realizat o echipă de lucru comună, compusă din specialiști tehnici ai celor două instituții de stat, și astfel a luat naștere serviciul eLetter. În prezent, eLetter este serviciul oferit de către Poșta Română prin intermediul căruia se realizează transmiterea corespondenței în format electronic în cadrul unei platforme electronice, fără a fi necesară deplasarea la o subunitate poștală.

Trimiterea este livrată destinatarului în format fizic, la una din variantele de adrese poștale aleasă: adresa de domiciliu/sediu, adresa Post Restant sau adresa de căsuță poștală. Serviciul eLetter este oferit pe bază de contract, fără limită de volum lunar. Nu în ultimul rând, livrarea pe liste de distribuție se face în cazul distribuirii abonamentelor de presă (servicii ne-poștale furnizate de Poștă Română în baza contractelor comerciale încheiate cu editorii de presă, iar sintagma “transporta și livrat la adresa indicate de expeditor (…) într-o lista de distribuție” ar trebui revizuită. Includerea listelor de distribuție în definiția trimiterilor poștale, încadrează automat “presă” în categoria trimiterilor de imprimate – practic niciun editor de presă nu ar putea susține un tarif/bucată la nivelul tarifului de imprimat în cazul abonamentelor de presă.

Celălalt act normativ aflat în discuție este Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului pentru prorogarea unui termen prevăzut în art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 18 / 2015 privind stabilirea unor măsuri necesare pentru asigurarea tranziției de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră și implementarea serviciilor multimedia la nivel național.

Actul normativ este motivat de necesitatea de a nu apare sincope în difuzarea terestră a programelor publice de radiodifuziune și de a oferi publicului românesc continuitatea serviciilor publice de programe radio, precum și garantarea accesului la informația radiodifuzată pentru românii din afară granițelor .

Proiectul prezentului act normativ a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ prin avizul nr. 642 / 2019. România trebuia să implementeze televiziunea digitală în sistem DVB-T2, conform planului European de frecvența până în anul 2014 (care era deja a două amânare) și concomitent să elibereze spectrul ocupat de TV analogic pentru alți utilizatori (operatori de telefonie mobilă, operatori de date, ISP etc.)   Radiocom – Regia Națională de RadioComunicații, care operează spectrul de broadcast atât radio cât și TV al României, datorită managementului defectuos din 2016 cât și supervizării inexistente a Consiliilor de Administrație, nu a reușit alinierea la cerința europeană pentru digitizare și la Planul European de Frecvente, decât în a două jumătate a anului 2020, fiind de departe ultima țară cu televiziune digitală free-to-air din Europa.

Mă bucur că în timpul mandatului meu am reușit să rectificăm o serie de restanțe naționale.   Oricum, revenind la TV digital, la acest moment România are acoperire de peste 80% pentru posturile SRTV, în regim Free-to-Air și în tehnologie DVB-T2. Televiziunea în regim analogic a fost treptat sistată, și la acest moment ar trebui să fie oprită, în primul rând datorită interferențelor pe care le produce în zonele de graniță cu țările vecine (acesta a fost și principalul motiv pentru care România a fost la un pas de infrigement pentru întârzierea migrării la TV digital cu aproape 8-9 ani).

La acest moment, celălalt proiect strategic al SNR, (tot așa impus de alinierea la acquis-ul comunitar) – migrarea către standardul de radio digital DAB+, este în urmă cu aproape 4 ani, timp în care unii oficiali ai actualei echipe de management a SNR ridică problema “înstrăinării” (prin închiriere, sau așa-zisă cooperare) asset-ul sau major, și anume: spectru de frecvente pe care al trebui să-l utilizeze direct, în interes național (inclusiv spectrul de frecvente pentru 5G).

Menționez faptul că, și în acest caz, urmare a constituirii anul trecut (2020) a grupului de lucru privind elaborarea Strategiei Naționale privind implementarea radiodifuziunii terestre digitale sonore și a serviciilor multimedia asociate, pe perioada 2021 – 2030, am înaintat în noiembrie 2020 documentul final spre avizare și aprobare.

O mare parte din țările europene au implementat deja rețele naționale de radiodifuziune digitală în sistem DAB și au planuri de tranziție la DAB + (Marea Britanie, Elveția, Danemarca, Germania, Olanda, Italia, etc.).

Alte țări au anunțat deja dată de renunțare la transmisiile analogice ASO (Analog Swich Off), respectiv Norvegia, Elveția, iar Franța, Belgia, Austria, Slovacia, Slovenia au început transmisiile în DAB +. În Asia-Pacific, Turcia, Africa de Sud, Emirate, Australia sunt în curs de introducere a programelor naționale de radiodifuziune digitale în sistem DAB + sau DRM și deja au început transmisiile.

România a semnat actele finale ale Conferinței Regionale de Radiocomununicații de la Geneva 2006, organizată de Uniunea Internațională de Telecomnunicații (UIT) care a adoptat planul de frecvențe pentru sistemul DAB, precum și condițiile tehnice privind conformitatea și compatibilitatea, aprobate prin Legea 378/2009. În special în țările din vestul Europei, digitalizarea industriei de radiodifuziune și introducerea serviciilor de radiodifuziune digitală terestră este extrem de avansată, unde acest proces a demarat încă de acum 10-15 ani.

România ca stat membru al Uniunii Europene trebuie să se adapteze la transformările similare din sectorul radiodifuziunii, care au loc în toate țările membre ale Uniunii Europene. În acest sens, trebuie îmbunătățit progresul digital pe componentă de dezvoltare de noi infrastructuri digitale, în conformitate cu liniile strategice și obiectivele Uniunii Europene, implementarea radiodifuziunii digitale terestre contribuind la procesul mai amplu, de digitalizare al economiei naționale. În conformitate cu datele publicate de către EBU, România este printre ultimele țări din Uniunea Europeană unde nu sunt lansate, nici măcar în regim experimental, servicii de radiodifuziune digitală terestră, în standard T-DAB+. (sursă: Raport EBU –Market Insights- DIGITAL RADIO 2020 – february 2020)

Promovarea implementării și dezvoltării radiodifiziunii digitale terestre în țară noastră reprezintă un angajament pe termen lung, prioritar și de actualitate. Din experiența celorlalte țări, WBU (World Broadcasting Unions) precizează faptul că procesul de tranziție de la tehnologia analogică la cea digitală este un proces de durata. În cazul radiodifuziunii este de durată mai lungă decât în cazul televiziunii terestre.

De aceea intervalul de timp avut în vedere pentru implementarea radiodifuziunii digitale terestre vizează o perioadă de 10 ani (2021-2030). Se estimează că începând cu anul 2021, pe piața auto din România vor apărea în fiecare an, aproximativ 120.000-150.000 autovehicule noi, fabricate după dată de 01 ianuarie 2021. În conformitate cu prevederile  – Directivei (UE) 2018/1972 a Parlamentului european și a Consiliului, de instituire a Codului European al Comunicațiilor Electronice, autoturismele din categoria M fabricate după dată de 01 ianuarie 2021 vor conține obligatoriu, în vederea comercializării lor pe piața UE, inclusiv în România, cel puțin o interfață digitală care să aibă capacitatea de recepționare și reproducere cel puțin a serviciilor radio furnizate prin intermediul radiodifuziunii digitale terestre.

Toate aceste noi autoturisme vor circula atât pe culoarele rutiere de transport naționale dar și pe cele pan-europene de tranzit către și dinspre țări membre UE. Astfel, se va putea asigura o continuitate din punct de vedere al serviciilor, inclusiv din punct de vedere al nivelului calitativ, iar cetățenii vor avea posibilitatea de a accesa același tip de servicii adiționale existente în țări membre UE, ca de exemplu – avertizări de urgență, informații de trafic – local/regional, informații meteo, etc.

În România, transmisia terestră a serviciilor de programe de radiodifuziune se realizează, în prezent, din punct de vedere tehnic, în sistem analogic. Autorizarea utilizării frecvențelor radio urmează principiul conform căruia pe o anumită frecvență radio poate fi transmis un singur program de radiodifuziune. Datorită acestei modalități de asignare a resurselor de spectru, specifice tehnologiei analogice, dezvoltarea serviciilor de radiodifuziune analogică a ajuns într-o limitare datorită resurselor de spectru indisponibile, mai ales în cazul FM, caz constatat de către WBU la nivel mondial. (sursă: WBU – Digital Radio Guide -2019)

Prin implementarea radiodifuziunii digitale terestre, se optimizează resursele de spectru ale statului român, prin faptul că un multiplex digital (MUX) poate transporta, în funcție de rată de codare, un număr de aproximativ 20 de programe, utilizând o singură frecvență radio pentru a realiza aceeași arie de acoperire că și în tehnologie analogică.

Astfel, prin utilizarea rețelelor SFN (Single Frequency Network) va fi posibilă optimizarea utilizării resurselor de spectru, și punerea la dispoziție de noi resurse astfel încât să se poată oferi suportul necesar dezvoltării de noi rețele, și implicit diversificarea conținutului furnizat către cetățeni.

În concluzie, întreg procesul de digitalizare a radiodifuziunii terestre va contribui la o transformare economică inovatoare și inteligentă, emisii scăzute de carbon și dezvoltarea sustenabilă a unui sector important din economia României. Mi-am asumat cu responsabilitate un mandat dus până la capăt într-un ritm susținut și voi rămâne mereu alături de un domeniu pe care-l trăiesc cu pasiune și responsabilitate.