Autor: Mihaela Croitoru, Sustainability Advisor & CEO Sustainability Lens

Comisia Europeană a anunțat recent intenția de a relaxa unele dintre reglementările din domeniul sustenabilității ale UE – printre care și Directiva CSRD și Regulamentul privind Taxonomia de mediu – , în contextul în care economia europenă se confruntă cu provocări semnificative legate de prețurile mari ale energiei și reglementările existen considerate prea rigide. În ciuda acestei schimbări de direcție, obiectivele climatice ale Uniunii Europene rămân neschimbate și este important ca firmele să nu renunțe la planurile lor de decarbonizare, chiar dacă normele de raportare ar putea fi simplificate.

Într-un articol publicat recent de Financial Times, Teresa Ribera, vicepreședinta Comisiei Europene, a subliniat că există o „linie fină” de urmat între protecția mediului și stimularea creșterii economice. În timp ce s-ar părea că la nivelul Comisiei Europene există intenția de reducere a numărului de companii care trebuie să respecte reglementările directivei CSRD, prin scutirea companiilor mijlocii și mici de la cerințele de raportare și de simplificare a cerințelor de raportare pentru companiile mari, reducând astfel costurile administrative pentru acestea, această abordare ridică însă întrebări importante despre impactul pe termen lung asupra transparenței și responsabilității corporative, dar și asupra fezabilității obiectivului de neutralitate climatică pe care și l-a propus UE să-l atingă până în 2050.

Lupta împotriva schimbărilor climatice și nevoia de transparență în raportarea sustenabilității rămân esențiale

Deși este adevărat că reglementările pot fi uneori complicate și costisitoare pentru multe companii, este esențial să nu uităm că schimbările climatice nu vor dispărea, iar progresul în atenuarea acestora este vital. Reducerea cerințelor de raportare și simplificarea reglementărilor nu trebuie să conducă la un regres în lupta pentru sustenabilitate. Diminuarea transparenței în raportarea de mediu poate slăbi încrederea investitorilor și a consumatorilor, care sunt tot mai conștienți de importanța criteriilor de sustenabilitate în alegerea partenerilor de afaceri și a produselor și serviciilor achiziționate.

Aș dori să subliniez un aspect esențial în acest context: chiar dacă pachetul Omnibus va exclude anumite companii mari de la obligațiile de raportare, acestea vor rămâne în continuare sub presiunea celor mari, care vor continua să raporteze conform standardelor ESRS întrucât unele dintre aceste fac parte din lanțurile de aprovizionare ale marilor companii. Astfel, lanțurile de aprovizionare vor rămâne în continuare influențate de aceste reglementări, iar companiile vor fi obligate să furnizeze informații de sustenabilitate, chiar dacă nu sunt direct reglementate. Astfel, firmele mici și mijlocii vor trebui, în continuare, să își adapteze politicile și să raporteze date de sustenabilitate, chiar și în absența unei obligații legale.

Identificarea și gestionarea impactului companiilor asupra oamenilor și mediului rămân esențiale pentru evaluarea riscurilor pe termen lung și pentru definirea strategiilor de afaceri ale acestora.

Una dintre modificările radicale vehiculate pe diferite surse pe care pachetul Omnibus l-ar conține cu privire la modificarea directivei CSRD se referă la eliminarea conceptului de „dublă materialitate”. Chiar dacă se renunță la acest concept, situație totuși puțin probabilă, acest lucru nu înseamnă că impacturile sociale și de mediu vor fi ignorate de companii. Modificările propuse presupun doar că aceste impacturi nu vor mai fi auditate în mod formal, dar vor rămâne surse fundamentale pentru riscurile și oportunitățile de sustenabilitate ale oricărei companii ca parte a materialității financiare. În fapt, aceste impacturi de sustenabilitate vor continua să joace un rol important în evaluarea riscurilor pe termen mediu și lung și în definirea strategiilor de afaceri, având în vedere presiunea investitorilor, dar și a sectorului bancar care pun din ce în ce mai mult accent pe sustenabilitate.

Astfel, un alt factor important este presiunea care va veni din partea instituțiilor financiare, cum sunt băncile, care au și ele obligații de raportare conform reglementărilor CSRD. Aceste entități vor cere, de asemenea, date clare și verificate cu privire la riscurile climatice și de mediu, iar acest lucru va adânci presiunea asupra companiilor pentru a adopta practici sustenabile.

În plus, schimbările climatice, care devin din ce în ce mai evidente și mai vizibile, vor continua să impună companiilor responsabilitatea de a adopta măsuri de adaptare și de a-și consolida reziliența. Indiferent de reglementările specifice, impactul schimbărilor climatice asupra afacerilor va fi din ce în ce mai greu de ignorat. De aceea, este esențial ca firmele să continue să își facă planuri de decarbonizare și să își integreze măsuri de adaptare la schimbările climatice pentru a rămâne competitive pe piață. Sustenabilitatea nu este doar o cerință de reglementare, ci o necesitate pentru supraviețuirea și prosperitatea pe termen lung a oricărei afaceri.