Update articol:

Zerohedge: După Ungaria, Polonia face achiziții și repatrieri masive de aur

pixabay.com pixabay.com

O sumedenie de bănci centrale se ocupă cu achiziții masive de aur, printre care Rusia și China, însă unele națiuni au creat surprize, nepărând, la prima vedere, a fi posibili cumpărători de aur, notează zerohedge.com, care dă drept astfel de exemple Ungaria și Polonia.

În luna octombrie, Banca centrală din Ungaria a anunțat că, după 32 de ani de când rezervele de aur erau nemodificate, rezervele de aur monetar au crescut rapid cu 1000% sau de 10 ori, de la 3,10 tone la 31,5 tone și acesta a fost repatriat integral, de la Londra la Budapesta, conform articolului citat, publicat inițial în BullionStar.com.

La rândul său, Polonia tocmai a anuntat că, în prima jumătate a anului 2019, a cumpărat deja 100 de tone de aur monetar de la Banca Angliei, urcând rezervele sale de aur la 228,6 tone (depozitate la Banca Angliei), iar acum intenționează să repatrieze aproape jumătate din rezervele strategice de aur (sau cel puțin 100 de tone) înapoi la Banca Națională a Poloniei (NBP) din Varșovia, conform sursei citate.

Banca Națională a Poloniei a făcut anunțul, vineri, 5 iulie, într-un scurt comunicat oficial: „Consiliul de administrație al BNP a luat decizia strategică de a majora semnificativ rezervele de aur ale băncii centrale. Această decizie a fost apoi implementată de către BNP.
In 2018-2019, banca centrală a cumpărat 125,7 tone de aur și acum are 228,6 tone de aur.
Din cele 125,7 tone, în 2019, au fost achiziționate 100 de tone, iar 25,7 tone, în 2018. Întreaga cantitate de 125,7 tone a fost cumpărată „în ultimele 12 luni”.
BNP a decis să aducă înapoi aproape jumătate din aurul său (care este depozitat la banca Angliei în Londra) și să păstreze acest aur pe piața internă, in seifurile BNP”.

Comparație cu vecinii

Deținerile de aur ale Poloniei, ca procent din rezervele totale, sunt sub media europeană. De exemplu, începând din iunie 2019, când Polonia raporta rezerve de 128,6 tone de aur, acestea reprezentau 4,7% din rezerva totală. Spre comparație, media pentru toate băncile centrale la nivel global este de 10,5% și de 20,5% pentru țările europene. Pentru țările din zona euro, procentul este chiar mai mare, de 53,6%, în special datorită deținerilor mari pretinse de Germania, Franța și Italia.

Achiziționând 125,7 tone în 12 luni, media Poloniei se apropie de media mondială a băncilor centrale de 10,5%. De asemenea, Polonia urcă, de pe poziția 34, pe 22, în clasamentul mondial al băncilor centrale după deținerile de aur și pe locul 15, de pe locul 11, ​​în Europa, și pe primul loc în regiunea est-europeană.

Dar, aceste achiziții de aur, deși mari, nu afectează prețul aurului, și ar fi interesant de văzut care au fost vânzătorii.
Foarte interesant este faptul că banca centrală poloneză a declarat că angajații săi au inspectat aurul polonez (si condițiile de depozitare) la Bank of England în luna iunie a acestui an, notează autorul articolului: Este neclar dacă a fost un audit oficial de aur sau o ocheada în jurul unor lingouri de aur într-unul din seifuri. Cu toate acestea, vizita polonezilor la Londra luna trecută indică faptul că acumularile de aur planificate de BNP în acest an s-au finalizat pentru moment. Ea pregătește, de asemenea, NBP pentru ultima și cea mai critică parte a planului, respectiv repatrierea în Polonia a unei cantitati semnificative din acest aur (cel puțin 100 de tone) și îndepărtarea riscuriloe depozitarii la Bank of England.
Deși tonul din comunicatul de presă este diplomatic, BNP precizează că există un risc real in a ține aurul în Londra, ceea ce a reiesit clar și din deciziile de repatriere ale unor bănci centrale precum Ungaria și Austria și probabil a fost cristalizat de faptul ca banca Angliei a confiscat aurul Venezuelei in Londra anul trecut.

În plus, achizițiile și repatrierile de aur din Ungaria și acum din Polonia transmit semnale clare către elitele UE că, atât în ​​politică, cât și în politica monetară, cele două țări continuă să aibă o autonomie și sentimentul de suveranitate națională, lipsit din multe alte state membre ale UE.”