- Cum transformăm o societate hiperconectată într-una capabilă să producă oameni „Omni-Use by Design”
Autor: Dragoș Preda, Vp BD EU – ActiveWatch Security/MinSs Telco 2020-21/CEO RADIOCOM 2021-22
În natură, macii care cresc prea înalți sunt tăiați pentru ca restul câmpului să rămână uniform.
În psihologie și sociologie, acest fenomen poartă numele de „Tall Poppy Syndrome” sau sindromul macului înalt.
Este mecanismul prin care societatea începe să penalizeze vizibil succesul, excelența, autenticitatea, curajul intelectual sau diferența. Nu prin confruntare directă, ci prin ironie, marginalizare, comparație permanentă, ridiculizare sau invalidare subtilă.
Astăzi însă, acest sindrom nu mai este doar unul social. A devenit unul civilizațional.
-
Experimentul care a anticipat lumea modernă
În anii 1960-1970, cercetătorul John B. Calhoun a realizat celebrul experiment „Universe 25”.
Cu toții poate am auzit, într-un fel sau altul, despre acest experiment, deși sunt multe de acest tip realizate de-a lungul cercetărilor moderne.
Scurtă istorie: Șoarecilor li s-a creat un mediu aproape perfect: hrană nelimitată / apă suficientă / temperatură optimă / lipsa prădătorilor / confort maxim. Teoretic, acea colonie trebuia să prospere la “infinit”. S-a întâmplat exact invers: pe măsură ce toate nevoile materiale au devenit disponibile fără efort, colonia a început să se degradeze psihologic și social.
Au apărut: pierderea interesului pentru reproducere / izolarea socială / agresivitate gratuită / pierderea instinctului de explorare / lipsa sensului / apatie existențială. În final, colonia s-a prăbușit complet, deși resursele materiale existau în continuare.
Experimentul nu demonstrează că oamenii sunt „ca șobolanii”. Dar ridică o întrebare fundamentală: Ce se întâmplă cu o civilizație când confortul depășește capacitatea psihologică de a construi sens?
* Inteligența artificială și externalizarea omului
Societatea contemporană începe să semene tot mai mult cu un „Universe 25” digital.
În ultimele două decenii, tehnologia nu ne-a oferit doar confort. Ne-a externalizat progresiv funcțiile cognitive. Nu mai memorăm. Nu mai explorăm profund. Nu mai avem răbdare pentru complexitate.
Algoritmii decid: ce citim / ce vedem / ce dorim / cu cine ne comparăm / ce considerăm succes / cât valorează propria noastră viață.
Inteligența artificială accelerează această tendință într-un ritm fără precedent.
Paradoxul este dramatic: Cu cât avem acces la mai multă informație, cu atât scade capacitatea noastră de concentrare, de contemplare și de reziliență emoțională.
-
Generația hiperconectată și pierderea apetitului pentru viață
Poate cea mai gravă transformare nu este tehnologică, ci psihologică.
Generațiile crescute după 2010 sunt expuse permanent unui sistem global de comparație.
În trecut, omul se compara cu comunitatea sa apropiată. Astăzi, un adolescent se compară zilnic cu: cei mai bogați oameni / “cele mai perfecte” corpuri / cele mai spectaculoase vieți / cele mai extreme performanțe, totul filtrat algoritmic pentru a produce atenție și dependență.
Rezultatul este o combinație toxică între: anxietate / depresie / lipsa răbdării / nevoia de validare instantanee / incapacitatea de a construi sens pe termen lung.
Societatea produce indivizi hiper-stimulați neurologic, dar tot mai fragili psihologic.
Exact ca în experimentul lui Calhoun, abundența nu mai generează vitalitate. Poate genera apatie.
* Tall Poppy Syndrome în era digitală
În acest context, sindromul macului înalt devine și mai periculos.
Rețelele sociale creează simultan: hiper-expunere / comparație permanentă / frică de eșec / frică de autenticitate.
Oamenii nu mai sunt doar evaluați profesional. Sunt evaluați existențial, în timp real, de mii de priviri digitale.
Rezultatul este paradoxal: Societatea vorbește obsesiv despre performanță, dar penalizează tot mai des individualitatea profundă necesară pentru a o atinge.
Astfel apare o cultură a uniformizării emoționale: să nu fii prea diferit / să nu fii prea ambițios / să nu fii prea inteligent / să nu ieși prea mult în evidență.
Într-o lume hiperconectată, mediocritatea devine adesea mai sigură social decât excelența.
Am vorbit tot mai des, într-o serie de conferințe susținute în ultimii ani, despre pericolul tot mai mare al mediocratiei, mai mare decât al “idiocratiei” (făcând trimitere la filmul din 2006 al lui Mike JUDGE – Idiocracy, dar trecând imediat la seria din 2012 – Mediocracy și reamintind cartea din 1975 al lui David TRIBE – The Rise of Mediocracy).
-
Soluția: capacități „Omni-Use by Design”
Tocmai ca am dezbătut personal în mai multe articole recente, publicate atât în țară cât și în Europa și Asia, doresc să revin și de această dată la conceptul de OMNI-use.
Poate cea mai mare provocare a secolului XXI nu este dezvoltarea inteligenței artificiale; ci dezvoltarea omului capabil să trăiască sănătos într-o lume dominată de inteligență artificială.
Avem nevoie de o nouă paradigmă educațională și societală:
- „Omni-Use by Design”
Adică formarea unor indivizi capabili să funcționeze simultan: intelectual / emoțional / social / tehnologic / creativ / strategic.
Nu oameni ultra-specializați și fragili psihologic. Ci oameni adaptabili, rezilienți și capabili să construiască sens în complexitate.
Aceasta înseamnă: educație pentru gândire critică / reconectare umană reală / disciplină cognitivă / reziliență emoțională / creativitate / capacitate de concentrare profundă / înțelegerea sănătoasă a tehnologiei.
Inteligența artificială nu trebuie să substituie omul. Trebuie să amplifice ceea ce omul are mai valoros.
- Miza reală a viitorului
Viitorul nu va aparține exclusiv celor care dezvoltă cele mai puternice sisteme AI.
Va aparține societăților capabile să păstreze: sensul / coeziunea umană / capacitatea de explorare / curajul individualității / apetitul pentru viață.
Pentru că o civilizație poate avea tehnologie infinită și totuși să intre într-o formă lentă de colaps psihologic.
Experimentul „Universe 25” nu a fost despre șobolani. A fost, poate, o avertizare timpurie despre riscul unei societăți care confundă confortul cu evoluția.
Iar sindromul macului înalt este unul dintre semnele că această transformare a început deja.
| Știri BVB