de Dan Pălăngean
Costul orar al forţei de muncă a crescut în T1 2026 cu doar 1,40% față de trimestrul precedent, potrivit datelor publicate de INS. Comparativ cu aceeaşi perioadă din 2025 (+16,04%), s-a înregistrat cel mai redus avans din ultimul deceniu (+3,77%), însă după ce au avut loc majorări excesive trei ani la rând, în pofida unor inflații mai reduse decât la începutul anului curent.
Reamintim, limita de siguranță la acest indicator-cheie pentru economie, impus prin tabloul de bord european este de +12% pentru țările non-euro (+9% pentru Zona Euro) iar situația s-a înrăutățit continuu din perspectiva macrostabilității. De reținut, indicatorul fusese adus în limitele cerute între 2020 și 2022, după depășirile din 2018 și 2019.
De reținut, după o revenire favorizată de efectul de bază postpandemie în 2021 (+8,2%), productivitatea muncii pe salariat în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper macroeconomic) s-a plafonat în 2022 și a intrat pe un trend de scădere, cu o revenire timidă în 2025 și doar ceva mai accentuată în T1 2026, rămânând sub valoarea din urmă cu cinci ani (98,3%).
De reținut, diferențele în evoluția salarială sunt semnificative între diversele sectoarele economice, cu producţia şi furnizarea de energie, gaze, apă etc. în fruntea plutonului creșterilor anuale pe T1 2026 (+8,1% nominal dar -1,4% în termeni reali, deoarece inflația medie a fost de 9,6% în primele trei luni ale anului).
Pe poziția a doua figurează sectorul construcțiilor (+7,43% nominal și -2% ca putere de cumpărare), cel care a susținut majoritar creșterea economică relativ redusă din 2025 și a debutat bine în 2026 (+8,2% brut în T1, peste prognoza oficială de +5,5%), fiind, alături de agricultură, speranța păstrării avansului PIB pe anul în curs.
Urmează un grup compact format din activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+6,40% nominal), sectorul IT (+6,34%), industria prelucrătoare (+6,30%) și industria extractivă (+6,24%), desigur toate cu pierderi în termeni reali, undeva în jur de -3%. Aproape de -4% în termeni reali figurează intermedierile financiare (+5,40% nominal) și comerțul (+5,37%).
Administraţia publică şi apărarea, împreună cu asigurările sociale, au coborât pe ultima poziție în clasamentul costului orar cu forța de muncă. Scăderea de -4,53%, urmare a măsurilor de eliminare a unor sporuri salariale pentru ajustarea bugetară a condus un declin de aproape 13% în termeni reali, după ajustarea cu inflația.
Un alt sector bugetar, învățământul, s-a plasat pe penultimul loc, cu -4,13% în termeni nominali, în timp ce sănătatea și asistența socială au fost afectate ceva mai puțin (-0,23% nominal), fiind încadrată de singurele două sectoare private aflate în domeniul negativ, tranzacțiile imobiliare (-0,10%) și activitățile de spectacole, culturale și recreative (-0,90%).
În perioada care urmează, va fi tot mai dificilă limitarea salariilor bugetare pentru echilibrarea finanțelor publice. Trendul de reducere a facturii publice raportat la PIB (de la 10,4% în 2020 la 9,4% în 2021 și 8,4% în 2022) a fost stopat în 2023 (tot 8,4%), a revenit în 2024 la 9,3% și s-a situat în 2025 la 8,7% din PIB (recomandarea este de 7% din partea instituțiilor internaționale).
| Știri BVB