Piața energiei din România traversează o transformare profundă, în care accentul se mută treptat de la investițiile în noi capacități de producție regenerabilă la infrastructură, flexibilitate, stocare și soluții digitale. Într-un interviu pentru Financial Intelligence, Cristian Pîrvulescu, CEO al ENEVO Group, vorbește despre maturizarea sectorului energetic, despre nevoia de rețele inteligente și despre rolul tot mai important al datelor și inteligenței artificiale în operarea sistemului. El explică de ce România are șansa de a deveni un jucător regional relevant și de ce următoarea etapă a tranziției energetice va fi definită nu doar de energia verde produsă, ci și de capacitatea de a o integra eficient în sistem, cu ajutorul bateriilor, tehnologiei și talentului tehnic.
ENEVO a avut o creștere accelerată și gestionează un portofoliu important de proiecte. Care au fost principalele motoare ale acestei dezvoltări și unde vedeți compania peste cinci ani?
Cristian Pîrvulescu: Cred că evoluția ENEVO este strâns legată de transformarea pieței energetice din România și din regiune. Sectorul trece printr-o schimbare majoră, în care discuția se mută de la securitatea aprovizionării și infrastructura clasică la decarbonizare, regenerabile, digitalizare și flexibilitate.
Noi am avut avantajul de a înțelege destul de devreme că această transformare nu va însemna doar construirea unor capacități noi de producție. Va însemna o schimbare completă a modului în care este proiectat, construit și operat sistemul energetic. De aceea am investit constant în competențe, în oameni și în extinderea serviciilor noastre. Nu ne-am limitat la o singură nișă.
Dacă ne uităm astăzi la un proiect energetic modern, el nu mai înseamnă doar producție. Înseamnă infrastructură de evacuare, automatizare, sisteme de control, integrarea bateriilor, studii de rețea și soluții digitale. Toate aceste elemente trebuie să funcționeze împreună.
Un alt motor important al dezvoltării a fost echipa. Energia este și va rămâne o industrie a competenței tehnice. Într-o piață în care există o competiție uriașă pentru specialiști, am reușit să construim o organizație care atrage și dezvoltă oameni foarte buni.
Peste cinci ani văd ENEVO ca un jucător regional relevant în infrastructura energetică. România va continua să fie o piață foarte importantă pentru noi, dar experiența acumulată aici poate fi exportată. Vedem deja oportunități foarte interesante în Europa și în Orientul Mijlociu. România începe să treacă de la import de know-how la export de expertiză. Acesta este un semnal foarte bun pentru întreaga industrie românească.
Care au fost cele mai mari provocări cu care s-a confruntat ENEVO în ultimii ani? Dar cele mai mari oportunități?
Cristian Pîrvulescu: Paradoxal, provocările au venit tocmai din viteza cu care s-a dezvoltat piața.
Astăzi întrebarea nu mai este dacă vor veni investițiile, ci dacă avem suficiente resurse pentru a le implementa. Diferența este uriașă.
Una dintre cele mai mari provocări este resursa umană. Nu vorbim doar despre România. Este o problemă europeană. Sectorul energetic trece printr-o transformare accelerată și există o cerere foarte mare pentru ingineri, proiectanți, specialiști în automatizare, digitalizare și management de proiect.
A doua provocare este ritmul în care infrastructura trebuie adaptată la noile realități. Tranziția energetică s-a produs mai repede decât anticipau mulți. Capacitățile regenerabile au crescut foarte rapid, însă infrastructura și procesele administrative nu au evoluat întotdeauna în același ritm.
În ceea ce privește oportunitățile, consider că ne aflăm într-un moment istoric pentru industria energetică. Se investește simultan în producție, transport, distribuție, stocare și digitalizare. Sunt foarte puține perioade în care o industrie întreagă se transformă atât de profund.
Mai mult decât atât, observăm apariția unui ecosistem local de companii care livrează proiecte complexe. Acesta este poate unul dintre cele mai importante câștiguri ale acestei etape de dezvoltare.
Cum apreciați modificările recente ale ANRE la Regulamentele de racordare și licențiere, menite să descurajeze proiectele speculative care blochează capacitatea rețelei? Cum vedeți creșterea garanției financiare la 20% din tariful de racordare?
Cristian Pîrvulescu: Aș spune că trebuie să privim aceste măsuri în contextul maturizării pieței.
Interesul pentru dezvoltarea de proiecte regenerabile este extraordinar. Acest lucru este pozitiv. Problema apare atunci când capacitatea disponibilă în rețea devine o resursă limitată și este rezervată de proiecte care nu ajung niciodată să fie implementate.
Într-o astfel de situație, investitorii serioși sunt cei care au de suferit.
Creșterea garanției financiare este, în esență, un mecanism de reglementare prin care sunt filtrate proiectele speculative. Evident că orice cost suplimentar este analizat cu atenție de investitori, însă beneficiile pe termen lung sunt mai importante.
Avem nevoie de o imagine cât mai clară asupra proiectelor care au șanse reale să fie construite. Acest lucru îi ajută pe dezvoltatori, pe operatorii de rețea și pe autorități să planifice mai eficient investițiile viitoare.
În prezent, unul dintre cele mai mari obstacole pentru investitori pare să fie infrastructura de rețea. Cât de mult limitează aceasta ritmul noilor investiții și ce soluții vedeți?
Cristian Pîrvulescu: În opinia mea, aceasta este una dintre cele mai importante discuții ale următorului deceniu.
În piață se vorbește foarte mult despre producție. Câți MW instalăm. Câte proiecte intră în construcție. Câte investiții atragem.
Dar adevărata provocare nu mai este producția, ci integrarea.
Trebuie să înțelegem că multe rețele existente au fost proiectate pentru un sistem energetic complet diferit: câteva centrale mari, milioane de consumatori și energie care circula într-o singură direcție.
Astăzi avem mii de puncte de producție distribuite. Avem prosumatori. Avem centrale fotovoltaice și eoliene care produc în funcție de condițiile meteorologice. Avem consumatori care devin din ce în ce mai activi.
Practic operăm un sistem nou folosind o parte din infrastructura unui sistem vechi.
De aceea spun că tranziția energetică s-a produs deja. Acum provocarea este digitalizarea și automatizarea sistemului energetic.
Soluțiile sunt cunoscute: investiții accelerate în rețele, dezvoltarea capacităților de stocare, sisteme inteligente de control și o planificare mult mai bună între producție și infrastructură.
Dacă ultimii zece ani au fost despre regenerabile, următorii zece ani vor fi despre flexibilitate.
ENEVO este implicată atât în proiecte fotovoltaice și eoliene, cât și în infrastructură de transport și stocare. Cum s-a schimbat modelul de business al companiei în ultimii ani?
Cristian Pîrvulescu: Modelul nostru de business a evoluat exact în aceeași direcție în care a evoluat industria.
Accentul nu mai este pus doar pe producția de energie. Astăzi vorbim despre sisteme energetice integrate.
Un investitor nu mai caută doar un proiectant sau doar un constructor. Are nevoie de parteneri care înțeleg întregul ecosistem: producție, rețea, automatizare, stocare și integrare digitală.
Acesta este motivul pentru care ENEVO și-a extins constant aria de competențe.
De exemplu, atunci când discutăm despre un parc fotovoltaic, astăzi întrebările importante nu mai sunt doar despre panouri și invertoare. Discutăm despre punctul de racordare, despre comportamentul în rețea, despre soluțiile de flexibilitate, despre integrarea bateriilor și despre modul în care proiectul va funcționa într-un sistem energetic din ce în ce mai complex.
Această schimbare de perspectivă a influențat și strategia noastră.
Nu mai vedem energia ca pe o succesiune de proiecte individuale. O vedem ca pe un ecosistem în care toate componentele trebuie să funcționeze împreună.
Din punctul meu de vedere, aceasta va fi și direcția principală a industriei în următorii ani.
Tot mai des vorbim despre baterii și sisteme de stocare. Considerați că acestea au devenit deja o componentă obligatorie pentru proiectele regenerabile sau încă reprezintă un avantaj competitiv?
Cristian Pîrvulescu: Bateriile devin rapid o componentă necesară a sistemului energetic, nu doar o tehnologie asociată viitorului.
Trebuie să privim lucrurile foarte pragmatic. Cu cât crește ponderea energiei regenerabile, cu atât crește și nevoia de flexibilitate. Energia solară produce la prânz, energia eoliană produce atunci când bate vântul, însă consumul nu urmează întotdeauna aceeași logică. Aici apare nevoia de echilibrare.
Flexibilitatea nu mai poate depinde în principal de centralele convenționale, așa cum se întâmpla în modelul energetic tradițional. Avem nevoie de instrumente noi care să permită integrarea unor volume tot mai mari de energie regenerabilă.
Din punctul meu de vedere, întrebarea nu este dacă vom avea baterii, ci cât de repede vor deveni ele o componentă standard a proiectelor energetice.
Vedem deja această tendință în piețele mature. În multe situații, discuția despre dezvoltarea unui proiect regenerabil include din start și analiza unei soluții de stocare. Nu pentru că este la modă, ci pentru că începe să aibă sens tehnic și economic.
Mai mult decât atât, bateriile nu trebuie privite izolat. Ele fac parte dintr-un ecosistem mai larg care include digitalizarea, managementul consumului și dezvoltarea rețelelor inteligente.
Cred că în următorii cinci ani vom vedea o accelerare foarte puternică a investițiilor în stocare, iar peste zece ani vom privi bateriile la fel de natural cum privim astăzi o stație electrică sau un sistem SCADA.
România are obiective ambițioase privind tranziția energetică. Din perspectiva dumneavoastră, care sunt cele mai importante măsuri pe care autoritățile ar trebui să le adopte pentru a accelera investițiile?
Cristian Pîrvulescu: În primul rând, trebuie să recunoaștem un lucru: România este într-o poziție foarte bună. Avem resurse naturale, avem interes investițional, avem acces la finanțare europeană și avem nevoie de capacități noi de producție și infrastructură.
Problema nu este lipsa oportunităților.
Provocarea este viteza cu care reușim să transformăm aceste oportunități în proiecte funcționale.
Primul lucru pe care îl menționez de fiecare dată este predictibilitatea. Investițiile în energie se fac pe 20-30 de ani. Nimeni nu investește sute de milioane de euro într-un proiect dacă nu are un nivel rezonabil de predictibilitate asupra cadrului de reglementare.
Al doilea element este simplificarea și accelerarea proceselor administrative. Există progrese, însă există încă multe situații în care dezvoltarea unui proiect consumă foarte mult timp în zona de avizare și autorizare.
Al treilea element este infrastructura. Putem construi foarte multe capacități noi, însă dacă nu investim în rețele și flexibilitate riscăm să mutăm problema dintr-o zonă în alta a sistemului.
Succesul tranziției energetice nu va fi măsurat doar în MW instalați, ci în capacitatea întregului sistem de a funcționa eficient.
În ultima perioadă, ENEVO și-a extins activitatea și pe piețele externe. Ce oportunități oferă Europa și Orientul Mijlociu pentru companiile românești din domeniul energiei?
Cristian Pîrvulescu: Una dintre cele mai mari schimbări pe care le observ este percepția asupra companiilor românești.
Companiile românești nu mai sunt privite doar ca furnizori de forță de muncă sau de servicii de execuție. Astăzi vedem tot mai multe companii românești implicate în proiectare, management de proiect, automatizare, digitalizare și soluții complexe de infrastructură.
România a devenit una dintre cele mai dinamice piețe energetice din regiune. Am acumulat experiență într-un mediu foarte competitiv și într-un ritm accelerat de dezvoltare. Aceste competențe sunt valoroase și în afara țării.
Europa continuă să investească masiv în decarbonizare, electrificare și infrastructură energetică. În același timp, Orientul Mijlociu dezvoltă proiecte de amploare și caută expertiză tehnică specializată.
Firmele românești au o oportunitate reală să participe la această transformare globală. Tehnologia reduce foarte mult diferențele dintre piețe. Astăzi nu mai contează atât de mult unde este sediul companiei. Contează competența, viteza de reacție și capacitatea de a livra proiecte complexe.
Digitalizarea și inteligența artificială încep să joace un rol tot mai important în sectorul energetic. Cum vor schimba acestea modul în care sunt proiectate și operate centralele regenerabile?
Cristian Pîrvulescu: Eu cred că aici vorbim despre următoarea mare revoluție din energie.
Următoarea etapă nu mai ține doar de dezvoltarea capacităților de producție, ci de modul în care operăm un sistem energetic mult mai complex.
Gândiți-vă doar la numărul de variabile care trebuie gestionate astăzi: producție regenerabilă, stocare, prosumatori, consum flexibil, piețe de energie, servicii de sistem.
Complexitatea sistemului crește foarte mult.
Din acest motiv, digitalizarea nu mai este o opțiune. Devine o necesitate.
Inteligența artificială va avea un rol important în prognoză, în optimizarea producției, în mentenanța predictivă și în gestionarea rețelelor. Vom putea anticipa mai bine comportamentul echipamentelor, vom putea reduce costurile de operare și vom putea lua decizii mult mai rapide.
Spun adesea că următoarea etapă a tranziției energetice nu mai este despre hardware, ci despre software și date.
În viitor, avantajul competitiv nu va fi dat doar de capacitatea instalată, ci și de capacitatea de a utiliza inteligent informația disponibilă.
În contextul eliminării schemelor de sprijin și al unei piețe mai mature, cât de atractive mai sunt investițiile în energie regenerabilă pentru investitori?
Cristian Pîrvulescu: Trebuie să privim regenerabilele ca pe o piață mult mai matură. Multe dintre aceste tehnologii, care depindeau puternic de scheme de sprijin, sunt evaluate astăzi într-un context radical diferit.
Costurile tehnologiilor au scăzut, eficiența a crescut, iar piața a acumulat mult mai multă experiență. În multe cazuri, proiectele regenerabile sunt competitive chiar și fără mecanismele tradiționale de sprijin.
Asta nu înseamnă că instrumente precum CfD-urile nu sunt utile. Din contră. Ele pot accelera investițiile și pot reduce riscurile de finanțare. Însă fundamentul investiției este astăzi mult mai solid.
Mai există un aspect foarte important. Cererea pentru energie curată nu mai este generată exclusiv de reglementări. Ea vine din economie.
Companiile industriale își asumă obiective de decarbonizare, consumatorii sunt tot mai atenți la sustenabilitate, iar securitatea energetică a devenit o prioritate strategică.
Din acest motiv, sunt de părere că energia regenerabilă nu mai este o nișă. A devenit una dintre componentele fundamentale ale sistemului energetic al viitorului.
Iar atunci când vorbim despre investiții pe termen lung, acest lucru oferă un grad foarte mare de încredere.
Există suficiente resurse umane calificate pentru ritmul actual de dezvoltare a sectorului? Care sunt cele mai mari provocări în recrutarea și formarea specialiștilor?
Cristian Pîrvulescu: Dacă mă întrebați care este una dintre cele mai mari provocări ale industriei energetice în următorii ani, răspunsul meu este foarte clar: oamenii.
Am discutat foarte mult despre investiții, finanțare, tehnologie și reglementări. Toate sunt importante. Dar, în cele din urmă, proiectele sunt dezvoltate, proiectate, construite și operate de oameni.
Ne confruntăm cu o situație interesantă. Sectorul energetic traversează una dintre cele mai dinamice perioade ale sale, în timp ce multe dintre competențele construite în industrie trebuie transferate rapid către o nouă generație de specialiști.
În același timp, numărul tinerilor care aleg specializări tehnice nu a crescut în același ritm cu cererea din piață.
Vedem această presiune în toate segmentele: proiectare, execuție, automatizare, digitalizare, management de proiect, operare și mentenanță.
În cazul ENEVO, abordarea este să nu așteptăm ca piața să rezolve singură această problemă. Investim permanent în dezvoltarea oamenilor, în transferul de know-how și în atragerea noilor generații către domeniul energetic.
Energia a devenit un sector extrem de atractiv pentru tineri tocmai pentru că îmbină ingineria clasică cu noile tehnologii. Astăzi un inginer energetic lucrează cu inteligență artificială, cu sisteme digitale, cu automatizări și cu tehnologii avansate.
Următoarea competiție majoră din energie nu va fi pentru proiecte. Va fi pentru talent.
Cum apreciați efectul Contractelor pentru Diferență (CfD) asupra investițiilor în energie verde? Dar PPA?
Cristian Pîrvulescu: PPA-urile pot deveni un semnal important al maturizării pieței.
În orice industrie care necesită investiții foarte mari și perioade lungi de recuperare a capitalului, predictibilitatea este esențială. Energia nu face excepție.
CfD-urile au rolul de a reduce volatilitatea și de a oferi investitorilor și finanțatorilor o mai mare vizibilitate asupra fluxurilor de venituri. Din acest motiv, ele pot accelera dezvoltarea proiectelor mari și pot contribui la atragerea capitalului.
În același timp, PPA-urile reprezintă poate cel mai clar semnal al maturizării pieței.
Relația dintre producător și consumator devine mai sofisticată: producătorul nu mai vinde doar energie în piață, iar companiile industriale își asumă obiective de sustenabilitate și caută soluții pe termen lung pentru aprovizionarea cu energie verde.
PPA-urile creează exact această punte între producător și consumator.
Din punctul meu de vedere, cele două instrumente sunt complementare. CfD-urile pot accelera investițiile în anumite etape de dezvoltare a pieței, iar PPA-urile contribuie la consolidarea unei piețe mature și sustenabile pe termen lung.
Cum va influența piața numărul în creștere al prosumatorilor?
Cristian Pîrvulescu: Uneori, privim fenomenul prosumatorilor doar prin prisma numărului de instalații și pierdem din vedere transformarea profundă pe care o produce în sistemul energetic.
Modelul cu câțiva producători mari și milioane de consumatori pasivi nu mai descrie realitatea pieței.
Consumatorul începe să devină participant activ în sistem.
Această transformare este extrem de importantă. Ea democratizează producția de energie și contribuie la creșterea independenței energetice.
În același timp însă, introduce un grad de complexitate mult mai mare în operarea sistemului.
Atunci când ai un număr tot mai mare de producători distribuiți, ai nevoie de rețele mai inteligente, de sisteme digitale mai performante și de mecanisme mai sofisticate de gestionare a fluxurilor energetice.
De aceea spun că dezvoltarea prosumatorilor și digitalizarea sunt două procese care merg mână în mână.
În viitor, nu cred că vom mai vorbi despre consumatori și producători ca despre două categorii separate. Vom vorbi despre participanți activi într-un ecosistem energetic mult mai flexibil și mai interconectat.
Piața regenerabilelor din România traversează o perioadă de investiții fără precedent. Suntem la începutul unui nou ciclu de dezvoltare sau există riscul unei încetiniri în următorii ani?
Cristian Pîrvulescu: Eu consider că suntem la începutul unui nou ciclu de dezvoltare, însă unul diferit ca structură și priorități.
Noul ciclu nu mai este concentrat doar pe instalarea de capacități noi de producție. Nevoia de energie și presiunea obiectivelor de decarbonizare rămân importante, dar piața se maturizează.
Intrăm într-o etapă mai matură.
Nu mai discutăm doar despre producție. Discutăm despre integrarea producției în sistem, despre flexibilitate, despre stocare, despre digitalizare și despre eficiența infrastructurii.
Vom continua să vedem investiții semnificative în regenerabile, însă ponderea investițiilor în infrastructura asociată va crește foarte mult.
Practic, următoarea etapă a tranziției energetice va fi despre optimizarea și integrarea sistemului.
Din acest motiv nu văd o încetinire structurală a pieței. Văd mai degrabă o schimbare a priorităților investiționale.
Întrebarea principală nu mai este doar „cât construim?”, ci „cum integrăm și operăm eficient ceea ce construim?”.
Cum vedeți evoluția prețurilor la energie în următorii ani și ce impact va avea creșterea capacităților regenerabile asupra consumatorilor și industriei? Dacă ar fi să identificați trei direcții care vor defini piața energiei în următorul deceniu, care ar fi acestea și de ce?
Cristian Pîrvulescu: Trebuie să fim realiști. Nimeni nu poate estima cu precizie evoluția prețurilor pe termen lung într-o piață atât de complexă și influențată de factori geopolitici, economici și tehnologici.
Totuși, există câteva tendințe clare.
Pe termen lung, creșterea capacităților regenerabile contribuie la reducerea costurilor marginale de producție și oferă o bază mai competitivă pentru economie.
În același timp, volatilitatea nu va dispărea. Din contră, într-un sistem cu o pondere mare de regenerabile, flexibilitatea devine esențială.
De aceea, consider că discuția despre prețuri trebuie mutată către discuția despre eficiența întregului sistem energetic.
Dacă ar fi să identific trei direcții majore care vor defini următorul deceniu, prima ar fi electrificarea.
Vom vedea din ce în ce mai multe sectoare care vor trece de la combustibili convenționali la electricitate. Transportul, industria și chiar anumite procese industriale vor fi transformate de acest fenomen.
A doua direcție este digitalizarea. Următorii zece ani vor aduce în energie o transformare comparabilă cu cea pe care digitalizarea a adus-o în telecomunicații sau în sectorul financiar. Datele, automatizarea și inteligența artificială vor deveni componente esențiale ale sistemului energetic.
A treia direcție este flexibilitatea.
Bateriile, stocarea, managementul inteligent al consumului și rețelele inteligente vor deveni elemente la fel de importante ca producția de energie.
Tranziția energetică s-a făcut deja. Operăm un sistem energetic diferit de cel pentru care a fost proiectată o parte importantă a infrastructurii existente.
Marea provocare a următorilor ani nu va fi să producem mai multă energie verde. Marea provocare va fi să construim un sistem suficient de inteligent, flexibil și digitalizat pentru a utiliza această energie cât mai eficient.
Iar cei care vor înțelege această schimbare vor fi cei care vor defini viitorul industriei energetice.
| Știri BVB