Autor: Ana Cătănescu

Vara șchioapătă de piciorul stâng,
prelungind agonia unei zile toride de august,
ca și cum așa ar pune la punct
vinovăția tuturor viselor prea îndrăznețe.
Nu se vaită,
nu se laudă,
nu pizmuiește…
Încearcă doar să-și găsească echilibrul precar
între a dori și a putea…
Acul indicator tremură nesigur
în dreptul inimii verde a unui codru de gânduri.
Labirintul potecilor înguste
accelerează pulsul.
Lumina, filtrată printre ramuri,
îngăduie umbrei să se alungească
de la tălpi spre niciunde,
ca o știre venită pe surse dubioase.
Deși e istovită circulă.
Are auzul încordat și acutizat
de avalanșe.
Are respirația îngreunată
de țesătura deasă a unei măști obligatorii,
pe care ar da-o bucuroasă pe un sărut….
Un sărut simplu
pornit dintr-un zâmbet,
dintr-o lacrimă,
dintr-un dor călător.
Unde se duce vara când pleacă șchiopătând?

A C 22 august 2020

***

Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.

Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.