-
Ernest H. Latham, Jr., PhD, istoric și diplomat la Washington, D.C.: În “Magna Civitas. Lumile lumii noastre”, profesorul Vasile Pușcaș oferă o analiză critică a sistemelor internaționale de la Primul Război Mondial până în prezent: succesele și eșecurile; Această carte va fi o contribuție importantă și durabilă în acest domeniu
-
Anneli Ute Gabanyi, doctor, politolog, la Berlin: Magna Civitas oglindește opera de o viață a lui Vasile Pușcaș, care poate fi considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai remarcabili politologi din România și din afara ei
-
Alberto Gasparini, doctor, sociolog, la Trieste: Vasile Pușcaș pătrunde în esența modului de a fi al Europei pe care UE a ajuns să îl întruchipeze
Profesorul și diplomatul Vasile Pușcaș își va lansa la Cluj-Napoca, pe 1 Decembrie 2025, de Ziua Națională a României, cel mai recent volum al său, intitulat „Magna Civitas. The Worlds of Our World”. Evenimentul va avea loc la Gala Editurii Școala Ardeleană, începând cu ora 16:00, la Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca.
Lansarea volumului oferă publicului oportunitatea de a participa la o întâlnire specială cu autorul, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul istoriei, integrării europene și relațiilor internaționale.
Reputatul expert în relații internaționale Vasile Pușcaș spune în cartea sa: “De la sfârșitul anului 1989, am trăit într-o lume pe care o priveam cu bucurie și îngrijorare. Am simțit bucurie pentru că am scăpat de „tabăra roșie” și puteam respira aerul libertății. Cu toate acestea, eram îngrijorat și de noile realități ale vieții de zi cu zi și de obstacolele pe care le vom întâlni cu siguranță în calea noastră. Un lucru era cert: dezvoltarea noastră era direct legată de ceea ce se întâmpla în jurul nostru, în Europa și în restul lumii. Mi-am propus să descifrez tocmai aceste aspecte. De aceea am devenit mai insistent în studierea și cercetarea istoriei relațiilor internaționale, în special a trecutului recent, care este adesea numit „istoria prezentului””.
În opinia domniei sale, viitorul sistem internațional va fi caracterizat de o lume multipolară compusă din mai multe lumi, unde echilibrul de putere și interdependențele complexe vor necesita un cadru funcțional. “Cu alte cuvinte, vom trăi într-o lume a lumilor”, spune domnul Vasile Pușcaș.
Domnia sa explică: “Cu doar câteva decenii în urmă, se spunea că trăim într-o „lume” alcătuită din două sau trei „lumi”: lumea occidentală, sfera sovietică și așa-numita „Lumea a Treia”. După încheierea Războiului Rece, s-a răspândit un tip de globalism unificator al pieței, adesea asociat cu unipolarismul american. Formule pentru guvernanța globală au fost căutate în afara cadrului ONU. Interdependențele globale complexe erau considerate dovezi că umanitatea ar trebui să trăiască într-o lume guvernată centralizat. Cu toate acestea, un astfel de scenariu nu era fezabil.
Idealismul și realismul în relațiile internaționale sunt paradigme distincte, cu aplicații diferite. După criza din 2008, globalismul a suferit o transformare, iar statele naționale și-au reafirmat suveranitatea. Rezultatul nu a fost o revenire completă la ordinea westfaliană, ci mai degrabă o reconsiderare a statutului autonom al guvernanței legitime. Astfel, globalizarea, interdependența și interconectarea au fost menținute și reinventate. Statele naționale au propus revizuirea atributelor tradiționale, au pus accentul pe cadrul extern și au convenit să implice actori neguvernamentali în procesele decizionale interne și internaționale. Din motive economice, financiare și manageriale, acestea au preferat, de asemenea, dimensiunea asociativă regională. Pe baza acestei viziuni asupra relațiilor internaționale, putem prevedea că viitorul sistem internațional va fi caracterizat de o lume multipolară compusă din mai multe lumi. În acest sistem, echilibrul de putere și interdependențele complexe vor necesita un cadru funcțional. Cu alte cuvinte, vom trăi într-o lume a lumilor!”
Ernest H. Latham, Jr., PhD, istoric și diplomat, Washington, D.C., este de părere că, în cartea “Magna Civitas. Lumile lumii noastre”, profesorul Vasile Pușcaș oferă o analiză critică a sistemelor internaționale de la Primul Război Mondial până în prezent: succesele și eșecurile: “El aduce în discuție ani de cercetare și studiu. La fel de important, el aduce ca echilibru propriii ani în care a reprezentat România la Washington și Bruxelles, unde a putut observa, participa și contribui în mod semnificativ la activitatea interstatală. El oferă o perspectivă românească binevenită, care lipsește prea des din studiile serioase ale acestor ani turbulenți. Această carte va fi o contribuție importantă și durabilă în acest domeniu. Foarte recomandată”.
Anneli Ute Gabanyi, doctor, politolog, la Berlin, apreciază că Magna Civitas oglindește opera de o viață a lui Vasile Pușcaș, care poate fi considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai remarcabili politologi din România și din afara ei: „ Această carte este un compendiu al operei sale științifice desăvârșite asupra istoriei relațiilor internaționale, asupra cursului evenimentelor contemporane și politico-diplomatice și asupra situației dificile a României într-un context global și regional. De asemenea, obținem o perspectivă semnificativă asupra activității sale ca practicant politic abil, care a negociat cu succes normalizarea relațiilor cu SUA și aderarea țării la Uniunea Europeană”.
Alberto Gasparini, doctor, sociolog, la Trieste, menționează: “Aici rezidă originalitatea cărții pe care o prezentăm cititorului interesat de negocierile internaționale și europene, deoarece în ea autorul pătrunde în esența modului de a fi al Europei pe care UE a ajuns să îl întruchipeze. Negocierea nu este pur și simplu procesul prin care o țară aderă la UE, ci este viața de zi cu zi a Uniunii Europene înseși, trăită prin construirea unui consens în jurul lucrurilor mărunte care apoi dau substanță lucrurilor mari, obiectivelor și țelurilor”.
- Vasile Pușcaș: România avea nevoie și încă are nevoie de o reformă și modernizare socială
România avea nevoie și încă are nevoie de o reformă și modernizare socială, scrie domnul Vasile Pușcaș în Magna Civitas. Domnia sa explică: “Acesta este un aspect unic al evoluției țării și nu doar o condiție prealabilă pentru aderarea la UE. Este o cerință determinată de necesitatea de a asigura un viitor mai bun pentru România. Astfel, România a trebuit să se adapteze la cadrul creat de integrarea europeană. Principalele instrumente pentru această adaptare s-au regăsit în arena politică, precum și în economie și societate. În arena politică, aceasta înseamnă modernizarea și îmbunătățirea întregului sistem politic și manifestarea coerentă a statului de drept. Deși acesta este un proces dificil și de lungă durată, el este vital pentru modernizarea profundă și ireversibilă a societății în ansamblu, ceea ce implică modificarea legii fundamentale a statului. În practică, pregătirile interne pentru aderare au implicat o restructurare instituțională și politică și o schimbare de mentalitate.
În domeniul economic, aderarea a însemnat consolidarea unei economii de piață funcționale, pe baze solide, care să funcționeze corespunzător și să producă rezultatele scontate. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea mentalităților.
Conceptul de beneficiu colectiv împărțit între fiecare membru este înlocuit treptat de responsabilitatea individuală pentru bunăstarea întregii comunități. Pregătirea pentru aderarea la UE a coincis cu un proces de modernizare internă, constând în schimbări radicale ale infrastructurii și societății. Aceste schimbări pot fi rezumate ca proces de europenizare. În plus, este important de menționat că, în cadrul negocierilor cu UE, interesele sunt armonizate, în timp ce la semnarea tratatului, interesele sunt fuzionate. Aceasta este prima distincție. A doua distincție se referă la natura reciproc avantajoasă a negocierilor de aderare. Toată lumea câștigă mai mult decât pierde în cadrul extinderilor, indiferent dacă face parte din comunitate sau încearcă să adere. Cu toate acestea, costurile de oportunitate trebuie întotdeauna luate în considerare”.
ASILE PUȘCAȘ (n. 8 iulie 1952, Surduc, Sălaj, România) este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române – Cluj-Napoca. Membru al Academiei Europaea și membru corespondent al Academiei Române, este expert în relații internaționale și un renumit fost diplomat. Între 2000 și 2004, a fost negociator-șef al României pentru aderarea la UE și membru al Guvernului României. A absolvit istoria și științele sociale și a obținut un doctorat în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai. Domeniile sale de cercetare sunt: istoria contemporană, relațiile internaționale, negocierile europene, relațiile transatlantice și Europa Centrală și de Est.
Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders.