În timp ce modelele tradiționale de comerț internațional au fost perturbate de conflicte, Caucazul pare să se impună ca un nou actor, în ciuda tensiunilor dintre Rusia și Europa, potrivit BFM TV.
La fel ca Marea Albă din Rusia, Marea Neagră este un spațiu geopolitic care atrage atenția. O parte a războiului din Ucraina se desfășoară aici, dar are loc și o altă bătălie: cea pentru controlul economic al Caucazului.
În ultimii ani, numeroase infrastructuri logistice au apărut în zonă: Georgia și Abhazia, o regiune georgiană independentă de facto și controlată de separatiști pro-ruși, se află în competiție pentru controlul transportului maritim de mărfuri. În timp ce Georgia construiește un port care se va deschide în 2029 la Anaklia, republica autonomă susținută de Rusia renovează portul Jukmuri.
Presidents of Turkey, Azerbaijan inaugurate Fuzuli International Airport in Karabakh
Erdogan becomes 1st state head to land at Fuzuli International Airport, that was built in area recently liberated from Armenian occupation https://t.co/m67Bn45r8R pic.twitter.com/XeHn64KmJm
— Anadolu English (@anadoluagency) October 26, 2021
O proliferare a infrastructurilor
În același timp, sfârșitul războiului din Nagorno-Karabakh a dus la construirea TRIPP (Trump Route for International Peace & Prosperity), o rețea de căi ferate, conducte și fibră optică care traversează sudul Armeniei. Scopul? Conectarea Baku cu enclava sa din Nakhichevan și transportul a până la 15 milioane de tone de marfă anuală către Asia Mică și partea estică a Europei.
Acest lucru se înscrie într-un climat mai general de relaxare militară între cele două țări: pe 19 decembrie, un tren care transporta 1.300 de tone de benzină produsă în Azerbaidjan a sosit în Armenia via Georgia, o premieră de la independența celor două țări din Caucaz la începutul anilor 1990, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice.
Această punte logistică se adaugă celor trei aeroporturi internaționale construite de Azerbaidjan de la sfârșitul războiului: aeroportul Zangilan, aeroportul Fuzuli și aeroportul Lachin.
Nu este o coincidență că atât de multe infrastructuri se dezvoltă în regiune: Caucazul concentrează o serie de factori geografici și economici care suscită interesul multora dintre partenerii săi. Este o regiune situată la intersecția dintre Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, care poate servi drept punte pentru mărfurile care circulă între toate aceste zone geografice. Cu cele două litoraluri, care dau atât la Marea Neagră, cât și la Marea Caspică, Caucazul prezintă un interes strategic.
Contactat de BFM Business, Laurent Célérier, căpitan de rezervă și profesor la Science Po Paris, confirmă: „Deși este o mare închisă, Marea Neagră este o regiune cheie, la intersecția dintre mai multe puteri: Europa, Rusia și Turcia caută toate trei să-și asigure puterea în zonă”.
Pentru Rusia, controlul regiunilor din Marea Neagră îndepărtate de frontul ucrainean permite creșterea capacităților de proiecție, comerciale și militare, ale Moscovei către Mediterana, o zonă dorită de Putin.
„Rusia caută să aibă acces la mările calde. Poate ajunge în mările reci din nord și are deschideri în Asia, dar are puține puncte de intrare în sud. Avea Siria și Libia, care sunt astăzi fragile. Prin urmare, este în căutarea unor noi puncte de sprijin”, adaugă profesorul, care este și cadru la Orange Cyberdéfense.
Grâu și petrol
Georgia este o poartă de intrare în UE pentru mărfurile provenite din Asia. În 2024, potrivit Oficiului Național de Statistică al Georgiei, peste 15 milioane de tone de mărfuri au fost exportate din Tbilisi pe cale maritimă.
Bazinul pontic este, de asemenea, calea prin care tranzitează grâul ucrainean: în 2024, Kievul a exportat peste 97 de milioane de tone de mărfuri pe cale maritimă, dintre care 60 de milioane de produse agricole. Rusia a încercat să controleze o mană la începutul invaziei, pentru a exercita presiuni asupra anumitor țări din sudul globului care se confruntă cu o penurie de alimente.
„Hrănirea anumitor țări constituie un levier politic important pentru Rusia”, amintește Laurent Célérier. Sudanul a propus Moscovei să deschidă o bază rusă permanentă în Port-Sudan, principalul port al țării din Marea Roșie, ceea ce permite Rusiei să-și consolideze exporturile și prezența în Africa.
Marea Neagră asigură circulația grâului, dar din ea se scot și hidrocarburi. Bulgaria deține două zăcăminte de gaz care ar trebui să producă 13 miliarde de metri cubi de gaz pe an între 2030 și 2040. Mai la nord, România aspiră să devină o alternativă la Rusia grație proiectului său Neptun Deep, o platformă offshore care va fi inaugurată în 2027 și care va produce 100 de miliarde de metri cubi de gaz. Mai la sud, Turcia lucrează activ la independența sa energetică prin dezvoltarea câmpului de gaze Sakarya. Anul acesta, a fost descoperit un nou zăcământ de 75 de miliarde de metri cubi.
Dorința Uniunii Europene de a se elibera de dependența de gazul rusesc trece și prin multiplicarea surselor de aprovizionare: Azerbaidjanul este una dintre acestea. De la invazia Rusiei în Ucraina, Bruxelles și Baku s-au apropiat pentru a coopera în proiecte energetice. În 2024, peste 25 de miliarde de metri cubi de gaz azer au tranzitat Europa, prin conductele de gaz care leagă Baku și Supsa.
Azerbaidjanul dorește, de asemenea, să devină un furnizor de energie electrică de neînlocuit. În cadrul COP 29, țara s-a angajat ca 30 % din mixul său energetic să provină din energii regenerabile până în 2030. La aceasta se adaugă faptul că Baku este unul dintre partenerii proiectului de cablu submarin din Marea Neagră. Este vorba de un cablu de peste 1100 km, care leagă Azerbaidjanul de Ungaria, pentru a oferi Europei un mijloc suplimentar de a renunța la energia din Rusia.
Caucazul și Marea Neagră devin zone de tensiune, unde se concentrează noi interese și atenții. Această nouă axă comercială care se conturează pentru comerțul mondial se adaugă altor zone de risc, precum Golful Aden și houthiții, Strâmtoarea Ormuz și tensiunile irano-americane, Strâmtoarea Malacca și pirateria.
| Știri BVB