Update articol:

Opinie Ștefan Jicol: Lecția Covid-19 și limitele morale umane

Iată că omenirea, după ce ajunsese la un punct foarte înalt de evoluție, la o bunăstare materială inegalabilă în istorie și o supremație exprimată brutal peste toate celelalte specii, s-a izbit dramatic de o pandemie care îi resetează din temelii toate trăirile și îi pune la locul potrivit valorile.  Căci acest Covid-19 este atât un reper de schimbare de epocă cât și un prag de care civilizația noastră așa-zis avansată s-a împiedicat, primind o lecție usturătoare despre limitele general umane sau despre cât de mic este în realitate omul.

După ce toate câte există pe lumea asta păreau supuse științelor și aflate deci necondiționat în slujba omului, după ce până și excursiile pe Lună și pe Marte păreau posibile, iată că a venit de nicăieri ceva atât de mic încât nici la microscop nu se poate vedea, dar care a îngenunchiat astăzi mai toată omenirea. Fiindcă tot ce poate face omul astăzi este să rămână un ignorant uimit, adică în ciuda măreției sale să se mire de ceva ce nici nu poate fi zărit și să se supună, de teama atotputernicului virus, unor reguli foarte restrictive noi.

De fapt, lecția Covid-19 este o lecție despre preamândria umană, despre neputință, despre suficiență și ignoranța reală a speciei noastre. Deși ne credem atotștiutori avem enorm de multe lipsuri mentale și ne contrazicem chiar și pe noi înșine. Deși ne credem raționali judecăm cel mai adesea greșit, deși ne vrem veșnici suntem cât se poate de efemeri, deși ne știm buni suntem cea mai crudă și mai exploatatoare specie atât în relația om cu om, cât și în cea om cu orice. Pentru că, de fapt, suntem și rămânem, oricum ne-am crede noi altfel, oameni cu defecte enorme de muritori de rând. Am vrea toți oamenii, desigur, să fim chiar zei, dar până acolo e o cale mult prea lungă.

Filozofiile noastre toate, religiile seculare cu zeii lor măreți cu tot, formele de guvernare sau de gestionare a dreptății, cultura și războaiele, științele și educația, adică tot ce a putut inventa omul vreodată cu mintea sa, toate sunt supuse schimbării permanente după epocile nestatornicului om, cu visele, mofturile, stările, defectele și trăirile sale umane.

Se spune despre om că nu poate înțelege de unul singur binele fără a se întâlni și cu răul, căci din acest motiv e lăsat în toate religiile să existe și diavolul, ca parte indispensabilă, foarte necesară. Iar răul ne este necesar pentru a putea compara, pentru a distinge, pentru a ne înfricoșa,  pentru a fi mai buni și iubitori de oameni, pentru a putea aprecia, pentru a ne conștientiza efemeritatea și ignoranța, pentru a ne testa limitele și mai ales pentru a înțelege ca toți , oricât de sus am fi, suntem doar niște bieți oameni muritori. Căci răul are rolul lui, fiind lăsat cu utilitate, în mod voit, printre oameni încă de la facerea lumii, într-un echilibru necesar al tuturor forțelor, într-o purificare morală a spectatorului prin tragedie. Și asta încă de la teatrul antic grecesc și până la noi, cei de azi, care suntem la dispoziția tragică a virusului Covid-19. Dar răul acesta poate fi mai mare sau mai mic, în funcție doar de noi înșine și mai ales de cum se comportă, de cât de rea sau bună este, la un anumit moment, societatea noastră.

Scrierile vechi ne spun că răul cel mare vine atunci când omenirea depășește limite și devenim mult prea răi, când încălcăm legile morale, când ne sfidăm semenii, când cu preamândrie noi oamenii ne credem chiar zei. Vechii greci ai antichității, prin tragedia lui Sofocle “Oedip Rege”, află că  asupra cetății Teba s-a abătut ciuma, ca rău absolut, doar datorită incestului lui Oedip. Scopul tragediei provocate de rău este, așa cum ne spune și Aristotel în opera sa – “Poetica”, de a stârni “catharsis”, ca înaltă stare de trăire umană, mereu purificatoare, înnobilantă, moralizatoare și de recuperare a umanității.  După “catharsis-ul” adus de tragedie, lumea toată se spală de rele și păcate, moravurile se mai sting, dreptatea și adevărul stăpânesc iar totul, iar omul devenit mai bun își reanalizează limitele sau își acceptă locul modest de muritor de rând.

Lecția tragediei Covid-19, pe care am primit-o toți astăzi spre înnobilare morală, ne spune și că nu vedem lucruri noi, ci doar în forme noi. Fiindcă toate câte vedem au mai fost cândva, de multe ori chiar, spre corecția noastră perpetuă și implicit a lumii.

Autor: Ștefan Jicol, Politolog 

 

BVBStiri BVB

SIF MOLDOVA S.A. (SIF2) (22/01/2021)

Notificare prag detineri/vot >5%

DEUTSCHE BANK TURBO LONG 0.10/7/7.5 (EBDBKTL29) (22/01/2021)

Notificare Erste Group Bank AG - Certificatul EBDBKTL29 este sold-out

UAMT S.A. (UAM) (22/01/2021)

Hotarari AGA E 22.01.2021