Autor: Andrei Rădulescu
De la introducerea monedei unice europene, la 1 ianuarie 1999, economia Zonei Euro (nucleul dur al Uniunii Europene, cu un PIB nominal de peste 15,8 trilioane de euro în 2025) a fost puternic afectată de șocurile din economia mondială (inclusiv Marea Criză Financiară, pandemia de coronavirus, intensificarea tensiunilor geopolitice și modificarea politicii comerciale în SUA) și consecințele acestora, precum și de deficiențele de construcție a Uniunii Monetare Europene.
În acest context, ponderea PIB-ului Zonei Euro în economia mondială a înregistrat o tendință de scădere, de la peste 22% în 1998 la sub 15% în prezent, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional (FMI), reprezentate în graficul de mai sus.
Pe de altă parte, economia Chinei a continuat să crească cu ritmuri anuale ridicate, aspect care a contribuit la majorarea ponderii acesteia în economia mondială. Astfel, începând cu anul 2018, China a depășit Zona Euro din perspectiva PIB-ului nominal, după cum se poate observa în graficul de mai sus.
De asemenea, decalajul de performanță macroeconomică între SUA și Zona Euro s-a intensificat după declanșarea Marii Recesiuni (cea mai severă criză economico-financiară pe plan global de după Al Doilea Război Mondial). Astfel, în prezent, exprimat în dolari nominali, nivelul PIB pe locuitor în SUA este de 1,8 ori mai ridicat comparativ cu cel din Zona Euro. Este o creștere importantă, de la un raport de 1,1 înregistrat înainte de incidența crizei financiare, aspect evidențiat în graficul de mai jos.
Declanșarea conflictului din Orientul Mijlociu la sfârșitul lunii februarie reprezintă un șoc mondial, cu importante consecințe pe termen scurt pentru factura la energie și pentru încrederea investitorilor.
Economia Zonei Euro va fi din nou cea care va plăti cea mai ridicată factură a șocului mondial, din analiza pe principalele blocuri economice ale lumii. De altfel, indicatorul Sentix care măsoară încrederea investitorilor în regiune a scăzut cu peste șapte puncte în martie comparativ cu februarie. Indicatorii avansați și coincidenți care vor fi comunicați în regiune în perioada următoare vor înregistra o deteriorare, într-o perioadă în care cererea externă netă este afectată de schimbarea politicii comerciale în SUA, iar cererea internă continuă să se confrunte cu provocări structurale.
Atrag atenția cu privire la faptul că economia Zonei Euro se află într-un proces de tranziție spre un nou model economic și de rebalansare, după dependența puternică de cererea externă netă pe parcursul ultimelor decenii. Tranziția spre un nou model economic este determinată de o serie de factori, inclusiv deteriorarea competitivității internaționale după declanșarea evenimentelor din Ucraina, acumularea de tensiuni în relațiile trans-atlantice, provocările structurale (inclusiv demografice, dar și întârzieri din perspectiva progresului tehnologic) și noua realitate economică mondială (ascensiunea Sudului Global).
Astfel, în ultimele șase trimestre, formarea brută de capital a avut o contribuție pozitivă la ritmul anual al PIB-ului regiunii, potrivit estimărilor Eurostat. Pe de altă parte, exportul net a avut o contribuție negativă la dinamica anuală a activității economice din Zona Euro în ultimele șase trimestre.
Noul model de creștere economică din Zona Euro este axat pe investiții publice cu impact de antrenare pentru investițiile private, domeniile prioritare fiind generarea de capacitate militară de apărare/defensivă (programul ReArm), încorporarea progresului tehnologic (inteligența artificială) și tranziția la economia verde.
| Știri BVB