“Acum avem peste 40.000 de megawați în ATR şi o să se construiască vreo 5-6-7000, până în 10.000 de megawați. Restul rămân proiecte maculatură”.
E un hype acum în noul val de regenerabile, avem o groază de proiecte dezvoltate și prea puține puse în operă. Problemele cele mai mari ale industriei de regenerabile sunt problemele din agricultură cu cele 50 de hectare, modalitatea de emitere a ATR -Avizul tehnic de racordare, ceea ce a creat un haos, plus faptul că nu s-a perceput o garanţie la emiterea ATR, susţin reprezentanţii PATRES.
“A început o mare speculă cu proiectele de regenerabile, pentru că dezvoltarea unui proiect reprezintă o anumită valoare. Și atunci au apărut o groază de șmecheri bine racordați care au dezvoltat proiecte ca să le vândă investitorilor, cu scopul să facă bani. Și am ajuns la foarte multe bibliorafturi de proiecte, dar în realitate nu sunt multe tranzacţii şi se construiesc foarte puţine. Noi am propus ANRE acum câţiva ani o soluţie care nu a fost luată în calcul, din păcate. Era vorba de impunerea unei garanții la emiterea ATR, ca să poți să filtrezi între investitorul serios și speculant. În alte țări se practică asta. Dar ANRE ne-a spus că se îngrădește accesul la rețea. Noi considerăm că a fost îngrădit accesul la rețea neaplicând această garanție. Acum să percepi garanția deja este prea târziu, pentru că sunt deja emise foarte multe ATR. Au valabilitate 12 luni, dar dacă semnezi contractul de racordare are valabilitate 25 de ani. Nu am învățat nimic din primul val de regenerabile, când s-au canibalizat proiectele între ele”.
Întrebaţi de ce nu se finalizează proiectele pe regenerabile, oficialii PATRES au spus: “Avem două motive pentru care nu se pot face proiecte.
Unul este agricultura, povestea cu cele 50 de hectare care este interpretată extrem de abuziv. Situația, din punctul meu de vedere, este extrem de gravă în acest sens. Statul a vrut să dea o facilitate și a zis: dacă faci investiții și ocupi până în 50 hectare, îți dau o variantă de aprobare mai accelerată. Asta este ce s- a vrut în primă fază. La ce s-a ajuns – aceasta este singura metodă în care poți să dezvolți proiecte.
Dacă vrei să faci pe mai mult de 50 de hectare, lucru care, în accepțiunea noastră, ar presupune PUZ, trecere în intravilan și ulterior scoaterea din circuit, asta nu se mai poate, pentru că Ministerul Agriculturii interpretează legea ca fiind limitativă și nu ca o metodă accelerată.
Practic nu se mai pot face parcuri peste 50 de hectare. Şi avem următorul fenomen – orice centrală trebuie să se racordeze undeva la rețea. Până în 10 megawați se racordează în medie tensiune, până în 100 de megawați se racordează în 110, de la 100 de megawați în sus se racordează în 220 sau în 400 în liniile de transport. Liniile de distribuție de 110 sunt deja supracongestionate.
Al doilea element este că o stație de transformare, fie că vorbim de 110, fie că vorbim de transport de 400 de kilovolţi, te costă cam la fel și dacă faci un parc de 20 de megawați și dacă faci un parc de 70 megawați. Nu sunt proporționale diferențele.
Pe 50 de hectare, tu poți să amplasezi 42 de megawați în panouri. Raportul dintre panouri și invertoare întotdeauna este supraunitar. Adică, dacă pun 42 megawați în panouri, o să am undeva la 30 în invertoare și capacitatea de evacuare nominală e aceea de 30 și ceva. Ori dacă pe mine stația la 30 de megawați versus 80 de megawați mă costă la fel, n-ai făcut altceva decât să faci proiectul respectiv mult mai scump. Pentru că costul de racordare în economia unei centrale e foarte mare. O să ajungă undeva până la 20% din investiție, chiar și mai mult.
Toată chestia asta e “condimentată” de avalanșa de cereri de racordare, unde statul român a demonstrat că nu a învățat nimic din primul val de regenerabile. Pentru că în primul val am avut 20.000 de megawați emiși în ATR și s-au construit 5.000. Acum avem peste 40.000 de megawați în ATR şi o să se construiască tot vreo 5-6-7000, până în 10.000 de megawați. Restul rămân proiecte maculatură. Doar că acele proiecte generează costuri mari pentru toți ceilalți care vor să construiască pe bune. Pentru că procedura de racordare spune că tu trebuie să ţii cont în momentul în care emiți un ATR de toate cererile de racordare pe care le ai pe nodul respectiv de rețea. Și tu când ai genul acesta de avalanșă, rezultatul este că ai nevoie de întăriri de rețea.
Dau ca exemplu un parc fotovoltaic avizat undeva în Transilvania. A cerut 5 megawați putere de evacuare. Și autorităţile au zis: până în 3 megawati putem să îți dăm, dar dacă vrei să ajungi la 5, trebuie să faci roconductorări pe linii de 110 – vreo 200 de kilometri de linii de 110. Vorbim de un parc de 5 megawați, în contextul în care reconductorarea costă milioane.
În plus, dacă stăm să ne uităm un pic și întrebăm distribuțiile și pe Transelectrica câte linii au reconductorat în ultimii 30 de ani, o să vedem că rezultatul este foarte aproape de zero, că nu sunt în stare să facă așa ceva.
Toate ATR emise pe lista Transelectrica conțin niște întăriri care nu se pot face. Și tu ca investitor, iei ATR -ul respectiv și te duci la bancă. Și banca zice: Uite ce scrie aici – că pot să evacuezi 5 megawaţi, trebuie să cheltuieşti foarte mult, deci nu te mai pot finanța să construiești 5, ci doar 3. Dar la 3 nu mai este fezabil parcul pentru că eu plătesc chirie pentru tot terenul. Și atunci proiectul este mort”.
Potrivit reprezentanţilor PATRES, o altă problemă care o să apară este că o să avem o debalansare solar versus eolian, o să producem prea mult solar. Și atunci o să scadă prețul în timpul zilei, intră în zona negativă și toată lumea o să își oprească parcurile, lucru care deja s- a întâmplat și anul acesta – s-au oprit centralele în foarte multe weekenduri.