Update articol:
INTERVIU

Simona Fătu: Problema companiilor de stat o reprezintă faptul că proprietarul nu-și înțelege rolul pe care trebuie să-l îndeplinească în relația cu companiile; În prezent, statul se substituie adesea funcției de administrator

Simona Fătu: Problema companiilor de stat o reprezintă faptul că proprietarul nu-și înțelege rolul pe care trebuie să-l îndeplinească în relația cu companiile; În prezent, statul se substituie adesea funcției de administrator

Problema companiilor de stat este tocmai proprietarul și neînțelegerea de către acesta a rolului pe care trebuie să-l îndeplinească în relația cu companiile, este de părere Simona Fătu, noul președinte al Asociației Administatorilor Independenți. Potrivit acesteia, în prezent, statul face mai mult decât ar trebui in exercitarea rolului de acționar, astfel că el se substituie funcției de administrator.

Simona Fătu, care a preluat recent președinția Consiliului Director al Asociației Administratorilor Independenți, pentru mandatul 2021-2023, ne-a acordat următorul interviu.

 ***

Romania are o legislație privind guvernanța corporativă în companiile de stat, însă, în practică, companiile nu au scăpat încă de numirile la nivel politic. Cel puțin aceasta e percepția. Cum vedeți dvs guvernanța în companiile românești?Cum vedeți perpetuarea administratorilor provizorii?

Simona Fătu: România are una dintre cele mai avansate legislații în ce privește guvernanța companiilor de stat, iar normele de aplicare sunt asemeni unui manual de utilizare, cu condiția să-i înțelegi principiile de guvernanță.

Cu toate acestea, prevederile legale nu sunt aplicate, în foarte multe cazuri, și, în și mai puține cazuri, sunt aplicate în spiritul legii.

Se vorbește, mereu, de modificări aduse acestei legi, dar aș spune că, mai întâi, ar fi bine să o testăm. Așa se întâmplă și în business, când lansezi un produs, îl testezi, vezi rezultatele și după aceea îl modifici. Avem insuficientă perioadă de testare a acestei legislații ca să necesite modificare, iar pentru asta este nevoie de stabilitate la toate nivelurile decizionale.

În starea de provizorat în care ne aflăm de mai mulți ani, toti se simt mai puțin responsabili pentru efectele neaplicării acestei legi, astfel că provizoratul e o stare prin care toți decidenții (deopotrivă acționari și administratori) pot justifica ceea ce nu fac, deoarece implementarea legislației presupune parcurgerea anumitor etape care se realizează în timp și poate merge chiar până la un an.

Provizoratul dezavantajează profund companiile, pe angajații acestora, comunitățile și dezvoltarea economică în ansamblul ei, iar lipsa de performanță a acestora se reflectă și în bugetul de stat, pentru că multe companii înregistrează rezultate financiare negative și nu plătesc taxe. Pentru a elimina practica provizoratului și mai ales a schimbărilor din conducerea administrativă și executivă, legislația specifică a impus un termen maxim de provizorat de șase luni. În mod normal, în șase luni, acționarul are posibilitatea să elaboreze scrisorile de așteptări și să facă recrutarea administratorilor. În realitate, această prevedere a devenit și mai toxică prin faptul că a fost interpretată limitativ, în sensul în care, la fiecare șase luni, se caută alți conducători, pentru a respecta- în formă- legea..

Efectele sunt cu atât mai nocive, pentru că, în șase luni de zile, orice director care se instalează de abia apucă să cunoască compania și proiectele în derulare iar când începe să învețe mersul activității, vine altcineva și o ia de la capăt.

Asta este realitatea, din păcate, iar lucrurile acestea nu se pot elimina decât prin voința politică de aplicare a legii.

Din experiența dvs, care sunt problemele legate de guvernanță în companiile de stat?

Simona Fătu: Problema companiilor de stat este tocmai proprietarul și neînțelegerea de către acesta a rolului pe care trebuie să-l îndeplinească în relația cu companiile. Rolul pe care trebuie să-l îndeplinească este unul extrem de simplu și presupune ca statul să facă mai puțin decât face acum. Rolul unui acționar este de a-și exprima așteptările legate de dezvoltarea companiei și de calitatea serviciului public, pentru că vorbim de companii care trebuie să asigure un serviciu public. De aici, și acea emanație numită scrisoarea de așteptări, care trebuie să stabilească niște direcții de dezvoltare. Mai departe, acesta trebuie să selecteze și să numească la conducerea acestor companii administratori care să îndeplinească aceste așteptări și pe care trebuie să îi evalueze mai apoi, anual, prin perspectiva îndeplinirii sau nu a țintelor realizate. În realitate, ceea ce face statul acum, prin instituțiile sale, este să administreze el însuși companiile. Se substituie direct sau indirect funcției de administrator, adică face mai mult decât îi este rolul.

Un exemplu de substituire directă a rolului de administrator este atunci când adunările generale suspendă competența de aprobare a organigramei de către Consiliul de Administrație și o aduce la aprobarea adunării generale a acționarilor. Organigrama este un instrument operațional care trebuie să se afle în competența de aprobare a conducătorilor pentru că  în actul de administrare este nevoie de flexibilitate și adaptabilitate, și pentru că, o organigramă conține multe detalii și modificarea ei generează implicații în raport cu care acționarul nu ar trebui să judece. Spre exemplu numărul de posturi sau de angajați, trebuie stabilit de către conducători, în raport cu condițiile din piață. Dacă, în primele șase luni, constat că am cerere mare de produse, angajez oameni. Dacă am un recul în vânzări trebuie să iau măsuri de disponibilizare sau de relocare de personal sau pot să externalizez anumite activități. Cum pot avea flexibilitate și adaptabilitate la condițiile pieței, dacă administratorii trebuie să ceară AGA aprobarea operațiunii care presupune modificări dee organigrama?  Dar ce se întămplă dacă AGA nu aprobă? Cine este atunci vinovat pentru neîndeplinirea indicatorilor financiari, sau poate chiar a înregistrării de pierderi?

Nu este nimic ilegal în a aproba organigrama în adunarea generală însă este o problemă cu rolul și atribuțiile pe care acționarul-stat și le asumă în legătură cu compania.

Prin urmare, cea mai mare problemă este neînțelegerea rolului acționarului în raport cu entitatea pe care o are în proprietate și faptul că aceea e o entitate distinctă de Minister/Stat, care are propriii conducători și care răspund nu doar în fața acționarilor pentru activitatea pe care o desfășoară ci și față de alte instituții de stat, bănci, funizori, clienți sau angajați.

O astfel de guvernanță generează foarte multe riscuri. Adesea,  le vedem materializate la televizor: servicii publice de slabă calitate, foarte multe accidente, distorsiuni ale prețurilor în piață, risipă de resurse. Sunt multe companii care au în proprietate foarte multe active, un patrimoniu nefolosit aflat în paragină. Acele active trebuie readuse în circuitul public, trebuie valorificate într-o formă în care piața o cere în momentul de față. Efectele negative se întind și asupra bugetului de stat datorită necolectării taxelor pe care aceste companii ar trebui să le plătească, fiind binecunoscut faptul că foarte multe companii de stat înregistrează datorii restante de foarte mulți ani, datorii pe care Fiscul nu le execută așa cum se întamplă cu mediul privat. Toate acestea produc efecte negative asupra bugetului de stat. Și mai rău este atunci când statul subvenționează anumite categorii de cheltuieli operaționale ale acestor companii sau investiții care nu au la bază analize specifice unei economii de piață. Acesta este cel mai injust efect pe care îl poate avea o proastă administrare sau o proastă guvernanță a companiilor de stat.

Cum vedeți pregătirea managerilor din România? Vedeți o diferență între companiile de stat și cele private?

Simona Fătu: Există un decalaj foarte mare de competențe între angajații și conducătorii din companiile de stat și experții și conducătorii care lucrează mediul privat. Mediul privat a investit cu consecvență în pregătirea profesională și certificarea angajaților, a conducătorilor, în domeniile pe care aceștia le profesează. Companiile de stat au investit în cursuri de legislație, ținute chiar de cei care au făcut legislația. Ori afacerile se fac vânzând și azi, și mâine, și poimâine, produse și servicii adaptate la condițiile pieței de desfacere, anticipând dorințele consumatorilor și înțelegând dinamica indicatorilor macroeconomici.

Vă redau o situație care mi s-a întâmplat când eram în consiliul de administrație al unei companii de stat destul de mare, care-și vinde produsele pe o piață concurențială. Am adresat conducerii executive o întrebare legată de modul în care stabileau prețurile de desfacere pe toată gama de produse, iar un distins coleg de consiliu, care provenea din zona administrației, mi-a răspuns foarte mirat: “Prețul se formează conform legii, ce întrebare e asta?”

Asta exemplifică pe deplin înțelegerea modului în care funcționează afacerile în condiții de piață liberă.

Este o diferență enormă între stat și privat. De-asta companiile de stat  funcționează așa acum funcționează, iar cele din sistemul privat au succes.

E mult de lucru în zona societăților de stat începând cu pregătirea managerilor și angajaților și continuând cu proiectarea fluxurilor decizionale și cascadarea obiectivelor de performanță, lucruri care se întâmplă în companiile private mari. Din păcate, am observat o reticență foarte mare a managerilor din zona privată de a participa la selecții la companiile de stat, poate și pentru că schimbarea companiei trebuie să fie una majoră. Ei nu pot face lucrurile acestea decât într-un context în care au sprijinul integral al acționarului, pentru că această transformare este dureroasă pentru companie, pentru angajați, clienți și alți parteneri.

Ce s-a schimbat pe fondul pandemiei? Cum ar trebui abordată guvernanța, în noua situație?

Simona Fătu: Pandemia a fost și rămâne un factor perturbator pentru mediul de afaceri. Pentru unii pandemia a fost un factor de creștere, de exemplu pentru serviciile de curierat. Pentru alții a fost, însă, materializarea riscului de continuitate a afacerii, cu toată gama de efecte pe care le-a avut, plecând de la insolvență, înregistrarea unor rezultate negative, sau reducerea semnificativa a profiturilor, în cel mai bun caz, pentru domeniile foarte afectate. Prin urmare, și guvernanța, adică modul în care conducem afacerile și modul în care desenăm procesele decizionale în interiorul companiei trebuie adaptate. În oricare din situații, fie că vorbim de o creștere a cererii de produse, fie că vorbim de o scădere, competențele decizionale trebuie modificate după cum este cazul. Sistemul de conducere trebuie adaptat la situația din piață și am să vă dau un exemplu care mi s-a întâmplat când eram într-o poziție de conducere executivă, în criza din 2008-2009: Am avut situația în care competențele decizionale ale membrilor conducerii executive au fost diminuate de către Consiliul de Supraveghere al companiei care activa în domeniul financiar, deoarece aceștia au considerat că este mai potrivit ca deciziile cu impact semnificativ să fie luate la un nivel mai sus, după cum, în perioadă de creștere, competențele de aprobare a unor angajamente semnificative au fost delegate mai mult la nivelul conducerii executive.

Am vazut și modelul celălalt, în alt tip de corporație care activa în domeniul bunurilor de larg consum, caz în care acționarii au delegat competențe mai mari la nivel de conducere executivă, în perioada crizei, mergând pe premisa că, managerii ar trebui sa aibă flexibilitate și rapiditate în luarea deciziilor în momente de criză. Concluzia este că nu există rețetă unică și că actul de conducere sau de guvernanță implică luarea unor decizii bazate pe analiza riscurilor și a oportunităților la schimbarea contextului din piață, iar pandemia a fost și ramâne un factor major de influență a evoluției piețelor.

Ce avantaje vedeți pentru o companie, prin cooptarea unui membru independent în board?

Simona Fătu: Avantajul stă tocmai în titlul lui, în independență. De exemplu, când avem dileme majore pe care vrem să le rezolvăm, mergem la psiholog, pentru că el este independent de situația noastră, e obiectiv și posedă tehnicile potrivite de a analiza situația.

Administratorii independenți sunt în consiliu ca să ofere sfaturi și expertiză. Sunt ca niște consultanți-specialisti, care își iau pe umeri și responsabilitatea efectelor sfaturilor pe care le dau, prin exercitarea actului de votare, în cadrul Consiliului de Administrație, în legătură cu aspectele importante din viața companiei. Ei asigură imparțialitate și obiectivitate, pentru că dacă sunt cu adevărat independenți nu au alt interes decât sustenabilitatea afacerii spre deosebire de alte părți interesate cum ar fi proprietarii, care pot fi interesați mai mult de dividende mari sau angajații, care pot fi interesați de salarii mai mari.

Pe de altă parte, în cazul societăților listate administratorii independenți îmbunătățesc reputația corporativă. Le oferă investitorilor potențiali garanția că temele care țin de guvernanță sunt adresate. Acesta este rolul lor – să adreseze temele care țin de guvernantă – respectiv de structurile de conducere, conflictele de interese, riscurile, pentru că este este nevoie ca și conducătorii să aibă reguli în privința actului de conducere și cineva să raporteze în legătură cu modalitatea de respectare a acestor reguli.

În străinătate și mai nou și în România, există instituții de certificare a acestor administratorii independenți, pe bază de examinare. Aceasta este o meserie în sine, în care te poți califica și pe care o poți exercita în mod independent. Administratorii independenți se regăsesc într-un tablou al administratorilor certificați. Pentru mandatul pe care l-am preluat la Asociația Administratorilor Independenți, îmi doresc să susținem introducerea în legislația națională a standardelor de guvernanță ISO 37000 care tocmai au fost lansate, în septembrie 2021, la nivel internațional.

A avea cu toții același limbaj, este primul pas, pentru că, iată, și guvernanța este o temă care a ajuns să fie standardizată.

Dincolo de standardizare, trebuie să ne ducem în zona de profesionalizare a membrilor în consilii și de aplicare a acestor standarde.

Îmi propun să abordez în perioada următoare toate aceste teme în cadrul Asociației Administratorilor Independenți inclusiv introducerea unei certificari pentru administratorii independenți.

***

AAI are ca obiective conștientizarea importanței standardelor înalte de guvernanță corporativă pentru dezvoltarea afacerii, creșterea performanței consiliilor de administrație prin prezența administratorilor independenți, coagularea comunității de administratori independenți și organizarea de cursuri de instruire pentru aceștia, precum și diseminarea bunelor practici de guvernanță corporativă în mediul de afaceri din România.

BVB | Știri BVB

SOCIETATEA ENERGETICA ELECTRICA S.A. (EL) (07/12/2021)

Achizitie companie de proiect parc fotovoltaic

SOCIETATEA DE CONSTRUCTII NAPOCA SA (NAPO) (07/12/2021)

Cerere de deschidere a procedurii insolventei

ELECTROAPARATAJ S.A. (ELJ) (07/12/2021)

Raport conf. art. 108 Legea 24/2017 (R)

SIF BANAT CRISANA S.A. (SIF1) (07/12/2021)

Finalizare Plan de plata pe baza de actiuni

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA (TEL) (07/12/2021)

Tarife reglementate aplicabile de la 01 ianuarie 2022