Măsura eliminării deductibilității limitate în cuantum de 1% a cheltuielilor cu serviciile de consultanță înregistrate de multinaționale este lăudabilă nu doar din perspectiva conformării cu standardele OECD, ci mai ales din perspectiva litigiilor la care ar invita o astfel de măsură, apreciază Luisiana Dobrinescu, Partener, Dobrinescu Dobrev SCA.
Reactia vine dupa ce Guvernul a aprobat, vineri, prin ordonanţă, o modificare în Codul fiscal care vizează punerea în acord a dispoziţiilor interne naţionale cu Convenţia-cadru OCDE privind impozitarea. Potrivit unui comunicat al Executivului, este vorba de abrogarea unui articol, la solicitarea OCDE, în contextul în care prevederile acestuia erau în contradicţie cu angajamentele asumate de România, în perspectiva obţinerii statutului de membru al OCDE.
La solicitarea HotNews.ro, Ioana Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, a precizat că articolul abrogat este: „art 25 indice 1 Cod Fiscal”:
Potrivit acestui articol, contribuabilii plătitori de impozit pe profit ce înregistrează o cifră de afaceri mai mică de 50.000.000 euro, ce înregistrează cheltuieli cu servicii de consultanță, management, drepturi de proprietate intelectuală generate de entități afiliate înmatriculate în state străine au dreptul să deducă aceste cheltuieli la calculul impozitului pe profit doar în procentul de 1% din totalul cheltuielilor înregistrate în respectivul exercițiu financiar.
Ioana Dogioiu spune că măsura este temporară, până când se va ajunge la o formulă agreată.
Luisiana Dobrinescu ne-a transmis: “Acest subiect al cheltuielilor de management și consultanță va subzista sub orice formă posibilă a legii, oscilând între abuzul de drept al contribuabilului și abuzul de putere al autorității fiscale. Nu cred că este posibilă vreo formă a legii care să fie la adăpost de aceste două posibile ”extreme”: întâlnim în practică cheltuieli pentru a căror justificare se cere și luna de pe cer și tot nedeductibile ajung, dar și situații în care milioane de lei se virează cu ușurință în baza unor facturi și a unor justificări cu adevărat subțiri.
Cenzura cheltuielilor nejustificate, înregistrate de companii, fie ele mici, mijlocii sau multinaționale, are deja o susținere deplină în reglementările existente – ceea ce trebuie îmbunătățit este implementarea acestor reguli de către ANAF.
Este important ca ANAF să elimine percepția opiniei publice conform căreia marile firme sunt ocolite de controale și că legea se aplică ”doar celor slabi”.
Exemplele date de ANAF în cadrul inspecțiilor fiscale sunt esențiale în imprimarea conduitei fiscale în rândul contribuabililor: dacă actele administrative sunt bine fundamentate, iar selecția contribuabililor este nepărtinitoare, vestea circulă și conduita contribuabililor se reașează. Dimpotrivă, dacă actele emise de ANAF sunt injuste, tendința contribuabililor este mai degrabă de răzvrătire.”