Deocamdată nu vedem că se prefigurează un val de restructurări la companiile mici și mijlocii care au luat credite cu garanții de la stat, dar probabil că vor fi mai multe decât până acum, a declarat Speranța MUNTEANU, Partener Coordonator Veridio Transformation, la Banking Forum.   

Domnia sa a explicat: “Cele care au oarecare dificultăți se reglează în momentul acesta cu bunăvoința furnizorilor și cu negocieri informale, extrajudiciare,  cu băncile, cu creditorii lor, în general.

În ultima perioadă am asistat la un influx de finanțare pe piață care a dat o anumită larghețe și un confort acestor firme să evolueze, in fără a fi afectate de crizele succesive din ultimii trei ani. Însă, așa cum vedem, combinația nefericită între condițiile comerciale grele datorate evenimentelor de pe piața economică internațională, și inflația, care schimbă costurile finanțărilor și care creează presiuni din mai multe direcții, ne îndeamnă să credem că vor exista un număr mai mare decât până acum de companii care vor apela la restructurare formală (proceduri de preinsolvență și/sau reorganizare judiciară).

Aceste firme nu sunt puține –  au beneficiat  un  întreg număr de facilități de finanțare oferite pentru a se trece mai ușor prin toate crizele anterioare –  Covid, începutul războiului din Ucraina, secetă -,  care au oferit firmelor posibilitatea de a finanța acolo unde garanțiile lor nu erau suficiente sau unde costurile erau de așa manieră încât, în absența unor astfel de finanțări, ele ar fi fost în imposibilitatea să funcționeze într-o situație economică eficientă.

Problema acestor finanțări este că ele sunt hibride, între o finanțare tipică bancară și finanțări care au în spate o scrisoare de garanție de stat care în caz de restructurare se comporta apropiat de o creanță fiscală.

Problema este datorată faptului că în  cazul în care aceste instrumente ar ajunge să fie subiectul unui default al firmei care, din perspectiva contractului de creditare și de garantare, dintre bancă și emitentul de scrisoare de garanție, ar impune băncii obligativitatea executării scrisorii, într-o astfel de situație, pentru aceste instrumente, nu există în momentul de față niște structuri clare despre maniera în care ele ar putea fi restructurate. Acest lucru înseamnă că ele pun la risc în acest moment firmele cu pricina ca să fie pur și simplu în fața unei creanțe bugetare neplătite și fără instrument de restructurare. Ceea ce complică foarte tare lucrurile. Eu am mai discutat și cu colegi care lucrează cu Bruxelles și care știu originea apariției acestor instrumente. La analizele de oportunitate și risc făcute la apariția acestor instrumente la nivel european se previziona existența unui default de circa 20% dintre firmele în dificultate și se discuta despre o modalitate de restructurare a lor, niște proceduri de restructurare care să fie la dispoziție la nevoie. La noi astfel de proceduri de restructurare (asa cum a fost pentru crențe bugetare OG 6/2019) nu există, rămân diligența și atenția firmelor de a-și da seama că, atunci când se găsesc în fața unui astfel de risc, să nu se gândească la acele credite ca la creditele lor uzuale la care cu ușurință băncile au putut să aibă niște flexibilități. Chiar dacă ajungi într-o procedură de pre-insolvență, cu băncile se puteau negocia niște restructurări în diverse formule. În situația creditelor cu garanții de stat trebuie să aibă loc discuții din timp, astfel încât respectivele credite să nu intre în riscul de haircut, pentru că de fapt acela este momentul la care banca nu mai are larghețea de negociere pe care o are în mod normal, fiind obligată să execute scrisoarea iar la masa negocierilor trebuind să intre emitentul bugetar al scrisorii, care așa cum spuneam, puținele cazuri existente ne arată că, neavând procedura de restructurare, blochează procesul prin lipsa de reactie.

Fără niste proceduri clare de restructurare corelate creditelor cu garantii de stat, așteptarea generală pe piața de restructurare ar fi ca să avem mai degrabă prin excepție ajungerea la ceea ce am văzut la criza anterioară niște insolvențe cu reorganizări care merg greu și e o așteptare semnificativă din partea firmelor să vină și să abordeze instrumentele la dispoziție prin care să apeleze mai degrabă la structuri timpurii, însemnând că își caută alternative de finanțare diferite de cele care sunt clasice. Sunt finanțări alternative, de risc.

Atunci când lucrurile acestea se demonstrează ca fiind cu un anume nivel de iminență, deși e contraintuitiv, tendința companiilor era să se ducă să plătească până în ultima clipă când pot creditele bancare și eventual fiscul și după aceea să crape. Acum ar trebui să vină și să discute din timp cu băncile, cu consultanții și finanțatorii sofisticați și să caute soluții. Eu zic că la asta vom asista în următoarea jumătate de an”.