Riscul să avem un nou Cernobîl este zero din toate perspectivele, accidentul nuclear de acum 40 de ani reprezentând momentul de cotitură pentru industria nucleară, care a avut o evoluţie fantastică din perspectivă tehnologică, dar şi din perspectiva comunicării şi cooperării internaţionale, a declarat, vineri, Petre Min, şef Serviciu interimar la Serviciul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), la un eveniment de specialitate.
“Riscul să avem un nou Cernobîl este zero din toate perspectivele. (…) Cernobîl a reprezentat momentul de cotitură nu doar pentru industria nucleară, unde am avut o evoluţie fantastică din perspectivă tehnologică, dar şi din perspectiva comunicării şi cooperării internaţionale. (…) S-au pus bazele convenţiilor internaţionale pentru ceea ce înseamnă notificarea rapidă. Este probabil să mai avem un accident nuclear pentru că nu putem să vorbim de zero absolut. Există acel neprevăzut pe care nu-l putem anticipa. Şi, atunci, consecinţele, prin modul în care s-au dezvoltat infrastructurile, modul de cooperare, pot fi identificate la nivel local”, a spus Petre Min.
Preşedintele CNCAN, Cantemir Marian Ciurea-Ercău, a arătat, în deschiderea evenimentului, că accidentul de la Cernobîl a lăsat lecţii foarte utile în vederea îmbunătăţirii comunicării publice, eficienţei autorităţilor de reglementare şi a îmbunătăţirii măsurilor de securitate nucleară pentru toate instalaţiile.
“O serie de măsuri au fost luate astfel încât evenimente similare şi erori de proiectare, cum au fost cele de la Cernobîl, să nu mai aibă loc la nicio instalaţie nucleară, nu doar în România, ci şi la nivel internaţional. Au fost actualizate standarde de securitate nucleară, au fost îmbunătăţite proceduri de răspuns la urgenţă, capabilităţi de răspuns ale autorităţilor de reglementare în situaţii de criză, convenţii de notificare rapidă ale evenimentelor potenţiale, consecinţe asupra altor state. Toate acestea au condus la un nivel de securitate nucleară mai îmbunătăţit şi la protecţia populaţiei pentru asemenea evenimente, astfel încât consecinţe asupra sănătăţii de genul celor care au avut loc acum 40 de ani la Cernobîl să nu mai aibă loc”, a afirmat preşedintele instituţiei.
Petre Min a precizat, ulterior, că din toamna anului 2022 Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a aprobat Planul Naţional de Răspuns la Situaţii de Urgenţă Radiologică şi Nucleară, în cadrul căruia există şi o strategie de comunicare în situaţii de criză.
“În cazul unei situaţii de criză, în primă fază, până la activarea Sistemului Naţional, CNCAN se află în situaţia în care să comunice şi să asigure coerenţa mesajelor în colaborare directă cu Ministerul Mediului, cu Ministerul Sănătăţii, cu Ministerul de Interne, cu zona locală, acolo unde se produce accidentul”, a explicat specialistul.
Potrivit acestuia, CNCAN este parte a structurii Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, gestionând tot ceea ce presupune activităţi pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă din domeniul nuclear. Din 2016, a devenit autoritate responsabilă şi a implementat programe de dezvoltare a infrastructurii “a tot ceea ce înseamnă cooperarea şi colaborarea la nivel naţional la nivel internaţional”.
“Nu aş vrea să se înţeleagă că transformăm un dezastru într-un eveniment, dar este foarte important să ne reamintim aceste lucruri. De ce? Pentru că tot ceea ce presupune pregătirea noastră se raportează la lecţiile învăţate de la marile accidente”, a menţionat şeful Serviciului Operativ, după ce a făcut, în cadrul workshopul-ului, o prezentare a comunicării din perioada accidentului nuclear din 1986 şi ulterior de către oficialităţile vremii.
“În 1986, primul semnal despre accidentul nuclear a fost dat de către Suedia. Abia după câteva zile, Uniunea Sovietică a recunoscut accidentul în sine”, a adăugat Min.
În cadrul evenimentului de vineri, au vorbit şi experţi în comunicare, Elena Luciana Petrescu menţionând că, în cadrul sistemului naţional de comunicare în situaţii de urgenţă, după momentul “T 0”, în care se iniţiază evenimentul, CNCAN este cel care coordonează comunicarea publică.
“Oamenii nu reacţionează la risc, ci la ceea ce înţeleg că se întâmplă. În lipsa unei comunicări clare şi rapide, percepţia devine realitate operaţională”, a mai spus aceasta.
“CNCAN îşi dezvoltă capabilitatea de a comunica, din momentul în care avem o situaţie cunoscută şi avem şi consecinţe şi sistemul naţional este activat. (…) Teoretic, în 30 de minute de la momentul ‘clasificării’, în care suntem într-o situaţie de genul ăsta, CNCAN ar trebui să transmită o informaţie publică”, a precizat Petre Min.
La rândul său, Cristi Pitulice, expert în comunicare, a precizat că România a transpus, încă din 2018, tot ceea ce reprezintă legislaţia europeană în materie de situaţii de criză nucleară şi radiologică.
“În ceea ce priveşte dezastrele nucleare şi radiologice, avem cea mai mare reticenţă în a înţelege de fapt natura dezastrului. Chiar şi în societăţile avansate precum Japonia în cazul Fukushima s-a experimentat această reticenţă. (…) Problema este că o criză nucleară sau radiologică nu vine singură niciodată”, a subliniat Pitulice.
| Știri BVB